La întâlnirea cu premierul Chinei, Li Keqiang, preşedintele Romaniei a rostit următoarele cuvinte:„Noi nu o să uităm niciodată poziţia Guvernului chinez, în 1968 şi nici faptul că întotdeauna China a fost un sprijin pentru România şi în Consiliul de Securitate al ONU şi în orice organizaţie internaţională”.
Declaraţia – de o valoare excepţională – nu a interesat pe abolut nimeni. Era mult mai interesant, desigur, permanenta harţuială cu premierul Victor Ponta. Sau dacă între Traian Băsescu şi Victor Ponta au intervenit divergenţe majore ca urmare a „desantului chinez” la Bucureşti. Teorie pe care „Vocea Rusiei” a îmbrăţişat-o cu atâta fervoare încât parcă chiar ar crede în ea.
Da, 1968 a fost un an de răscruce pentru România, iar China s-a dovedit a fi un protector de excepţie, o a doua soră a României, după Franţa. Este astăzi de notorietate, iar arhivele americane, cât şi cele britanice au publicat documente din care reiese că URSS avea intenţia de a invada România.
În august 1968, după invadarea Cehoslovaciei, nu celebrul discurs al lui Nicolae Ceauşescu a împiedicat forţele Tratatului de la Varşovia să pătrundă în România. A fost declaraţia preşedintelui american, Lyndon Johnson, care nu cred că a sensibilizat prea mult Kremlinul, având în vedere poziţiile antagonice ale celor două blocuri militare, dar mai ales poziţia Chinei.
Diplomaţiei româneşti i-a fost tranmis mesajul vicepremierul chinez Chen Yi: „Am fost foarte bucuros să aud că aţi luat măsuri de apărare a independenţei şi suveranităţii naţionale. Sunt convins că dacă veţi fi hotărâţi veţi învinge în cauza dumneavoastră. Noi vă sprijinim”. Iar pe 23 august 1968, Zhou Enlai ( Ciu Enlai ), Premierul Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze a declarat răspicat următoarele: „România poate conta în apărarea independenţei sale pe sprijinul poporului chinez!”.
Mai clar decât atât nici că se putea! China a fost dispusă să intre în război pentru a ne apăra! Mai târziu o delegaţie românească i-ar fi transmis lui Ceauşescu din partea lui Zhou Enlai următoarele: „Atâta timp cât va exista China, va exista şi România”.