Sfinte Părinte Francisc,

Subsemnatul ION COJA, sunt un creștin din România, bucuros că veți veni peste trei luni în țara noastră. Sunt sincer doritor ca vizita Sanctității Voastre să aibă un succes deosebit, spre binele credinței noastre în valorile semănate în Lume prin faptele și cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În numele acestor valori țin să vă fac o propunere privind programul vizitei pontificale în România.

Vă rog să vă găsiți 10 minute pentru a mă urmări cu atenție, am a vă relata o istorie adevărată, dramatică, tragică chiar, care, prin intervenția Sanctității Voastre, ar putea să-și afle dezlegarea după mai bine de 70 de ani, aducând consolare și satisfacție unei familii greu încercate de români.

Povestea începe în timpul celui de al Doilea Război Mondial, în vara anului 1941, când România intră în război alături de Germania și Italia, împotriva Uniunii Sovietice, cu scopul de a elibera de sub ocupația bolșevică provincia Basarabia – azi Republica Moldova. Cunoașteți faptul că în prima parte a războiului Germania și aliații ei au ocupat o bună parte din teritoriul sovietic, din zona europeană. Această zonă a fost împărțită în gubernii (provincii) care au fost date în grija și administrația unor guvernatori. Una dintre aceste provincii a fost Transnistria, situată în vecinătatea imediată a Basarabiei, care a fost încredințată statului român pentru a fi administrată. Iar statul român l-a desemnat ca administrator, ca guvernator, pe profesorul de drept GEORGE ALEXIANU, un om cunoscut pentru onestitatea sa, pentru capacitățile sale profesionale. Sarcina sa era să readucă provincia la un standard de viață, de civilizație, pe care îl pierduse în urma distrugerilor provocate de Armata Sovietică nevoită să se retragă.

GEORGE ALEXIANU a mai avut o misiune, extrem de delicată: să răspundă de viața celor circa 200.000 de evrei, strămutați din România în Transnistria pentru că erau suspectați de simpatii comuniste, de colaborare cu Uniunea Sovietică. Acești evrei au fost găzduiți în câteva localități, în casele părăsite de localnicii care s-au retras o dată cu Armata Sovietică sau în casele unor localnici, care aveau spații de locuit excedentare.

Curând au început să circule zvonuri alarmante despre situația grea în care trăiau evreii din Transnistria, motiv pentru care în Transnistria au fost organizate mai multe anchete internaționale conduse de entități pacifiste neutre, cum ar fi Crucea Roșie Internațională, Corpul diplomatic din București, Ambasada Elveției. Aceste anchete au produs niște documente, niște rapoarte finale, care consemnează situația constatată la fața locului. În esența lor, aceste rapoarte infirmă zvonurile care circulau despre suferințele evreilor din Transnistria, suferințe împinse până la genocid, la asasinarea sistematică a evreilor etc.

Însuși liderului evreu WILHELM FILDERMAN i s-a permis să locuiască 4 luni în Transnistria, alături de evreii strămutați / deportați, pentru a cunoaște în mod nemijlocit care era situația acestora sub administrație românească.

Vă aduc la cunoștință, Sfinte Părinte, gestul făcut de un ilustru predecesor în scaunul pontifical, PAPA PIUS al XII-lea: din dispoziția acestuia Vaticanul a trimis o echipă de control în Transnistria, care a cercetat timp de mai multe săptămâni condițiile în care trăiau evreii din România strămutați în Transnistria. În urma constatărilor consemnate de experții Vaticanului, s-a întocmit un raport care a fost prezentat Înaltului Pontifex Maximus care a fost Papa PIUS XII. Luând cunoștință cu satisfacție de realitatea celor ce se petreceau în Transnistria, Papa PIUS XII a decis ca guvernatorului GEORGE ALEXIANU să i se confere distincția papală URBI ET ORBI, cea mai înaltă distincție pe care Vaticanul a acordat-o în acel an 1943.

La sfârșitul războiului, Stalin a decis arestarea tuturor celor care au guvernat teritoriile ocupate de Germania. Au existat 8 guvernăminte, la a căror conducere s-au perindat 11 persoane. Cei 11 guvernatori au fost deferiți unor „tribunale ale poporului”, cu indicația că dacă se va găsi o singură persoană care să reclame un abuz, o nedreptate săvârșită de guvernatorul judecat, acesta să fie condamnat la moarte și executat. Aceste procese s-au ținut în localitatea unde a funcționat fiecare guvernator. GEORGE ALEXIANU a fost judecat la Odessa, în piața centrală a orașului. Din mulțimea care a asistat la proces, niciun localnic nu a avut ceva de reproșat felului în care GEORGE ALEXIANU a guvernat Transnistria. Drept care autoritățile sovietice l-au declarat nevinovat și l-au înapoiat autorităților românești de la București.

Nota bene: ceilalți zece guvernatori au fost găsiți vinovați și executați…

Din păcate, la București autoritățile comuniste nu s-au împăcat cu verdictul sovietic și l-au implicat pe GEORGE ALEXIANU în procesul mareșalului ION ANTONESCU și a fost condamnat la moarte și executat în luna iunie 1946.

În urma lui GEORGE ALEXIANU au rămas trei copii, a căror viață a fost un adevărat calvar. Au fost dați afară din casă. Izgoniți cu câteva bagaje sumare și au trăit o existență de proscriși. Au pierdut tot ce aveau în casă, inclusiv ordinul (medalia) URBI ET ORBI, confiscată de comuniști și dispărută în depozitele poliției politice.

Un moment de lumină și satisfacție sufletească l-a prilejuit vizita în România a Papei IOAN PAUL al II-lea, când fiul lui GEORGE ALEXIANU, domnul ȘERBAN ALEXIANU, s-a pomenit cu o invitație oficială la recepția oferită de Sfîntul Părinte. A înțeles din acest gest că Vaticanul nu l-a uitat pe GEORGE ALEXIANU și că, în pofida sentinței nedrepte a justiției comuniste, Vaticanul își menține părerea despre faptele lui GEORGE ALEXIANU, despre omenia acestuia, a felului cum a guvernat Transnistria în acei ani atât de complicați, 1941-44.

Consider că vizita Sanctității Voastre la București ar putea să includă și acest moment pe care vi-l propun să fie inclus în programul vizitei Sanctității voastre: o întâlnire cu domnul ȘERBAN ALEXIANU, în cadrul căreia să-i înmânați o copie a raportului cu care în anul 1943 s-a încheiat ancheta din Transnistria a Vaticanului, o copie a textului prin care tatălui său, lui GEORGE ALEXIANU, i s-a conferit ordinul URBI ET ORBI. Eventual și o copie, o replică a acestei medalii. Aceste documente ar repara cât de cât anii de suferință nedreaptă la care au fost supuși urmașii lui GEORGE ALEXIANU, um om cu suflet de creștin autentic, care a înscris un capitol important în istoria României: felul cum a decurs administrația românească a Transnistriei.

Propunerea mea ar mai avea un impact: cunosc vocile care ridică obiecții cu privire la „neutralitatea” Papei PIUS XII în timpul războiului, unii acuzându-l de nepăsare față de soarta evreilor din țările ocupate de Germania. Faptul că Papa PIUS XII a trimis o echipă care să ancheteze la fața locului ce se întâmplă în Transnistria cu evreii deportați de guvernul român nu este pomenit de biografii neuitatului Papă PIUS XII. Or, acest gest merită să fie adus la cunoștința posterității, a opiniei publice mondiale. Este un gest care aparține moștenirii lăsate de Papa PIUS XII întregii omeniri.

Cu încredințarea că propunerea mea va găsi ecoul scontat în inima Sfinției Voastre, vă doresc multă sănătate și putere să vă duceți până la capăt misiunea la care v-ați angajat în beneficiul omenirii, al lumii creștine.

Doamne, ajută!

ION COJA

14 martie 2019

 

.

 

 

Vaticano

Santo Padre Francesco,

Mi chiamo ION COJA e sono un cristiano dalla Romania, contento che fra tre mesi Sua Santità verrà a trovarci nel nostro Paese. Mi auspico sinceramente che la visita di Sua Santità sia un grande successo, a beneficio della nostra fede nei valori seminati per il mondo attraverso le parole e le azioni del nostro Salvatore Gesù Cristo. A nome di questi valori, desidero presentarLe una proposta da includere nel programma della Sua visita pontificia in Romania.

La prego di prendersi 5 minuti per seguire con attenzione una storia vera, drammatica, tragica anche. Grazie all’intervento di Sua Santità, questa storia irrisolta potrebbe trovare la sua soluzione, dopo più di 70 anni, portando conforto e giustizia ad una famiglia rumena duramente provata.

La storia inizia durante la Seconda Guerra Mondiale, nel 1941, quando insieme alla Germania e all’Italia la Romania entrò in guerra contro l’Unione Sovietica, per metter fine all’occupazione bolscevica della provincia di Bessarabia (oggi, la Repubblica di Moldova). Si sa che nella prima parte della guerra, la Germania e i suoi alleati occuparono gran parte del territorio europeo dell’Unione Sovietica. Quest’area era divisa in governatorati (province), e ciascuno fu affidato alla cura e all’amministrazione di un governatore. Il governo di Transnistria, regione adiacente alla Bessarabia, spettò allo Stato Rumeno. La Romania designò come governatore della Transnistria il professore di diritto GEORGE ALEXIANU, uomo noto per la sua onestà, per le sue capacità professionali. Il suo compito era quello di riportare la Transnistria a quel livello di vita e civiltà che si era perso dopo le distruzioni causate dall’esercito sovietico in ritirata.

La missione di GEORGE ALEXIANU fu estremamente delicata: lui doveva rispondere della vita dei circa 200.000 ebrei trasferiti dalla Romania in Transnistria, in qunato spospetti di simpatie filocommuniste e collaborazione con l’Unione Sovietica. Questi ebrei vennero ospitati in varie località, nelle case abbandonate dalla popolazione che si era ritirata insieme all’Esercito sovietico, oppure presso gli abitanti che disponevano di una stanza in più.

In breve tempo cominciarono a circolare voci allarmanti sulla difficile situazione in cui versavano gli ebrei della Transnistria. Di conseguenza, furono organizzate numerosi indagini internazionali, condotte da entità neutrali pacifiste, come la Croce Rossa Internazionale, il Corpo diplomatico in Bucarest, l’Ambasciata Svizzera. Lo stesso leader ebraico WILHELM FILDERMAN ricevette il permesso di vivere per 4 mesi in Transnistria, insieme agli ebrei sfollati / deportati, per sapere direttamente quale fosse la loro situazione sotto l’amministrazione rumena. Tutte le indagini si conclusero con documenti e rapporti finali che registrano la situazione trovata sul posto. In sostanza, questi rapporti invalidano le voci che circolavano circa le sofferenze degli ebrei in Transnistria, sofferenze presubilmente esasperate fino al genocidio, all’assassinio sistematico degli ebrei, ecc.

A questo punto si prega di notare, Santo Padre, il gesto del Suo illustre predecessore PIO XII: per sua disposizione, il Vaticano inviò la propria commissione di controllo in Transnistria. La commissione studiò per diverse settimane le condizioni di vita degli ebrei rumeni trasferiti in Transnistria. In seguito alle osservazioni degli esperti vaticani sul campo, fu poi prodotto un rapporto che venne presentato al Sommo Pontefice PAPA PIO XII. Prendendo conoscenza con soddisfazione delle realtà riferite sulla Transnistria, PAPA PIO XII decise di conferire al governatore GEORGE ALEXIANU la distinzione papale Urbi et orbi, la più alta onorificenza conferita dal Vaticano nel 1943.

Due anni più tardi, alla fine della guerra, Stalin decise di arrestare tutti coloro che avevano governato i territori occupati dalla Germania. C’erano 8 governatorati, alla guida dei quali si erano susseguiti 11 persone. Gli 11 governatori furono deferiti a dei cosidetti “tribunali del popolo”, con l’indicazione precisa che se si trovasse anche una sola persona che avrebbe segnalato un abuso, un’ingiustizia qualsiasi commessa dal governatore giudicato, costui doveva essere condannato a morte e giustiziato. I processi si svolsero nelle rispettive città dove ciascun governatore aveva svolto il proprio incarico. GEORGE ALEXIANU fu processato ad Odessa, nella piazza centrale della città. Tra la folla presente al processo, nessun abitante ebbe qualcosa da accusare circa la maniera in cui GEORGE ALEXIANU aveva governato la Transnistria. Di conseguenza, le autorità sovietiche lo dichiararono innocente e lo riconsegnarono alle autorità rumene di Bucarest.

Nota bene: gli altri dieci governatori furono trovati colpevoli e giustiziati…

Purtroppo, le autorità comuniste di Bucarest non accettarono il verdetto sovietico; invece, coinvolsero GEORGE ALEXIANU nel processo del Maresciallo Antonescu lo condannarono a morte. ALEXIANU venne giustiziato nel mese di giugno 1946.

Tre bambini rimasero orfani in seguito alla morte di GEORGE ALEXIANU; la loro vita fu un vero calvario. Gettati sul lastrico, se ne dovettero andare solo con un paio di valigie e vissero da emarginati. Persero tutto ciò che avevano in casa, compresa la Medaglia Urbi et orbi, confiscata dai comunisti e scoparsa nei depositi della polizia politica.

Un momento di luce e conforto spirituale per la famiglia ALEXIANU venne con la visita di Papa Giovanni Paolo II in Romania, quando il figlio di GEORGE ALEXIANU, il Sig Şerban ALEXIANU, ricevette all’improvviso un invito ufficiale al ricevimento dato dal Santo Padre. Şerban ALEXIANU capì da tale gesto che il Vaticano non aveva dimenticato suo padre, GEORGE ALEXIANU, e che, nonostante la sentenza ingiusta del ex-regime comunista, il Vaticano manteneva la sua buona opinione circa le opere di GEORGE ALEXIANU, ricordando l’umanità che costui aveva dimostrato come capo del governo di Transnistria, in quegli anni così complicati, dal 1941 al 1944.

Mi auspico che la visita di Vostra Santità a Bucarest possa includere nel suo programma pure qusto momento altamente significativo: un incontro con il Sig Serban ALEXIANU, per consegnarli una copia della relazione con la quale, nel 1943, si concluse l’indagine vaticana sulla Transnistria, nonché una copia del testo conferente a suo padre, GEORGE ALEXIANU, l’Ordine Urbi et orbi e, possibilmente, una replica della Medaglia. Tali documenti sarebbero in una certa misura una riparazione per i tanti anni di sofferenza ingiusta che dovette subire la famiglia di GEORGE ALEXIANU, cristiano genuino che ha segnato un capitolo importante nella storia: l’amministrazione rumena esemplare della Transnistria.

La mia proposta avrebbe pure un’altro riscontro: sono note le voci che esprimono obiezioni circa la “neutralità” di PAPA PIO XII durante la guerra, alcuni accusandolo di esser stato indifferente al destino degli ebrei nei Paesi occupati dalla Germania. Che PIO XII abbia inviato una commissione per indagare sul campo ciò che succedeva agli ebrei deportati dal governo rumeno in Transnistria è un fatto tralasciato dai biografi dell’indimenticabile PAPA PIO XII. Al contrario, questo è un gesto che merita portato alla conoscenza dei posteri, dell’opinione pubblica mondiale. È un gesto che appartiene all’eredità lasciata da PAPA PIO XII a tutta l’umanità.

Fiducioso che la mia proposta trovi l’eco desiderata nel cuore di Sua Santità, Le auguro buona salute e la forza di portare fino alla fine la missione nella quale Si è impegnato a beneficio del mondo cristiano, del genere umano.

Che Dio ci aiuti!

ION COJA

Bucarest, 14 marzo 2019