LEGIUNEA „ARHANGHELUL MIHAIL”

GARDA DE FIER

PROGRAMUL  și  CARACTERUL GENERAL

 

CLUJ

TIPOGRAFIA „CARTEA ROMÂNEASCĂ”

1931

LĂMURIRE

Paginile cari urmează au fost citite de Corneliu Zelea Codreanu, şeful „Gărzii de Fier”, în şedinţa de constituire a Senatului Legiunii, la 21 Decembrie 1930, în Bucureşti. Expunerea programatică de mai jos fixează spiritul şi cadrul principiilor politice în care se va mişca „Garda de Fier”.

Nu este un program definitiv, ci numai un început de program, care se lucrează în comisiuni, pentru a fi completat şi a i se da forma definitivă.

Îl tipărim astăzi pentru a-l pune la îndemâna legionarilor şi a tuturor Românilor cari doresc a-şi trimite părerile şi sugestiunile lor, înainte ca el să fi luat forma definitivă.

Fie ca Duhul nou al Învierii să străbată pretutindeni şi să încălzească sufletele celor ce stau gata, să făurească prin luptă o Românie nouă.

Cluj, 12 aprilie 1931

Sf. Inviere a Domnului.

 

PRINCIPII CĂLĂUZITOARE

I .

Legiunea Arhanghelul Mihail  având ca secţie de politică militantă „Garda de Fier” este o organizaţie naţională monarhică, în conformitate cu întreaga tradiţie a poporului român.

II.

Ea va lupta pentru păstrarea neştirbită a situaţiei câştigată de România în Marele răsboi.

III.

Ea afirmă dreptul întâietăţii şi supremaţiei elementului românesc în ţara şi pe pământul nostru; şi principiul că poporul român este singur chemat să-şi conducă Destinul şi Patria, fiind singur răspunzător în faţa Istoriei.

 

CAPITOLUL I

Problema datoriilor morale ale naţiei.

  1. I.                 Problema  Moţilor

Neamul Românesc nu mai poate suporta ruşinea şi dezonoarea ca populaţia Moţilor, care a dat din sânul ei pe Horia şi pe Avram Iancu, populaţie care a însemnat cea mai dârză rezistenţă a românismului  în decursul istoriei, să piară de foame, despoiată de toate averile ei, în România Mare, dupăce n̕ a pierit în zece veacuri lungi de stăpânire străină.

Să se alunge samsarii cu biciul de foc al legii din munţii lui Avram Iancu şi să se dea Moţilor în stăpânire de veci, lor şi copiilor lor, toate pădurile şi toţi munţii, ca recompensă din partea întregului neam românesc, pentru luptele pe care le-au dus necontenit întru apărarea românismului.

  1. II.               Problema Maramureşenilor.

Să se dea înapoi acestei nobile populaţii munţii şi pădurile pe care le-a moştenit dela Dragoş şi de care a fost deposedată prin manopera frauduloasă. Tragedia despărţirii de pământul patriei în cari au trăit dela începutul istoriei şi până astăzi, exodul în ţări străine a acestei populaţii româneşti, de dragul unor străini usurpatori, trebuie să înceteze. Să urmeze o justă despăgubire la fel cu acelea pe care au căpătat-o şi proprietarii români cu drepturi istorice asupra proprietăţilor lor expropriate.

  1. III.             Problema Aromânilor

Să se aducă în ţară această populaţie pentru a fi salvată dela moarte şi pentru ca să se colonizeze cu ea, părţile unde elementul românesc este slăbit.

Să se ridice toate piedicile care se opun acestei colonizări.

  1. IV.             Problema invalizilor, văduvelor şi orfanilor

Nerezolvarea acestei probleme până astăzi constituie o dezonoare pentru toată naţia românească. Suntem singura ţară din lume în care vitejii au fost lăsaţi să piară de foame cu femeile şi copiii lor. 

  1. V.               Problema românilor de peste hotare

Pe toţi Românii aflaţi dincolo de hotarele actuale ale ţării noastre să-i ajutăm şi să-i iubim ca pe nişte fraţi nefericiţi.

CAPITOLUL II

Probleme urgente cari ating în mod grav economia şi morala ţării

A)     Problema datoriilor şi a cametei

  1. Să se şteargă cu desăvârşire toate datoriile făcute la cămătari şi la bănci cămătăreşti, care au aplicat dobâzi mai mari, decât permitea legea şi morala : întrucât cametele plătite au acoperit capitalul împrumutat şi întrucât tot ce este îmbogăţire în afară de lege şi morală constituie un furt. Urmează ca Justiţia să decidă şi să aprecieze pentru fiecare caz în parte.
  2. Să se restitue foştilor proprietari în întregime toate averile care au fost acaparate de către cămătarii din categoria de mai sus. Justiţia va hotărî pentru fiecare caz în parte.
  3. Cei cari au plătit o dobândă legală sau omenească, urmează a-şi achita datoriile, acordându-li-se prin lege un termen de trei ani pentru refacerea gospodăriilor  şi a capacităţii de plată, după care termen va începe plata datoriilor în mod normal.

In acest interval de trei ani ei nu vor fi siliţi la plata nici unei datorii, iar pentru capitalul împrumutat vor plăti o dobândă de 5% pe an, de oarece poporul român nu cere azi nici milă, nici o îmbogăţire nedreaptă pe spinarea altora, ci cere apărare legală în contra cămătarilor şi jefuitorilor avutului lor.

Această problemă nu mai are astăzi un caracter particular, ci a devenit o problemă de mare interes naţional, întrucât duce cu paşi repezi la înstrăinarea totală a avuţiei naţionale româneşti şi la distrugerea acelei categorii sociale, pe care se bazează întreaga existenţă a Neamului şi a Ţării: Plugarul.

 

B)     Jefuitorii banului public

Această chestiune nu mai poate înainta nici un pas.

Până astăzi nu s̛ a găsit nimeni care să fie capabil a desfiinţa hoţia şi jaful banului public în ţară.

„Garda de Fier” îşi ia angajamentul solemn de a stârpi hoţia şi de a întroduce cinste şi respect în averea ţării şi a oricărui particular. In România, să se ştie, nu mai este loc pentru tâlhari.

C)     Sinecuriştii

Să se desfiinţeze imediat toate sinecurele şi diurnele agenţilor electorali, paraziţi pe lângă partidele politice cari formează o adevărată plagă în toate bugetele ministerelor, prefecturilor şi primăriilor.

Să se desfiinţeze toate posturile politice din instituţiile care sunt creaţiile partidelor pentru satisfacerea clientelei lor, secătuind bugetul ţării şi lovind în existenţa funcţionarilor de carieră. Toţi aceşti sinecurişti să fie trimişi la muncă cinstită în fabrici sau la plug, în România ne mai fiind loc decât pentru oameni cari vor să muncească.

D)     Desfrâul

Să se închidă toate localurile de noapte în care se speculează patimile omeneşti.

Să se lase liber şi să se ajute numai comerţul bazat pe morală. Celălalt distruge economiile, sănătatea morală şi fizică a naţiunei, familia, şi ofensează sărăcia generală a ţării.

E)      Politicianismul

Situaţia lamentabilă şi degradantă a ţării de după războiu, trebuie să înceteze prin desfiinţarea definitivă a mentalităţii politicianismului corupt şi incapabil. Această mentalitate bazată pe satisfacerea intereselor personale a dus la exploatarea intereselor poporului român şi la politica de veşnica capitulare a intereselor noastre naţionale în faţa străinilor.

Duhul nou trebuie să se înstăpânească pretutindeni: el cere politică de mândrie şi demnitate românească; el cere: voluntara şi nobila renunţare a fiecăruia în faţa intereselor patriei care sângerează.

F)      Viaţa nouă

Viaţa nouă trebuie să se bazeze pe muncă şi pe răsplata dreaptă a muncii. Tot ce este făptură validă în această ţară trebuie să se îndrepte în mod obligator în direcţia muncii productive. România nu mai are nevoie nici de misiţi şi nici de agenţi electorali. Ea are nevoie de plugari la pluguri, de muncitori în fabrici şi de energii morale, capabile, în toate funcţiunile şi domeniile de muncă.    

                                                                              CAPITOLUL III

Problema apărării naţionale

                Astăzi, când în mijlocul imnului de slavă înălţat păcii, popoarele Europei se înarmează, poporul român înţelege că este bună pacea, dar că e mai bună viaţa. El iubeşte pacea…, o doreşte, dar la nevoie, e bine să se ştie, iubeşte şi războiul.

Noi, cari am gustat 1000 de ani amarul robiilor, nu voim să ne mai întoarcem astăzi în robia nimănui.

Armata română trebuie ridicată technic, material şi moral la înălţimea celor mai bune armate din Europa.

A)     Înfăptuirea armatei combatante naţionale româneşti este o necesitate absolută.

B)                 Crearea armatei economice formată din cei loviţi de debilitate fizică sau morală, incapabili de a lupta cu arma, este o necesitate de justiţie şi o necesitate de refacere economică. Această armată va face acelaş stagiu, va avea acelaş regim ca şi armata combatantă, dar va fi întrebuinţată sub conducerea ofiţerilor şi inginerilor la executarea marilor lucrări publice de refacere a statului: amenajarea şoselelor, dublarea căilor ferate, captarea tuturor căderilor de apă, electrificarea căilor ferate, secarea terenurilor mlăştinoase, împădurirea munţilor, etc.

C)                 Crearea industriei proprii a apărării naţionale.

D)                Pregătirea preregimentară.

E)                 Măsuri moderne de apărare a populaţiei civile în contra unui eventual războiu.

 

CAPITOLUL IV

Problema educaţiei şi culturii naţionale

                b)           Biserica.

                a)            Şcoala.

Aceste instituţii sunt mintea şi sufletul poporului român.

Înălţarea morală şi intelectuală a ţării, cari stă la baza refacerii noastre generale, depinde în cea mai mare măsură de învierea credinţei în Dumnezeu şi de ridicarea celor două instituţii la marea importanţă a menirii lor.

CAPITOLUL V

Problema jidovească

                Să nu vadă nimeni în noi nişte asupritori ai altor neamuri sau nişte mâncători de jidani, din ură religioasă:

Nu. Astăzi când toate popoarele Europei se liberează, „când de pretutindeni răsună triumfătorul imn al libertăţii, Europa trebuie să înţeleagă că poporul român nu poate renunţa la libertatea lui: nu poate admite robia economică şi politică în propria sa ţară abia eliberată după 1000 de ani de lupte şi de suferinţe, robie venind dela o populaţie de circa 3 milioane de jidani , sosiţi în mare măsură de peste hotare, şi cari ocupă oraşele, comerţul, industria şi cele mai importante centre vitale ale românismului cu tendinţa de a ocupa domeniul politic şi a pune mâna pe conducerea şi destinele noastre.

Europa trebuie să înţeleagă că poporul român – care „gelos de libertatea lui a abolit până şi privilegiile propriei boerimi naţionale, nu poate privi cu sânge rece a se stabili în mijlocul sau deasupra sa dominaţia unei populaţii străine”.

În România pot trăi străinii veniţi de peste hotare, dar numai cu drepturile şi datoriile de oaspeţi.

Ei pot trăi într̛ atâta întru cât nu împiedică desvoltarea poporului român şi menirea lui pe lume.

În cadrul acestor principii înţelegem să luăm următoarele măsuri necesare:

A)     Ridicarea drepturilor politice tuturor jidanilor cu înlăturarea categorică a amestecului lor în conducerea destinelor poporului român.

B)     Expulzarea celor intraţi după 1914.

C)     Aplicarea lui „numerus clausus” în şcoli şi în profesiuni libere.

D)     Crearea clasei de mijloc a comercianţilor şi industriaşilor prin ajutorul legal al Statului şi încurajarea energiilor româneşti capabile.

E)      Stabilirea raporturilor internaţionale necesare în vederea rezolvării juste şi equitabile a problemei jidoveşti, în virtutea lozincei:  fiecare naţie pe pământul ei.

 

Problema celorlalte minorităţi

Criteriul, în virtutea căruia un Stat poate lua măsuri restrictive în contra unei minorităţi nu poate fi nici aversiunea de rasă, nici ura religioasă. Principiul călăuzitor trebuie să fie: pericolul pe care o minoritate îl poate prezenta pentru viaţa şi libera desvoltare a naţiunii dominante.

Dintre minorităţile care locuesc în România numai minoritatea jidovească prezintă acest pericol:

a)      Prin marele ei număr.

b)                 Prin massarea ei compactă în oraşe unde ocupă numai pătura mijlocie, comerţul şi industria, având o tendinţa fermă de a pune stăpânire pe funcţiunile de conducere ale Statului român.

c)       Prin imposibilitatea asimilării, adică a contopirii de sânge în masa Românilor.

d)                 Prin exploatarea nemiloasă a populaţiei româneşti băştinaşe, nimicită pretutindeni pe unde nenorocul a condamnat-o să vină în atingere cu   populaţia jidovească.

e)                 Prin spiritul de corupţie care infectează viaţa morală a ţării.

f)                  Prin tendinţa crescândă de imigrare şi cucerire. Aceste considerente au dictat măsurile dela capitolul precedent. Celelalte minorităţi nu prezintă un pericol pentru libera desvoltare a poporului român. Ele pot prezenta o incomodare, care nu este însă suficientă pentru a determina în contra lor măsuri de apărare; cel mult ar putea prezenta un pericol pentru Stat în cazul unui războiu cu naţiunea lor de baştină.

Ele se pot asimila.

Ele sunt dispersate în toate clasele sociale, deci şi printre plugari, neconstituind o singură clasă cu tendinţa de dominare şi subjugare a majorităţii.

Ele nu trăiesc din exploatarea populaţiei româneşti.

Ele nu au o tendinţă de imigrare, ci de emigrare către statul liber al naţiunii lor.

Acest criteriu care este în concordaţă cu spiritul tratatelor de pace, care au luat din interes de umanitate şi din interes general al civilizaţiei apărarea minorităţilor şi care dina celeaşi sentimente şi interese nu pot neglija cu atât mai mult, drepturile la viaţă ale unei majorităţi.

Liga Naţiunilor, care apără minorităţile, nu poate să nu apere şi majorităţile, atunci când ele sunt periclitate în existenţa lor.

Minoritate însemnează prin însăși construcţia cuvântului că trebuie să fie subordonată majorităţii. Drepturile minorităţii nu pot însemna în nici un caz subjugarea majorităţii de către minoritate.

În virtutea acestor principii şi în cadrul lor, celelalte minorităţi conlocuitoare în România, urmează să se bucure de toate drepturile, în măsura loialităţii de care vor da dovadă faţă de statul român.

Simpatia naturală către naţiunea lor de baştină nu poate fi socotită nici ca o lipsă de loialitate şi nici ca un pericol pentru statul român.

Ele trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi şi de acelaş tratament pe care şi noi dorim să-l aibă Românii aflători în statele naţiunii respective.

CAPITOLUL VI

Problema economică

A)     Afirmarea unei ferme politice agrare ca bază a întregii economii naţionale.

B)      Crearea  proprietăţii mijlocii româneşti. Învierea vechilor răzeşi şi moşneni.

C)      Dezvoltarea economiei creşterii vitelor şi încurajarea exportului acestora, pentru neîntârziata ocupare a pieţii Europene.

D)     Valorificarea bogăţiilor naturale ale ţării: păduri, petrol, peşte, prin crearea de industrii locale acolo unde munca şi bogăţia nu se pot altfel valorifica.

E)      Măsuri de ordin vamal care să asigure pe pieţele străine valorificarea bogăţiilor solului şi subsolului românesc.

F)      Măsuri de înlăturare a intermediarilor dintre producători şi consumatori, cari trăiesc în acelaş timp în dauna producătorului, a consumatorului şi a comerciantului cinstit.

G)     Încurajarea şi susţinerea mişcării corporatiste şi a băncilor populare.

H)     Atragerea capitalului străin nu prin sistemul concesiunilor oneroase cari duc la înstrăinarea avuţiei naţionale şi la robia poporului român, ci prin:

a)      Restabilirea creditului (forţarea comercianţilor la plătirea datoriilor faţă de piaţa străină, comercianţi în mare majoritate străini cari prin falimente frauduloase şi raporturi necorecte au desfiinţat creditul ţării).

b)      Atragerea capitalului sub formă de mărfuri.

c)       Conlucrarea cinstită a capitalului străin în operile de producţie.

 

CAPITOLUL VII

          Problema financiară

a)      Situaţia actuală financiară nu se poate remedia decât printr̛ o devalorizare într̛ o măsură voită,  care va avea de consecinţă desţelenirea întregului organism economic anchilozat şi care singură va putea face faţă părţilor urgente pe care statul trebuie să le efectueze. Ea cere însă măsuri de apărare a avuţiei naţionale în contra străinilor cu valută forte, măsuri de preîntâmpinare a suferinţilor acelor categorii sociale lovite în caz de devalorizare şi măsuri de prevedere pentru ca pierderile în materie de schimb cu străinătatea să fie cât mai mici.

b)     Ca normă generală: equilibrarea bugetului statului, economii în toate direcţiile, şi o cinstită administrare a veniturilor. Nu este o problemă prea grea într̛ o Românieîn care nu s̛ ar risipi şi nu s̛ ar fura.

 

CAPITOLUL VIII

          Problema administrativă

a)      Abrogarea actualei legi administrative ca fiind costisitoare pentru bugetul statului şi ducând la înlăturarea conducerii româneşti în localităţile unde predomină elementul străin.

Reforma parlamentară: constituirea parlamentului corporativ format din oameni binecăliţi în specialitatea lor.

Reforma legii electorale pe baza legii de mai sus,

Introducerea votului familial care va strânge şi întări celula de viaţă a naţiunii: FAMILIA. Capul unei familii să aibă dreptul la mai multe voturi decât acela care nu are familie; iar cine are familie mai grea să aibă mai mare drept la vot, faţă de cel ce are o familie mai uşoară.

 

CAPITOLUL IX

          Problema muncitorească

a)      Să se asigure existenţa muncitorului român şi a familiei lui.

b)     Să se facă legea de proteguire a braţelor de muncă româneşti. Muncitorul român trebuie să găsească de muncă în România. Dacă este cineva de plecat, să plece străinii.

c)      Să se taie toate tantiemele oamenilor politici şi a altor personagii din consiliile de administraţie ale diferitelor întreprinderi industriale, ca fiind câştiguri imorale şi îmbogăţiri fără cauză.

d)     Să se legifereze participarea la beneficii care va avea ca efect mărirea producţiei prin stimularea muncii, pe lângă justa remuneraţie a muncitorului.

e)     Să se dea o bază de justă asigurare în caz de accident de muncă sau de boală, muncitorului căzut ca un adevărat ostaş la postul său.

f)       Protecţia legală a femeilor şi copiilor muncitori în fabrici şi ateliere.

g)      Înfăptuirea operei naţionale de petrecere şi distracţie a muncitorimii după orele de muncă.

h)     Crearea unui regim special muncitorilor cari se martitrizează muncind sub pământ, în mine, condamnaţi la întuneric şi la moarte.

 

CAPITOLUL X

România nouă vrem s-o cucerim

                Dacă această Românie Nouă, pe care o voim, ni s̛ ar da gratuit, ni s̛ ar face cadou, am refuza-o. Nu alergăm după victorii uşoare şi ieftine. Ele sunt trecătoare. Sănătatea noastră morală ne spune că lucrul care ne ste scump trebuie să-l plătim bine:

Voim:  cu sbucium, cu luptă,cu jertfă să ne simţim cuceritori: să fim geloşi pe cucerirea noastră, s̛ o menţinem, să o apărăm.

 

                                               A doua zi după victorie

Va trebui să înţelegem că aurul nostru stă ascuns în lanurile noastre de grâu.

Că va trebui să împingem până la maximum producţia noastră de cereale.

O palmă de pământ să nu rămâie nelucrată între Nistru şi Tisa. Primăvara, cu preoţii în frunte, cu ofiţerii, cu profesorii universitari, cu copii din şcoli şi bătrâni să ieşim cu elan, noi popor de plugari la muncă, pe câmpiile de unde poate să iasă salvarea patriei noastre, mărirea şi gloria ei.

Grâul nostru va trebui impus pe pieţele străine prin superioritatea calităţii lui.

Nu uitaţi că în Europa se va pune mâine problema pâinei.

Pentru cei ce se tem de concurenţa Americii le spunem: Dece nu s̛ ar teme america de concurenţa noastră ?

Atunci când se mănâncă o bucată de pâine în Germania, să se întrebe câte mii de kilometri a voiajat această pâine ca să ajungă acolo ?

 

                                               Producţia şi sufletul poporului

Economiştii s̛ au oprit la formula rece: Producţie, + Muncă,  + Capital, + Direcţia tehnică.

Au uitat însă să adauge că mai este un factor hotărâtor capabil să dubleze şi să tripleze producţia unei naţiuni: Elanul sufletesc.

Elanul sufletesc al cuceritorului: al omului liber, nu al învinsului şi nu al celui trăit în robia nedreptăţii.

Marile elanuri, elanurile ceasurilor grele, sunt apanagiul tinereţii. Intervenţia tinereţii cu un ceas mai de vreme pe piaţa politică a României, este o necesitate absolută a vremii. Tinereţea singură va putea aduce suflul înoirii, ritmul nou al vieţii.

 

                                               România economă

Sufletul nostru trebuie schimbat. După România Muncii trebuie să vină România Economiei, România Cumpătată, România serioasă, gravă, tăcută.

Ce poate zice de noi străinătatea, căreia îi cerem credit când importăm în fiecare ajun de sărbători jucării de zeci de milioane ?

Mai puţine jucării, mai puţine mâncări ieşite din comun, mai puţine vinuri, mai puţin lux.

 

Problema unităţii de acţiune a poporului român.

Poporul român în întregimea lui trebuie să devie un popor de legionari. România trebuie să devină şi va deveni legionară.

Numai astfel ne vom mişca cu toţii cu un singur gând, într̛ o ordine deplină şi către un singur ţel: P a t r i a  n o a s t r ă  n e m u r i t o a r e.

Atunci poporul român va fi în lume o forţă, pe care n̛ a cunoscut-o niciodată dela începutul istoriei lui şi până astăzi.

(ss.) CORNELIU ZELEA CODREANU

                În acest program sunt concretizate aspiraţiile legitime şi sfinte ale poporului român.

Cu neţărmurită încredere în M. S. Regele Carol II, urmaş a doi glorioşi regi cari au călăuzit pe căile marilor lui aspiraţii, poporul român, înţelegem a lucra din toate puterile noastre  la înfăptuirea acestui program, acţionând pe cale politică şi educativ-morală în cadrul legilor existente şi libertăţilor pe cari ni le acordă Constituţia.

În contra dezordinilor şi mişcărilor de masse pe care numai inamicii acestei Patrii le pregătesc şi le doresc, mişcarea noastră nu este una de desnădejde şi revoltă, ci este un imn cântat încrederii în puterile noastre şi în vitalitatea neamului nostru, este marşul disciplinat înainte al unei organizaţii sănătoase şi stăpână pe sine.

În baza acestor puncte de program şi principii – pentru susţinerea şi înfăptuirea lor –  „Garda de Fier”va lua parte la lupta electorală prezentându-se în alegeri în întreaga ţară. După ce conducătorii ei au fost prigoniţi şi întemniţaţi în repeţite rânduri pentru aceste idei, se prezintă în faţa poporului pentruca poporul român să spună odată pentru totdeauna dacă acest program este sau nu este liber a se propaga şi înfăptui în România.

Câteva îndrumări cu privire la organizare

Conducerea centrală:   1. Şeful legiunii.               2. Senatul legiunii. 3. Consiliul suprem. 4. Comitetul financiar central. 5. Zece inspectori financiari regionali. 6. Zece inspectori regionali ai poliţiei proprii.

Conducerea judeţeană: 1. Comitetul judeţean politic (cu preşedintele său, şeful întregii organizaţii). 2. Comitetul judeţean financiar (se ocupă în special cu finanţele legiunii – încasarea şi mânuirea cotizaţiilor – şi în general cu studiul chestiunilor economice şi financiare). 3. Comitetul cultural (aranjarea serbărilor româneşti-creştine, a conferinţelor, etc.  cu scop de educaţie şi pregătire morală a Românilor.

Conducerea comunală: 1. Comitetul politic comunal; 2. Comitetul financiar comunal. 3. Şeful poliţiei legionare (având în vedere desele procese în care au fost implicaţi conducătorii legiunii: având în vedere că sunt elemente provocatoare cari urmăresc dinadins dezordinele, legiunea pentru a apăra orice încercări de natura acestora, în viitor îşi creiază o poliţie proprie care va fi chezăşia celei mai desăvârşite ordini.

Despre membri: 1. Membrii activi sau legionarii: cotizaţie lunară 10 lei pentru oraşe şi 5 lei pentru sate 2. Membrii sprijinitori ai legiunei: 100 lei lunar. 3. Membrii de onoare: minimum 10.000 lei odată sau în două rate.

Din datoriile membrilor: a) Să se pătrundă în întreaga lor făptură de Duhul cel nou şi să devie fanatici legionari cu trup şi suflet. b) Să recruteze un nou membru de aceiaşi categorie ca el. c) Să-şi achite cu sfinţenie cotizaţia lunară.

Din drepturile membrilor:   a) Dreptul de a purta insigna şi carnetul.   b) Dreptul de a lua parte la şedinţe.  c) Dreptul de avansare în erarhia legionară.  d) Dreptul de a face parte din consiliile speciale de studii (comisii formate din senatori şi tineri legionari cari studiază toate problemele actuale: economice, financiare şi administrative. e) Dreptul de a face propuneri în materie programatică. f) Dreptul de a-şi creia o mică organizaţie sub denumirea de cuib.

Organizarea capitalei

Comitetul politic: cu secretariatul general.

Comitetul financiar:

Comitetul cultural:

Comitetul de redactori:

Şeful poliţiei regionale:

Grupul legionar studenţesc – cu poliţie proprie. Grupul legionar muncitoresc – cu poliţie proprie. Pe aceste baze, Românii doritori pot începe organizarea în toate judeţele ţării. Locul unde se poate adresa pentru cererea de aprobare: CORNELIU ZELEA CODREANU, str. Florilor 20 Iaşi.

Activitatea: Pregătirea campaniei electorale. Înfiinţarea sau complectarea comitetelor în judeţele şi localităţile unde acestea lipsesc. Începerea propagandei în întreaga ţară cu disciplină, cu hotărâre fermă, cu avânt de legionari neînvinşi cu credinţă în Dumnezeu care ne-a protejat 20 de veacuri şi în protectorul nostru: Sf. Arhanghel Mihail.

Senatul legiunii: Compus din persoane trecute de 30 de ani. Cei dintâi membri: Prof. Univ. Traian Brăileanu, Cernăuţi; Gen. Dr. I. Macridescu; Prof. Ion Zelea Codreanu; Preot Partenie Matei, paroh Tg.-Mureş;  Preot Georgescu, paroh Bucureşti; Hristache Solomon, mare propr. Focşani; Col. inv. Paul Calambureanu; Ion Ciocârlan, scriitor; Al. Zissu, mare propr. Bucureşti; Spiru Peceli, com. inv.  Galaţi; Ion Butnari, proprietar Iaşi;  Guriţă Ştefăniu propr. Urmeză a se complecta până la nrul de 100.

Consiliul suprem: Ion I. Moţa, avocat; preot Andrei Berinde; Preot I. Dumitrescu; Ilie Gârneaţă, avocat;  Corneliu Georgescu av.; Radu Mironovici; M.I.Lefter, av.;  Gh. Potolea com. inv.; Al. Ventoniuc, fost preşed. al asoc. Com. creştini Iaşi; Ing. Ion Blănariu; Ing. Mihail Stoicoiu; Ing. Gh. Clime; Amos Horaţiu Pop; Ion Banea; Prof. Coriolan Mateiu; Gh. Galan, licenţiat în farm.; Prof. Horia Sima; Aurel Ibrăileanu, av.; Gh. Ghiţea, Mamali Stamuli, Pihu Grigore, licenţiaţi Acad. Com.; Tacke Zarma av. etc.

Nota redacției: Este vorba de un document aproape inedit! Foarte puțin cunoscut chiar și în lumea legionară. A fost o singură dată republicat, prin anii 50, de legionarii aflați în exil. Într-un tiraj insuficient pentru a intra propriu zis în circulația de idei legionare.

Precum se vede, avem de-a face cu un program care  își propunea să-i aducă pe români în situația, în starea de a acționa „cu toții cu un singur gând, într̛ o ordine deplină şi către un singur ţel: 

 Pat r i a  n o a s t r ă  n e m u r i t o a r e.”

 

PS Re-descoperirea acestui text atât de important pentru conștiința noastră de Neam o datorăm tînărului istoric VICTOR DOGARU. Patria recunoscătoare…