CD
1.223 aprobate
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95
.
CE NE POATE SPUNE DESPRE UCRAINA DE AZI TRATATUL DE 68 DE ANI DE LA AUSTRIA
Ignorând istoria, aliații occidentali au respins în mod constant neutralitatea în favoarea unei uși NATO deschise pentru Kiev.
Scris de James Carden la 15 MAI 2023

AZI Luni, 15 mai, se împlinesc 68 de ani de la semnarea unuia dintre cele mai puțin vestite, dar cele mai importante acorduri ale Războiului Rece de 40 de ani.
Tratatul de stat pentru restabilirea unei Austrii independente și democratice, altfel cunoscut sub numele de Tratatul de stat austriac, a fost semnat de reprezentanții Statelor Unite, Uniunii Sovietice, Franței și Marii Britanii la Viena la 15 mai 1955.
Tratatul a pus capăt celor 17 ani de ocupație străină a Austriei (întâi, de către naziști din 1938-1945, și apoi, Marii Patru din 1945-1955) și a pregătit scena pentru independența și statutul său neutru.[1]

În mesajul său adresat Senatului Statelor Unite, prin care solicită ratificarea tratatului, președintele Dwight D. Eisenhower a remarcat că „Tratatul de stat austriac reprezintă punctul culminant al unui efort al puterilor occidentale care se extinde pe o perioadă de peste opt ani pentru a ajunge la un acord sovietic pentru acordă Austriei libertatea.”

Trebuie remarcat faptul că acei opt ani au fost printre cei mai grei din primul Război Rece. Cu toate acestea, la doar câțiva ani după consolidarea brutală de către Stalin a hegemoniei sovietice asupra Europei de Est; detonarea de către Uniunea Sovietică a unei bombe cu hidrogen; războiul din Coreea; și cu doar un an înainte de represiunea brutală sovietică de la Budapesta, puterile ocupante ale Austriei au reușit să ajungă la un modus vivendi pașnic asupra statutului Austriei, pregând scena pentru transformarea cu succes a Austriei după război.

În anii premergătorI semnării Tratatului, unul dintre principalele obstacole care trebuiau depășite (împreună cu problema compensației sovietice) a fost problema neutralității austriece. În încercarea de a câștiga aprobarea sovietică a Tratatului, ministrul de externe austriac a trimis un mesaj Moscovei, prin India neutră, că Austria se va abține de la a se alătura oricărui bloc militar – Est sau Vest.

Eisenhower a obiectat inițial, îngrijorându-se că vest-germanii vor urma exemplul și vor scutura planurile americane de reînarmare și încorporare în NATO. Această problemă a fost însă depăsită în octombrie 1954 odată cu semnarea Protocolului la Tratatul Atlanticului de Nord privind aderarea Republicii Federale Germania. [2]

Tratatul și declarația de neutralitate aferentă au fost, fără îndoială, bune pentru Austria. După cum a subliniat regretatul istoric al Europei Tony Judt, la 40 de ani de la semnarea Tratatului, Războiul Rece al Austriei a fost marcat de o „continuitate politică remarcabilă”.
După ce s-a declarat „permanent neutră”, Austria s-a transformat într-o „țară stabilă și prosperă în centrul Europei”.

Scriind în Bulletin of the Atomic Scientists din februarie 2022, experții nucleari Thomas Shea și Kateryna Pavlova au observat că Tratatul „sa dovedit un succes remarcabil. Astăzi, Viena găzduiește organizații internaționale bine respectate precum Națiunile Unite și Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol. Orașul a fost considerat „cel mai locuibil” timp de 10 ani în urma unui sondaj care a comparat orașele lumii în ceea ce privește climatul politic, social și economic, îngrijirea medicală, educația și condițiile de infrastructură.

În mod surprinzător, Washingtonul și aliații săi din Europa au respins din nou și din nou ideea eminamente sensibilă a neutralității în favoarea unei insistențe dogmatice asupra aderării Ucrainei la NATO.
Deși este interesant, potrivit jurnalistului Ben Aris, negociatorii care reprezintă Ucraina într-o rundă de diplomație desfășurată în aprilie 2022 au fost dispuși să cedeze cererii Moscovei de a nu intra în NATO în schimbul „acordurilor bilaterale de securitate cu toți partenerii săi occidentali — ceva delegații ruși au acceptat.”

Și orice credem despre motivele, conducerea și aranjamentele politice interne ale Rusiei, revitalizarea Austriei în deceniile de după semnarea Tratatului sugerează că ideea neutralității ucrainene a avut și inca are mult merit.
După cum a observat Anatol Lieven de la Institutul Quincy:

“O declarație de neutralitate a fost în general tratată, atât în Occident, cât și în Ucraina însăși, ca un sacrificiu colosal și periculos de către Ucraina. Dar istoria europeană modernă nu confirmă în totalitate acest lucru. Să fii atras în rivalitatea dintre marile puteri poate să nu fie un lucru atât de minunat pe care ține să-și imagineze instituția străină și de securitate din SUA – izolată în siguranță de orice ororile rezultate. Și dacă există suficiente garanții, neutralitatea poate fi o mare binefacere pentru o națiune.”

Pe măsură ce războiul din Ucraina se prelungește în cel de-al doilea an al său, cu puțin sfârșit la vedere, administrația Biden și partenerii săi occidentali ar putea face mai bine să se familiarizeze cu această poveste de succes a neutralitatii prea adesea trecută cu vederea din primul Război Rece.

NOTA TRADUCATORULUI:
1. Trebuie avut in vedere situatia destul de sensibilă a Austriei ce initial la Yalta,a fost menită să fie socialistă. Austria a pretins că a fost si este o tară socialistă dar de tip capitalist.
2. R F Germană prin constitutia ei nu putea avea armată adevarată, decat un cotingent limitat, cu un arsenal extrem de redus de arme strict defensive. La ce putea servi o tară cu o asemenea constitutie NATOului? Doar daca se are in vedere nerespectarea constitutiei, situatie ce se aplică acum si JAPONIEI, care este si ea, asa castrata prin constitutie invitată să devină membră NATO.

Sursa: https://responsiblestatecraft.org/2023/05/15/what-the-68-year-old-austria-treaty-could-tell-us-about-ukraine-today

Traducerea: CD