Revenim asupra textului postat ieri sub titlul Asasinii economici de la OMV

Recitim declarația domnului Ioan Nicolae despre „afacerea Doljchim”:

„Au negociat cu mine un an de zile vânzarea Doljchim Craiova. Am bătut palma, la insistențele lor, pe suma pe care au vrut ei să o obțină. Asta era joi. Miercurea viitoarea trebuia să ne întâlnim, cu toți avocații, să semnăm contractele, și marți, cu o zi înainte, m-a anunțat fostul lor director general de atunci, austriacul, că ar fi bine să ne vedem câteva minute. Am bănuit că e ceva de rău. A spus că îi e rușine, că e o treabă total neprofesionistă, dar că el este un executant, și a primit dispoziție de la Viena, de la Board, să nu îmi mai vândă mie fabrica, și să o dea la fier vechi. Prețul meu era de trei ori mai mare decât prețul cu care au vândut ei la fier vechi. Mai mult decât atât, în negocierile pe care le-am avut, au fost foarte duri în legătură cu preluarea tuturor obligațiilor de mediu și de personal, cu care noi am fost de acord, în scris. Deci au preferat să taie un combinat chimic de mărimea Doljchim decât să îl dea unui investitor român. Mai mult decât atât, la o săptămână după ce au încheiat brusc tratativele cu noi, l-au vândut pe nimic unei firme din Călărași, la fier vechi, cu obligația ca în șase luni de zile să dispară. În șase luni de zile a dispărut, nu am mai văzut nici urmele combinatului Doljchim, unul dintre cele mai mari din țară. Mai mult, au dat scris instrucțiuni directorului general pe Doljchim de atunci, ca niciun obiect, niciun utilaj mecanic, nicio piesă de schimb, să nu fie vândută ca atare, ci să fie tăiată. Au tăiat cu flexul inclusiv rotorii de la toate compresoarele din fabrică. Dacă vreți o confirmare, puteți să sunați la Azomureș (combinatului chimic din Târgu Mureș, deținut acum traderul elvețian Ameropa – n.red.), că ai eu cumpărat un compresor din ăsta, și s-au trezit că rotorul era tăiat cu flexul – n-au apucat să îl taie pe tot, au tăiat cam trei sferturi din el. (…) E la Azomureș, l-au păstrat ca piesă de muzeu, îl țin în magazie, cred că este cel mai mare compresor de la Sinteză, de la Amoniac, cu axul rotorului de joasă tăiat. Atât de mult ne iubesc investitorii din Austria încât nici măcar ca fier vechi nu ne-au lăsat să cumpărăm ceva de la ei. Fostul director general de la Doljchim, care altfel este un om de bună credință, a primit ordinele, să taie orice componentă, orice piesă dinamică, ca să nu poată fi folosită ca piesă de schimb de alte companii, de Interagro, de Azomureș. Care ofereau mult mai mult decât prețul de fier vechi, de scrap. A fost șocant să auzi așa ceva. Iar acel reactor a fost vândut unor persoane fizice, care l-au luat ca fier vechi, au venit cu el la mine, mi l-au oferit și l-am luat. Nu am avut niciun aranjament cu ei, pur și simplu m-au întrebat dacă vreau să îl iau și le-am zis „da, domnule, îl iau!”. Și totuși, de ce să fi ales austriecii să facă o afacere mai proastă prin vânzarea la fier vechi, l-am întrebat pe Niculae „Am oferit de trei ori și ceva mai mult decât au luat ei pe el la fie vechi. Dar problema lor nu au fost banii, pentru că făcuseră oricum mulți bani cu el. Când eu vindeam ureea cu 240-250 de dolari, ei o decontau pe Linz cu 150-140. Deci au fost sute de milioane scoase prin Doljchim, nu i-a întrebat nimeni niciodată nimic”, a spus Niculae. (…)”

Cele descrise mai sus ne lămuresc asupra scopului în care s-a făcut așa zisa privatizare de după 1990. Legile privatizării sunt opera guvernării Petre Roman, legi care la vemea aceea au stârnit protestele unor specialiști patrioți ca Alexandru Bârlădeanu, N.N.Constantinescu, ale unor ONG-uri ca Vatra Românească, dar s-au bucurat și de susținerea președintelui Ion Iliescu, precum și de susținerea președinților care au urmat. Dar și de susținerea entuziastă a opoziției de dreapta, liberali și țărăniști deopotrivă. Bașca susținerea din presă, în frunte cu „România liberă” a dizidentului(!!!) Petru Băcanu! Trădare pe toată linia și la nivelul cel mai înalt!

Scopul nu a fost PRIVATIZAREA în vederea obținerii unor rezultate economice mai bune, asigurate de intrarea în economia de piață. Scopul nu a fost FURTUL! Ci scopul ultim a fost DISTRUGEREA economiei românești care, în 1990, era la un nivel competitiv cu majoritatea economiilor de frunte ale planetei.

Sigur, s-a furat și mult, dar mult mai mult s-a distrus! Nu cumva românii să mai poată  recupera ceva din ce au vîndut pe doi bani!

Când hoțul îți intră în casă și pleacă încărcat cu tot ce aveai mai de preț, există mari șanse ca hoțul să fie prins și să recuperezi măcar o parte din obiectele furate!

Dar hoții care ne-au intrat în casă nu au fost interesați să fure, ci să distrugă! Au făcut bucăți tablourile de pe pereți, au spart cristalurile și porțelanurile din casă, au rupt cărțile din bibliotecă, au tăiat hainele din garderobă etc. Hoții de care am avut parte după 1990 ne-au urît, au fost însuflețiți de sentimente anti-românești profunde.

Hoții de care am avut parte după 1990 au fost uneltele unei politici vechi, concepută de entități fără identitate clară, pusă în practică cu ajutorul unor cozi de topor băștinașe care au fost răsplătite cu îndestulare pentru nemernicia lor!

Se clamează la toate protestele publice împotriva HOȚIEI! Deșteptați-vă, oameni buni! Ce s-a furat este mizilic pe lângă ce s-a distrus! Iar scopul final este DISTRUGEREA ROMÂNEI ȘI A NEAMULUI ROMÂNESC! Nu vă dați seama?!

 

ion coja