Experiment fabulos în Suedia despre utopia socialismului!
Mesaje primite
x
Ion
18:14 (Acum 46 de minute)
S-a întâmplat în Suedia. Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu a picat vreodată pe cineva la examen, dar a picat, la un moment dat, o grupă întreagă.
Acea clasă a insistat că socialismul este funcțional și că nimeni nu ar trebui să fie sărac și nimeni bogat, ci toată lumea EGALĂ! Profesorul le-a spus, “OK, vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor și fiecare va primi aceeași notă, astfel încât niciunul nu va pica și niciunul nu va primi, evident, nota maximă.”
După primul test, notele au fost adunate și împărțite la numărul de studenți…și toți au primit un 8.Studenții care au studiat intens au fost supărați, dar cei care au învățat mai puțin au fost bucuroși peste măsură. Cum cel de-al doilea test se apropia, studenții care studiaseră puțin au învățat și mai puțin, iar cei care studiaseră mai intens și-au spus că și ei vor o “pomană”, așa încât și ei au studiat mai puțin. Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit. Când a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4.
Notele nu au fost crescătoare deoarece au apărut certurile, acuzațiile, ura și nimeni nu a vrut să învețe pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriză a studenților, toți au picat. Profesorul le-a spus că socialismul va eșua, în final, deoarece atunci când recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, în mod firesc, mare. Dar când statul nu mai acordă acea recompensă, nimeni nu va încerca sau va dori să aibă succes.
Nu putea exista o explicație mai simplă. Iată un scurt paragraf care sintetizează totul:
“Nu se poate legifera ca săracul să fie liber, iar bogatul în afara libertății. Ceea ce primește o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la rândul ei, nu primește întreaga recompensă pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva. Când jumătate din populație vede că poate să nu muncească, pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea și când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească, pentru că alții sunt beneficiarii muncii lor, atunci, dragii mei, acesta este sfârșitul oricărei națiuni. Nu poți multiplica bogăția divizând-o!”
NR Textul nu este nou, dar se potrivește pentru disputa care s-a lansat pe site-ul nostru despre PCR, Ceaușescu, comunism etc. Nu cred că experimenyul suedez chiar a avut loc. Este imaginat de un autor necunoscut. Folclor politic. După părerea mea este un text care denaturează atât teoria, cât și realitatea. Dar este un text bun pentru a dezvolta disputa noastră.
Cătălin Dumitriu
Dacă îmi aduc aminte în comunismul nostru era un slogan: „nici pâine fără munca și nici munca fără paine” iar dacă nu ma înșel pușcăriașii trebuiau să muncească pentru ca nu ținea cu drepturile omului pentru indivizii care și au bătut joc de legi, de societate. Nu cred ca aceștia merita sa primească pe zi mai mult decât copilașii din orfelinate, bolnavii din spitale ori bătrânii din azile. Suntem în capitalism, dar vrem comunism pentru pușcăriași și privilegii pentru parlamentari. Când suntem serioși? Când vorbim despre comunism ori când vorbim că dacă statul nostru nu face mega investiții în economie (sa direcționeze banii către privați ca dacă ii direcționează către companiile de stat nu e politic economic corect) e jale mare. Unde sunt capitaliștii noștri, unde sunt transnationalele atunci când nu primesc ajutor de la stat? Cum rămâne cu școala economica austriaca potrivit căreia statul ar trebui sa se rezume la câteva lucruri printre care sa nu distorsionează regulile jocului? Ce capitalism e asta în care statul/statele s-ar repede sa ajute, cu consecințe greu cuantificabile, companiile private, transnationalele care și-au bătut joc de piață, de clienți, de legislație, de acționari? Cum rămâne cu falimentul ca modalitate de autoreglare a economiei? Pe ce considerente se discriminează o banca imbuibata de un amarat de antreprenor sufocat de taxe, controale și concurenta neloiala din partea corporațiilor lobyste și susținute politic?
Suedia parca are un capitalism social și nu unul american?
Si parerea mea este ca acest experiment nu s-a produs in Suedia. Mai repede cred ca el a fost pus in practica pe mii de cazuri in agricultura socialista din Romania. Exact dupa acest principiu au devenit marea majoritate a CAP-urilor falimentare. Cauza a fost ca munca n-a fost rasplatita asa cum ar fi trebuit sa fie.
Domnul Surena, in articolul recent al dansului, afirma ca comunismul romanesc a gasit mijloace de a nu interzice biserica ortodocsa si nici pe cea catolica. Este adevarat, dar intr-un stat totalitar, sunt si alte metode de a pune bete-n roate, nu numai de a interzice. Dar nu la asta voiam eu acum sa ma refer. Daca PCR ar fi avut conducatori inteligenti, nu numai ca ar fi lasat credinta in pace (aici intra, pe langa biserica ortodocsa si catolica si sectele, cu care tare ii placea sa se rafuiasca regimului comunist), dar ar fi putut aplica o paradigma din Biblie, care afirma ca „Celui care n-are, i se va lua, iar celui care are, i se va da!”
Putini inteleg adanca intelepciune a acestei afirmatii, pentru ca ea are multe in comn cu ceea ce se afirma in articolul de mai sus.
Eu vreau insa sa subliniez inteligenta acestei afirmatii si profunda ei valabilitate in practica, cu un exemplu din viata albinelor.
Orice apicultor cu experienta, primavara, cand pregateste stupii pentru pastoral, controleaza stupii si le noteaza starea: foarte puternic, cu mult puiet, oua multe, regina buna. Apoi urmeaza stupii puternici, apoi cei medii, apoi cei slabi si la urma cei amarati, fara regina, numiti si besmetici (imi place al naibii cuvantul asta, mai ales cand ma gandesc cat de antiregalisti sunt comunistii!!!). Ce face acum stuparul cu adevarat stapan pe meserie? Nu va lua in nici un caz faguri cu puiet de la stupii puternici, ca sa dea la cei slabi, ci exact invers, conform paragrafului biblic: va lua de la cei slabi, ca sa dea la cei puternici! Experienta a aratat ca un stup puternic, aduna de doua ori mai multa miere, decat unul mediu. Iar unul slab, nu da miere de loc, dimpotriva, consuma si ce mai are!!! De asta stuparul priceput va lasa stupii slabi acasa, pe vatra stupinei, nu-i va mai trambala la pastoral decat pe cei puternici,
Fiindca societatea omeneasca are multe in comun cu societatea albinelor (asemanarea se confunda pana la indentitate atunci cand stupii sunt besmetici, sau cand albinele s-au dedat la furat!), nu cred ca este hazardat in a aplica acest principiu si la oameni.
De fapt, probabil instinctiv sau din experienta, chiar asa procedeaza un patron bun, care tine la firma lui: nu le va mari salariul la lenesi, ci la cei mai buni angajati, la cei care-i aduc profit, celor motivati si eficienti. Acesta a fost principalul motor care a dus capitalismul inainte si i-a asigurat preponderenta. Complet pe dos a procedat PCR (ala vechi) mai ales cu agricultura, de a fost nevoit sa introduca cartele de alimente mai rau ca pe timpul razboiului.As putea spune ca „A lua de la cel bogat si a da celui sarac” a fost cauza care a dus la prabusirea comunismului.
Comentariul ar merita un recomentariu mai amplu. Am sa ma limitez totusi la a spune ca problema este pusa total gresit. In primul rand este cu totul in afara paradigmei acceptate atat in mediul religios, cat si in cel cultural ca omul si societatea umana sa fie tratat in aceiasi cheie cu animalitatea. Ca atare, comparatiile nu-si au rostul nici macar daca ne situam pe pozitia lui Adolf Hitler. In al doilea rand, socialismul ( cel pe care l-am trait ) nu a functionat pe principiul der a lua de la unul ( care produce ) si a da altuia ( care nu produce ), decat in mica masura, respectiv in aceiasi masura in care operau masurile sociale in restul lumii. Daca lucrurile ar fi stat asa, ar fi presupus ca productia era particulara, insa repartitia ar fi operat in urma confiscarii ( totale ) a rezultatului muncii, ceea ce este complet fals. In realitate, in socialism, statul si-a asumat rolul de organiza in exclusivitate ( sau aproape ) cadrul economic in care se desfasura productia. Nu de a da de pomana lenesilor ! Cine nu lucra, nu primea ( nici cat primeste acum ! ) Nu discutam acum despre viabilitatea proprietatii de stat, ci doar despre faptul ca atat articolul, cat si comentariile sunt tendentioase.