E riscant să iei apărarea unui personaj ca Wass Albert, dar nu am încotro, mă simt obligat să fac următoarea declarație, s-o repet, de fapt, și să o comentez ceva mai pe larg de data asta:
Am aflat de existența lui Wass Albert imediat după 1990, în urma unei vizite în Ardeal prilejuită de activismul meu ca prim-vicepreședinte al Uniunii Vatra Românească. Într-un cerc de români ardeleni s-a discutat despre Wass Albert, eu am cerut detalii și așa am aflat despre condamnarea sa la moarte pentru crime de război, o condamnare în contumacie pronunțată în 1946, acuzatul fiind plecat din țară. Unul dintre participanții la acea discuție a intervenit cu următoarea informație: se pare că acele crime fuseseră săvârșite de alte persoane, tot unguri, dar care imediat după război au devenit vajnici activiști comuniști, ceea ce le-a permis să participe la falsificarea adevărului privind o mulțime de crime și vexații anti-românești săvârșite imediat după aplicarea Diktatului de la Viena. Schema cea mai utilizată a fost să se dea vina pe maghiarii care nu mai puteau fi trași la răspundere deoarece părăsiseră România… Așa s-ar fi ajuns și la condamnarea lui Wass Albert!…
Procesele de tipul celor ținute imediat după război nu prea îmi inspiră încredere, și fac trimitere în primul rând la „procesul marii trădări naționale”, a grupului mareșal Ion Antonescu. Ce crime de război i se pot imputa lui George Alexianu, de pildă?!
De asemenea, deși puțin discutat, este cunoscut răul făcut în Ardeal după 1945 de comuniștii de etnie maghiară, al căror joc perfid și diversionist a făcut multe victime. Maghiarii s-au grăbit să intre în partidul comunist din România, alcătuind în Ardeal o majoritate în rândurile comuniștilor. Mulți dintre cei mai combativi comuniști maghiari aveau de ascuns veritabile crime săvârșite împotriva românilor și a evreilor.
În principiu, o condamnare în contumacie este și ea suspectă. În 1984 am fost sfătuit de Simion Ghinea să-l caut la Paris pe Grigore Malcasian, unul dintre legionarii cu care am luat legătura în acel prim periplu occidental. Omul mi-a făcut o impresie grozavă, ca și ceilalți legionari pe care i-am întâlnit: Dumitru Bacu, Demostena Nacu, părintele Vasile Boldeanu… La întoarcere în țară, răsfoind cartea despre procesul care a urmat „rebeliunii legionare”, l-am găsit pomenit și pe Grigore Malcasian printre cei condamnați la moarte în contumacie pentru faptele sale din timpul guvernării legionare. Cu prima ocazie l-am interpelat pe Simion Ghinea: „M-ați trimis la astfel de oameni, vinovați de crime împotriva umanității?!” Mai exact spus, Grigore Malcasian fusese condamnat pentru sechestrarea de persoane în zilele tulburi ale asasinatelor de la Jilava.
Interpelarea mea l-a amuzat pe Simion Ghinea: „Păi trebuia să fiu și eu condamnat la moarte, că doar crima săvârșită de Grigore Malcasian fusese făcută împreună cu mine! De ce nu m-au condamnat și pe mine?” Ce se întămplase? Imediat ce s-a auzit de execuțiile de la Jilava, a intrat o spaimă cumplită că legionarii de la Jilava vor veni la București și vor continua execuțiile cu cei vizați ca vinovați alături de Carol de asasinatele comise asupra legionarilor, peste 300 la număr!… La ordinul lui Horia Sima, cei vizați au fost sfătuiți să-și părăsească locuințele pentru câteva zile până când se va reinstaura liniștea. Legionarii, inclusiv tandemul Malcasian-Ghinea, au mers la adresele celor pasibili de răzbunarea legionară și i-au sfătuit să se ascundă. Unul dintre cei avertizați a izbucnit în plâns, că nu are unde să se ascundă, toți cunoscuții i-au întors spatele după ce au aflat că este învinuit în procesul crimelor anti-legionare. N-au avut încotro cei doi legionari și l-au luat să se ascundă acasă la unul dintre cei doi. La Malcasian!… Fiind plecat din țară la data când s-a judecat procesul abuzurilor săvârșite de guvernarea legionară, a căzut măgăreața pe Malcasian, judecat în contumacie!… Dacă l-ar fi acuzat pe Simion Ghinea, acesta s-ar fi prezentat la proces și s-ar fi putut apăra! Malcasian însă… Cumva ca și Wass Albert?!
Pentru mine contează însă cel mai mult scriitorul Wass Albert, autorul romanului Lângă Scaunul Domnului, pe care l-a tradus în românește prietenul meu Cornel Câlțea, cu care am discutat mult despre roman și autor. O carte tributară sub aspect literar modelului sadovenian, dar carte serioasă, care ar merita să fie citită și de români.
Nu mai știu de la cine am primit informația că Wass Albert a fost ofițer în Armata Română, dacă nu mă înșel în regimentul de gardă. Dacă este adevărat, acesta este un certificat de mare onorabilitate. Armata Română, până la reforma de după 1946, a fost o instituție de elită, care punea mare preț pe demnitatea militară, pe profilul moral al corpului de ofițeri.
Pentru mine însă în această discuție are mare importanță ceea ce aș numi, impropriu, argumentul Sartre! Așa a rămas fixat în conștiința mea un principiu, dedus dintr-un text semnat de …Jean Sol Partre, autor deloc simpatic. În acel text era prezentat cazul unui pictor, parcă mexican, care a făcut imprudența să participe efectiv la războiul civil din Spania, adică să pună mâna pe o armă cu care să tragă în advesarii politici aflați de partea cealaltă a frontului și să omoare astfel câțiva oameni. Complet necunoscuți! După încheierea războiului pictorul nostru a constatat că nu se mai poate întorce la uneltele artistului, că nu mai poate picta, fantasmele celor uciși nu puteau fi uitate și-i blocau accesul la artă. Nu se mai simțea demn să facă artă, să se dedice frumosului, adevărului etc. …Eram tînăr când am citit acest text și cred că am dedus din el o concluzie corectă, un avertisment de care am ținut seamă până azi mereu: dacă vrei să fii artist, scriitor, dacă îți propui să capeți acces la inima și gândurile publicului, să ai mare grijă să nu comiți fapte reprobabile, de care să-ți fie rușine și silă mai apoi! Atât de mare silă încât să nu-ți mai vină să pui mâna pe pensulă ori pe condei!…
A ucide este un păcat cumplit! Și nu cred că cine a ucis poate trece peste căința obligatorie și să scrie, să facă literatură mai departe, ca și cum nu s-a întâmplat nimic! Cred, adică, că un scriitor autentic, cum sigur a fost Wass Albert, nu se putea dedubla în asemenea hal, încât să ucidă, să comande uciderea cuiva și asta să nu-l împiedice să rămână mai departe autor de texte minunate, cum este și romanul citit de mine! Literatura scrisă de Wass Albert este incompatibilă cu faptele de care este acuzat. Nu se „pupă”! Nu pot fi imaginate ca având același autor!
Am încercat să aflu mai multe detalii de pe internet cu privire la acuzațiile aduse lui Wass Albert. Acuzații neclare, neconvingătoare. Nu pot intra în detaliile procesului căci nu le cunosc. Dar după raționamentul pe care îl propun, un autor de literatură de calitatea celei rămase de la Wass Albert nu putea fi un asasin, nu putea comite faptele care i se pun în sarcină. Procese înscenate au fost cu miile în istorie, iar în anii de după al 2-lea Război Mondial asemenea procese s-au derulat o mulțime în toate țările. E lucru bine cunoscut!
Nota bene: Știu bine că mulți dintre prietenii și colegii mei politici vor sări în sus indignați de acest gest de „trădare” pe care îl comit, de acest gest de pactizare cu bine cunoscutul nostru adversar: bozgorimea. Faptul că mă situez acum pe aceeași poziție cu lideri UDMR pentru care nu am nicio simpatie are o singură explicație: adevărul. Adevărul în primul rând despre mine însumi: ce cred eu despre Wass Albert! Cred și sper că am dreptate! Mi-ar părea rău să mă înșel, dar nu mi se pare corect să ascund ce cred, ce știu.
Wass Albert nu i-a iubit pe români? E foarte posibil să fie adevărat că nu ne-a iubit, dar asta nu mă poate împiedica să fiu corect în primul rând față de mine însumi și să nu ascund probele care sunt favorabile adversarului. Ceea ce, știu bine, pentru mulți dintre cititorii acestor rânduri este ceva greu de înțeles și de acceptat. Nu-i pot ajuta nicicum!
Ion Coja
Va felicit domnule Coja pentru scrierea acestui articol si pentru pentru postura pe care ati decis sa o luati la vederea dovezilor. Ati demonstrat exact atitutudinea care are mare lipsa poporul roman si anume de a fi capabil de a urmari, investiga, si asimila firul dovezilor si in ultima instanta, a accepta punctul la care duc toate dovezile, oricare ar fi el.
DIn pacate, exemple ca si cel al dumneavoastra avem putine in istoria romanilor; ceea ce predomina sint exemplele de partialitate, care nu tin seama de faptele istorice asa cum s-au intimplat si care deservesc anumitor interese.
Va salut si va respect!
Evreii isi apara interesul si o fac grozav. Numai ca la noi nimeni nu apara interesul romanilor.
Acum ca bozgorii isi fac statuie lui Wass, horty si mama dracului, poate si pe hitler sa il oupe in fund, sunt prosti si idioti, ca neonazismul lui viktor orban o sa se aleaga praful de el. Nu o sa aiba succes mare
Interesul evreilor a fost sa isi faca dreptate lor nu si romanilor sau altora. Ca wass a omorat niste romani sa ii fie de bine,
Au vrut ei sa ouna mana si pe altii care au omorat evrei dar care erau protejati de America si nu s au putut atinge de ei, cum au fost cei din grupul cercetatorilor lui von braun cumparati de americani. Unii dintre ei lichidase ghetto din varsovia in 1943 si au ramas nepedepsiti de israel dupa razboi tocmai ca America ii ocroteau pe acestia
S ar putea sa va suparati dar vina principala o are regele mihai in treaba asta, ca dupa razboi ungurii au intrat la comunisti in massa. El a strans romanii cu america vrajeli, monarhie lasand locurile libere la comunisti pt unguri, in loc ce romanii sa treaca in massa la comunisti sa dea de pamant cu ungurii, asa cum s a intamplat in jugoslavia cu tito si cu sarbii care au nimicit fascistii croati.
Regele mihai i a dus pe romani in eroare si e vina lui principala!!
In chestiunea legionara treaba e complicata.
Legionarii erau devastati de razboi la fel ca toata Romania.
Legionarii aveau cel putin 300.000 de morti pe front. Am spus cel putin.
Regele mihai ori era naiv si prost ori varianta reala cu americanii… Numai sa isi scape el pielea….
In privinta procesului din nurnberg a fost o mascarada regizata. Desi nu toti cei executati au murit inocenti, ba si au meritat soarta, medici genocidari, goering criminal real…. Si altii. Dar au fost si oameni total inocenti omorati cum a fost filosoful alfred rosenberg. Si altii.
Wass a apartinut waffen SS si nu hortyistilor. El a fost trimis de hitler sa starpeasca rebeliunea poloneza din varsovia in vara lui 1944. Dupa 23 august nazistii l au trimis contra Romaniei. Trupele ungare au luptat in varsovia contra polonezilor si sovieticilor. Dupa 23 august s au dus in ardeal contra Romaniei. Wass nu a omorat evrei si asta se cunoaste, ca daca se atingea de ei dupa razboi primea un glont in ceafa. Asa cum au fost omorati dupa 1945 oamenii lui szalasi in ungaria si Romania. Inclusiv sefii maghiari de ghettos de la cluj si toata ungaria, care au strans evreii ca sa i duca in Auschwitz. Toti dupa razboi au fost executati. Wass nu a scapat miraculos ci acesta avea pe mainile lui sange romanesc si polonez, de aceea nici dracul nu l a cautat in America dupa razboi. Acest wass poate sa nu fie implicat personal in executiile de romani de la sarmasu din septembrie 1944 si camarasu, dar el poate fi instigatorul crimelor avand in vedere gradul mare pe care l a avut in waffen SS. Cel mai probabil taranii romani au fost omorati de ungurii localnici ca razbunare ca acesti romani ii asteptau pe cei din armata romana. Oameni nevinovati in totalitate. Omorati cu salbaticie.
Domnule profesor,
oricine are dreptul la aparare si la o judecata dreapta si legala! Daca domnia voastra a patinat spre rolul de avocat, atunci aceasta nu este un pacat ci o dovada a onorabilitatii data de puterea de a primi adevarul, cum bine zicea P. Tutea!
Eu voi fi sceptic spre rolul „procurorului” in procesul Statul Roman vs Wass Albert!
Ceva fapte exista insa dupa atatia ani numai marturiile oamenilor, anexate la dosar pot contura campul infractional!
Acum si povestea asta ca nu a fost parte la proces din cauza ca era „plecat” are asa o valenta de ingaduinta, in sensul ca era plecat sau era fugit?
Cat despre apartenenta lui la o unitate militara romana, am mari indoili, mai ales la Regimentul Regal de Garda! la aceasta dilema usor poate face lumina o institutie specializata: ISPAIM/Institutul pentru studii politice de aparare si istorie militara al MApN (Adresa: Str. Constantin Mille, nr. 6, Sector 1, Bucuresti, Cod postal: 010142, Telefon: 0040 21 315.17.00, Fax: 0040 21 319.58.01, E-mail: ipsdmh@yahoo.com).
Mie, un umil Barbier, poate nu-mi vor da detalii….insa altora?
Probabil, cercetatorii istorici vor afla mai multe cand vor debarasa de incarcatura politica bolsevica arhivele privind Organizatia Sumanelor Negre (SM). Nu cred ca, daca a facut acele fapte oribile nu era in atentia lor! Eu cred ca ei stiau in concret foarte multe lucruri urate facute in Ardealul vremelnic ocupat; asta nu inseamna ca faptele lor (membrilor orgnizatiilor ce au aderat la SM), unele reprobabile sunt excluse! Istoria inca se cerne in loc sa curga cu galeata!
http://www.rador.ro/2014/11/18/11-18-noiembrie-1946-procesul-sumanelor-negre-i/
http://www.marturisitorii.ro/tag/sumanele-negre/
Cat despre puterea de a scrie dupa infaptuirea cel putin a unei crime, permiteti-mi sa am rezerve serioase: Sven Hassel a scris ceva carti, ajutat fireste… si kiar el recunoaste ca daca a ramas in viata a ucis destui! De la 60-70 m nu-i mai vezi clar fata skimonosita cand primeste acel bumb mic de otel sau plumb!
Si lista autorilor poate continua.
Din cite stiu ( am facut armata la reg. de garda ) prin traditie ostasii acestui regiment erau numai etnici romani .
Multumin, Domnule Coja.