CD
1.223 aprobate
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95
.
CE NE POATE SPUNE DESPRE UCRAINA DE AZI TRATATUL DE 68 DE ANI DE LA AUSTRIA
Ignorând istoria, aliații occidentali au respins în mod constant neutralitatea în favoarea unei uși NATO deschise pentru Kiev.
Scris de James Carden la 15 MAI 2023
AZI Luni, 15 mai, se împlinesc 68 de ani de la semnarea unuia dintre cele mai puțin vestite, dar cele mai importante acorduri ale Războiului Rece de 40 de ani.
Tratatul de stat pentru restabilirea unei Austrii independente și democratice, altfel cunoscut sub numele de Tratatul de stat austriac, a fost semnat de reprezentanții Statelor Unite, Uniunii Sovietice, Franței și Marii Britanii la Viena la 15 mai 1955.
Tratatul a pus capăt celor 17 ani de ocupație străină a Austriei (întâi, de către naziști din 1938-1945, și apoi, Marii Patru din 1945-1955) și a pregătit scena pentru independența și statutul său neutru.[1]
În mesajul său adresat Senatului Statelor Unite, prin care solicită ratificarea tratatului, președintele Dwight D. Eisenhower a remarcat că „Tratatul de stat austriac reprezintă punctul culminant al unui efort al puterilor occidentale care se extinde pe o perioadă de peste opt ani pentru a ajunge la un acord sovietic pentru acordă Austriei libertatea.”
Trebuie remarcat faptul că acei opt ani au fost printre cei mai grei din primul Război Rece. Cu toate acestea, la doar câțiva ani după consolidarea brutală de către Stalin a hegemoniei sovietice asupra Europei de Est; detonarea de către Uniunea Sovietică a unei bombe cu hidrogen; războiul din Coreea; și cu doar un an înainte de represiunea brutală sovietică de la Budapesta, puterile ocupante ale Austriei au reușit să ajungă la un modus vivendi pașnic asupra statutului Austriei, pregând scena pentru transformarea cu succes a Austriei după război.
În anii premergătorI semnării Tratatului, unul dintre principalele obstacole care trebuiau depășite (împreună cu problema compensației sovietice) a fost problema neutralității austriece. În încercarea de a câștiga aprobarea sovietică a Tratatului, ministrul de externe austriac a trimis un mesaj Moscovei, prin India neutră, că Austria se va abține de la a se alătura oricărui bloc militar – Est sau Vest.
Eisenhower a obiectat inițial, îngrijorându-se că vest-germanii vor urma exemplul și vor scutura planurile americane de reînarmare și încorporare în NATO. Această problemă a fost însă depăsită în octombrie 1954 odată cu semnarea Protocolului la Tratatul Atlanticului de Nord privind aderarea Republicii Federale Germania. [2]
Tratatul și declarația de neutralitate aferentă au fost, fără îndoială, bune pentru Austria. După cum a subliniat regretatul istoric al Europei Tony Judt, la 40 de ani de la semnarea Tratatului, Războiul Rece al Austriei a fost marcat de o „continuitate politică remarcabilă”.
După ce s-a declarat „permanent neutră”, Austria s-a transformat într-o „țară stabilă și prosperă în centrul Europei”.
Scriind în Bulletin of the Atomic Scientists din februarie 2022, experții nucleari Thomas Shea și Kateryna Pavlova au observat că Tratatul „sa dovedit un succes remarcabil. Astăzi, Viena găzduiește organizații internaționale bine respectate precum Națiunile Unite și Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol. Orașul a fost considerat „cel mai locuibil” timp de 10 ani în urma unui sondaj care a comparat orașele lumii în ceea ce privește climatul politic, social și economic, îngrijirea medicală, educația și condițiile de infrastructură.
În mod surprinzător, Washingtonul și aliații săi din Europa au respins din nou și din nou ideea eminamente sensibilă a neutralității în favoarea unei insistențe dogmatice asupra aderării Ucrainei la NATO.
Deși este interesant, potrivit jurnalistului Ben Aris, negociatorii care reprezintă Ucraina într-o rundă de diplomație desfășurată în aprilie 2022 au fost dispuși să cedeze cererii Moscovei de a nu intra în NATO în schimbul „acordurilor bilaterale de securitate cu toți partenerii săi occidentali — ceva delegații ruși au acceptat.”
Și orice credem despre motivele, conducerea și aranjamentele politice interne ale Rusiei, revitalizarea Austriei în deceniile de după semnarea Tratatului sugerează că ideea neutralității ucrainene a avut și inca are mult merit.
După cum a observat Anatol Lieven de la Institutul Quincy:
“O declarație de neutralitate a fost în general tratată, atât în Occident, cât și în Ucraina însăși, ca un sacrificiu colosal și periculos de către Ucraina. Dar istoria europeană modernă nu confirmă în totalitate acest lucru. Să fii atras în rivalitatea dintre marile puteri poate să nu fie un lucru atât de minunat pe care ține să-și imagineze instituția străină și de securitate din SUA – izolată în siguranță de orice ororile rezultate. Și dacă există suficiente garanții, neutralitatea poate fi o mare binefacere pentru o națiune.”
Pe măsură ce războiul din Ucraina se prelungește în cel de-al doilea an al său, cu puțin sfârșit la vedere, administrația Biden și partenerii săi occidentali ar putea face mai bine să se familiarizeze cu această poveste de succes a neutralitatii prea adesea trecută cu vederea din primul Război Rece.
NOTA TRADUCATORULUI:
1. Trebuie avut in vedere situatia destul de sensibilă a Austriei ce initial la Yalta,a fost menită să fie socialistă. Austria a pretins că a fost si este o tară socialistă dar de tip capitalist.
2. R F Germană prin constitutia ei nu putea avea armată adevarată, decat un cotingent limitat, cu un arsenal extrem de redus de arme strict defensive. La ce putea servi o tară cu o asemenea constitutie NATOului? Doar daca se are in vedere nerespectarea constitutiei, situatie ce se aplică acum si JAPONIEI, care este si ea, asa castrata prin constitutie invitată să devină membră NATO.
Sursa: https://responsiblestatecraft.org/2023/05/15/what-the-68-year-old-austria-treaty-could-tell-us-about-ukraine-today
Traducerea: CD
DESPRE PRIGOZHIN ȘI GRUPUL WAGNER
ByLarry Johnson – 15 mai 2023
Sunt fascinat de dezinformarea și înșelăciunea care se răspândesc prin intermediul canalelor de socializare despre faimosul bucătar rus, Evgeny Prigozhin, și despre mitica sa măiestrie militară. Cel mai recent exemplu în acest sens vine prin amabilitatea Washington Post al lui Jeff Bezos:
Șeful Wagner s-a oferit să dea Ucrainei locațiile trupelor rusești, potrivit unei scurgeri de informații THE DISCORD LEAKS | Evgheniy Prigozhin a declarat că ar fi spus armatei ucrainene unde să atace trupele rusești dacă acestea și-ar retrage propriile forțe din orașul asediat Bakhmut, unde mercenarii Wagner au suferit pierderi grele.
Dacă a existat vreodată vreun dubiu că așa-numitele ”Discord Leaks”, despre care se presupune că ar fi opera unui membru al Forțelor Aeriene americane, sunt o scurgere controlată, această ultimă minune ar trebui să șteargă orice scepticism.
Urmăriți logica aici. Se presupune că există un document Top Secret care ”dovedește” că Prigozhin s-a oferit să trădeze Rusia pentru a-și proteja propriile trupe în urmă cu două luni (amintiți-vă, materialul ”scurs” pe 6 aprilie de către un grup legat de serviciile secrete britanice a raportat informații clasificate diseminate în jurul datei de 1 martie). Cum de are Prigozhin, cu zero experiență militară și fără apartenență la lanțul de comandă rusesc, acces la ordinele de luptă ale forțelor rusești? Este puțin probabil.
Grupul Wagner nu este o creație a lui Evgeny Prigozhin. Uitați de meme-ul popular occidental conform căruia Wagner ar fi o versiune rusă a Dirty Dozen – condamnați și criminali cărora li se oferă o șansă de a se răscumpăra îmbrăcând uniforma rusă și riscându-și viața. O imagine pe care serviciile secrete rusești au promovat-o, iar credulii din Occident au înghițit-o.
Dau crezare raportului lui Alexander Mercouris privind istoria Wagner – a fost format sub conducerea serviciului de informații militare al Rusiei, GRU, și a versiunii rusești a FBI-ului, adică FSB. Cu alte cuvinte, Wagner se aseamănă mai mult cu Divizia de Activități Speciale a CIA (adică SAD), aka brațul militar al CIA, și cu Legiunea Străină Franceză. În opinia mea, Wagner nu se află sub controlul operațional al lui Prigozhin. Nu numai că este un maestru al artei culinare, dar se dovedește a fi un actor al naibii de bun. Prigozhin prezintă lumii imaginea unui om care se clatină pe marginea nebuniei și a megolamaniei, iar agențiile de informații din SUA și din alte țări NATO o devorează.
Wagner este o unitate de infanterie ușoară specializată în asigurarea instruirii soldaților și combatanților străini. La fel ca SAD-ul CIA, Wagner are la conducere foști ofițeri și subofițeri militari ruși în activitate. Prietenul meu, Andrei Martyanov, remarcă în mod corect că, deși Wagner s-a specializat în lupta urbană, nu este organizat și nici echipat pentru a opera ca o unitate de arme combinate. Însă pe lângă capacitățile sale în războiul urban, Wagner are și un scop în războiul informațional al Rusiei împotriva Occidentului.
De asemenea, este important să înțelegem că Prigozhin își asumă și meritul pentru crearea Agenției de Cercetare pe Internet, alias IRA, pe care presa o descrie ca fiind ”o fermă de troli notorie, sancționată de guvernul SUA întrucât a intervenit în alegerile americane”.
Prigozhin este foarte fericit să își asume meritele pentru IRA. El a furnizat următorul comunicat de presă în februarie:
”Reacționez cu plăcere”, a declarat Prigozhin în comunicat. ”Nu am fost niciodată doar finanțatorul Agenției de Cercetare pe Internet. Eu am inventat-o, am creat-o, am gestionat-o pentru o lungă perioadă de timp. A fost înființată pentru a proteja spațiul informațional rusesc de propaganda agresivă antirusească din Occident”.
Ce urmează? A creat și finanțat Prigozhin în secret ROSATOM sau Agenția Spațială Rusă? Cam greu să pregătești o omletă gustoasă atunci când ești ocupat să înființezi un grup de mercenari militari și o operațiune de culegere de informații pe internet. Prigozhin ar fi noul Beria, dar fără comportamentul sexual deviant. Sau cel puțin așa ni se sugerează. Sau poate că el este versiunea rusă a generalului Patton.
Majoritatea americanilor au crezut în mitul generalului Patton ca fiind ofițerul superior de care naziștii și Wehrmachtul se temeau cel mai mult:
Potrivit lui Farago, după campania din Sicilia, Patton a fost generalul aliat pe care germanii îl considerau ”cel mai periculos adversar al lor pe teren”, ceea ce i-a determinat să îi observe intrările și ieșirile ”ca niște spectatori cu gât de cauciuc care urmăresc o minge de tenis la Wimbledon”. Problema este, notează Yeide, că ”nu pare să existe o iotă de realitate în spatele acestei afirmații”.
Nu se poate spune același lucru despre Prigozhin. El a devenit o obsesie în mass-media occidentală și în rândul multor lideri politici. Recentele izbucniri foarte mediatizate ale lui Prigozhin, inclusiv diatribele încărcate de înjurături la adresa liderilor militari ruși, au stârnit speranțe în cercurile militare și de informații ale NATO că poate, doar poate, cercul de apropiați ai lui Putin începe să se destrame. Iar Rusia nu ar fi cu adevărat nimic mai mult decât o stație de gaz cu bombe nucleare.
Nu cred în coincidențe. Faptul că Prigozhin este legat atât de public de o organizație militară și de o operațiune de informare pe internet, toate sub controlul serviciilor secrete rusești, mă face să cred că a devenit un actor important în campania rusă de a înșela Occidentul cu privire la adevăratele sale planuri și obiective militare. Săptămâna trecută, Prigozhin a făcut tot posibilul pentru a convinge țările NATO că Wagner este în corzi și se confruntă cu un risc real de a fi invadat de trupele ucrainene recent energizate și aprovizionate. Asta a fost atunci.
Astăzi, potrivit lui Prigozhin:
”Unitățile PMC Wagner au avansat până la 130 m în așa-numitul „Cuib” și în jurul acestuia.
Grupurile de asalt ale PMC au ocupat 91.000 de metri.
1,69 km pătrați din Bakhmut rămân sub controlul inamicului.
9 clădiri înalte au fost eliberate în cursul zilei, 28 de clădiri înalte sub controlul nostru, 20 sub controlul inamicului.
Grupurile de asalt continuă să îndeplinească sarcini pentru cucerirea finală a Bakhmut și, de asemenea, lucrează pe flancuri, unde au fost nevoiți să rămână pentru a opri încercările de pătrundere.”
Da, acesta este tipul despre care Washington Post susține că negociază în secret cu Ucraina pentru a-i vinde pe ruși.
AVIZ:
Un articol de Larry C. Johnson, veteran al CIA și al Biroului de combatere a terorismului din cadrul Departamentului de Stat. Este fondatorul și directorul BERG Associates, firmă înființată în 1998. Larry a asigurat timp de 24 de ani instruirea comunității de operațiuni speciale a armatei americane.
Sursa: https://opozitia.net/2023/05/15/despre-prigozhin-si-grupul-wagner