Câteva considerente noi în problema romanizării Daciei
În legătură cu romanitatea românească, a apărut, mai aproape de zilele noastre, ideea că românii or fi vorbind ei, aşa cum pretind, o limbă romanică, dar asta nu demonstrează şi romanitatea lor etnică, biologică, rasială. Adică românii nu sunt decât urmaşii unor daci sau traci romanizaţi, care au învăţat deci latineşte, şi-au abandonat propria limbă şi au devenit civis romanus numai cu numele, nu şi cu fiinţa, cea de neschimbat! [Cf. Arpad Balogh, Histoire démithifiée (sic!) de la Roumanie, Paris, 1979: “il ne peut s’agir que d’une continuité linguistique et non raciale“…]
Trebuie spus însă că autorii care susţin asemenea teză, maghiari sau nu, nu sunt cu toţii mânaţi de aceleaşi sentimente antiromâneşti. În mare, ei pun în acelaşi fel problema romanităţii şi la ceilalţi romanici, la celelalte limbi romanice, imaginând procesul romanizării provinciilor în termeni asemănători pentru întreagă Romania. Aceşti termeni sunt net diferiţi de ceea ce îşi închipuiau primii cercetători ai romanităţii, naivi care crezuseră nestrămutat într-un exod de colonişti romani, purtători în lume ai latinităţii.
O asemenea desfăşurare a evenimentelor se consideră azi că intră în contradicţie cu datele istorice şi îndeosebi cu o logică elementară, care se îndoieşte de capacitatea italicilor de a susţine răspândirea limbii latine printr-o expansiune demografică pe măsură. Cu atât mai puţin ar fi avut această capacitate populaţia din Latium, o mână de oameni în comparaţie cu cei care, la începutul secolului al II-lea al erei noastre, erau cuprinşi între hotarele Imperiului Roman şi vorbeau, de bine de rău, latineşte. Pe scurt, răspândirea limbii latine “nu a rezultat din deplasarea masivă a unor populaţii romane în provincii, ci din învăţarea de către provinciali a limbii latine” (I. Fischer, Latina dunăreană, Bucureşti, 1985, p. 14).
Acelaşi autor, exprimând un consens azi unanim printre romanişti, precizează că “pe urmele administraţiei şi armatei romane, limba latină s-a răspândit în noile provincii. Populaţiile cucerite au adoptat-o, ca a doua limbă mai întâi, şi, într-o a doua fază (care n-a mai cuprins întreg teritoriul imperiului) i-au acordat rolul principal în comunicare, părăsindu-şi, încetul cu încetul, limba originară, devenită pentru o bucată de vreme mijloc de înţelegere al unor comunităţi restrânse (locale sau familiale)”.
Încă mai categoric şi mai tranşant este I.I. Russu, considerând că “româna este rezultatul transplantării limbii latine rustice în gura unor populaţii provinciale ce vorbiseră un idiom indo-european unitar”. [8]
“În sfârşit – adaugă acelaşi I. Fischer, cu referinţă la procesul romanizării în general – se poate imagina că membrii diverselor triburi ale aceleiaşi provincii, ale căror graiuri puteau fi puternic diferenţiate, foloseau cu precădere latina pentru a se înţelege între ei.”
Întâmplări moderne ar fi de natură să ne dea o idee mai clară asupra procesului de romanizare. Se trimite astfel la o observaţie făcută de Antoine Meillet, în timpul primul război mondial, asupra comportamentului lingvistic al unor prizonieri germani în Franţa: întrucât aceştia nu vorbeau germana literară, ci numai graiul dialectal de acasă, se aflau în situaţia de a nu se putea înţelege între ei vorbind nemţeşte. Paradoxul situaţiei îl constituie faptul că, după o şedere de câteva luni în lagărul de prizonieri, aceşti soldaţi germani au învăţat ceva franţuzeşte, ajungând să se înţeleagă între ei mai bine în franceză decât în… germană!
Noi înşine avem cunoştinţă de o altă analogie, propusă de unul dintre cei mai respectabili romanişti, Iorgu Iordan, după care, în provincii, latina s-ar fi aflat în situaţia în care engleza şi franceza continuă să funcţioneze şi azi ca limbi oficiale şi de circulaţie propriu-zisă în fostele colonii, deci după încetarea administraţiei engleze ori franceze şi fără sprijinul unor anglo ori franco-foni nativi, deoarece în conglomeratul de limbi tribale dintre care nici una nu reuşeşte să se impună faţă de celelalte, singura limbă în care aceste triburi se pot înţelege între ele este limba fostei administraţii coloniale.
Deci aşa ar sta lucrurile şi pentru Dacia antică, unde coloniştii veniţi “ex toto orbe romano”, fiecare vorbind o altă limbă maternă, împreună cu autohtonii care nici ei nu vorbeau latineşte, s-au putut înţelege între ei vorbind o limbă care nu aparţinea nici unora propriu-zis: limba latină, care a funcţionat aşadar în provinciile Imperiului roman ca limbă “a tuturor şi a nimănui” propriu-zis.
Acest scenariu poate să pară convingător, dar pentru noi el intră în contradicţie cu alte afirmaţii ale celor ce cred în el. Astfel, nu mai departe I. Fischer, adăugând că “limba latină a autohtonilor s-a perfecţionat permanent, abandonându-se treptat deprinderile provinciale de pronunţare (“accentul”), “greşelile” gramaticale provenite din bilingvism, folosirea “incorectă” a cuvintelor şi chiar unele cuvinte provinciale (evident nu cele denumind realităţi strict locale)” ne atrage atenţia, involuntar, asupra unei lacune generale: nu ni se spune cum anume s-a perfecţionat această limbă a autohtonilor, care a fost suportul material (uman, instituţional sau de altă natură) al normei literare, al modelului de limbă latină după care s-au “perfecţionat” autohtonii şi ceilalţi, veniţi din alte provincii. La fel cum nici I.I. Russu nu ne lămureşte ce ar putea, practic, să însemne “transplantarea” limbii latine în “gura” populaţiei autohtone: cum şi, mai ales, prin cine s-a făcut această transplantare?
Cu un accent mai mare pus fie pe elementul autohton, fie pe imigraţia din toate colţurile imperiului, ceea ce e comun în ultima vreme tuturor scenariilor imaginate cu privire la romanizarea provinciilor, şi în special a Daciei, este convingerea că la acest proces a participat un număr extrem de mic, neglijabil, de latinofoni autentici, italici sau romani propriu-zişi.
Care este adevărul?
Greu de reconstituit apartenenţa etnică a celor ce au participat la colonizarea Daciei, când informaţia explicită se rezumă la două-trei vorbe aruncate de Eutropius, cuvinte care nici pe departe nu au fost concepute astfel încât să poată răspunde clar la întrebările, nenumărate, pe care istoriografia modernă şi le pune în legătură cu evenimentele relatate de obscurul și expeditivul cronicar antic!
Dacă ne punem în mod serios problema apartenenţei etnice a celor ce au colonizat Dacia, atunci, înainte de orice, avem a ne lămuri câteva chestiuni preliminare, hotărîtoare în formularea unui răspuns concordant cu datele certe, certificabile ale problemei: realitatea lingvistică, aspectul limbii române ca descendentă a latinei. Este singura realitate certă de la care putem porni!
Astfel, ar fi să ne întrebăm mai întâi în ce măsură cauzele şi motivaţiile războaielor dacice, susţinute de Traian, se regăsesc în evenimentele ce au urmat încheierii acestor războaie. Anume, ce a urmat? În principal trei mari evenimente, “întâmplări”: deposedarea Daciei de fabulosul ei tezaur, transformarea Daciei în provincie romană şi colonizarea ei cu cives romani. Ne putem întreba în ce măsură aceste evenimente reprezintă un scop urmărit de imperialitatea romană? Aşadar, în legătură cu ceea ce ne interesează pe noi, în ce măsură colonizarea Daciei a constituit un obiectiv politic, unul din motivele care au determinat Roma să se angajeze în războaiele cu dacii?
Fireşte, îi vom lăsa în primul rând pe istorici să răspundă la această întrebare. Noi ne vom mărgini să vedem în ce fel răspunsurile posibile s-ar lega de chestiunea pusă mai sus în discuţie.
Aşadar, dacă vom constata că romanii, pornind războiul cu dacii, au avut în vedere viitoarea provincie Dacia ca un spaţiu propice unei masive colonizări, asta ce va putea să însemne altceva decât interesul roman de a rezolva astfel, prin colonizarea Daciei, o problemă demografică internă, un excedent de populaţie ivit. Ivit unde? Aceasta este întrebarea cheie! Căci de acolo de unde s-a ivit această problemă demografică, e de bănuit că au provenit cei mai mulți din mulțimea – magnas copias – de coloniști aduși în Dacia!
Dacă vom ajunge la concluzia că romanii au făcut un scop din colonizarea Daciei, că vor fi avut de rezolvat astfel o problemă demografică, apoi cel mai probabil e că această problemă se ivise în metropolă, afecta metropola cât de cât, Italia și, cel mai probabil, Roma.
Aşadar, dacă e să vedem în evenimentele ce s-au succedat în Dacia, începând cu angajarea Romei în război şi sfârşind cu masiva colonizare a Daciei, dacă e să vedem în acestea realizarea punct cu punct a unei strategii social-politice a Romei, dacă e să constatăm că nu a fost rodul întâmplării, ci al unui scop bine urmărit, că aducerea unui mare număr de cetăţeni romani în Dacia a fost unul din motivele propriu-zise ale războaielor dacice, atunci, în ordinea logică a lucrurilor, ar fi că în felul acesta Roma a încercat să rezolve o problemă socială, aceea a unui excedent demografic, iar că o asemenea problemă putea să determine politica Romei, angajarea sa în acţiuni militare, numai în măsura în care această chestiune afecta propriu-zis metropola. E greu de imaginat – în ipoteza de mai sus – să fi pornit Traian la război în Dacia pentru a rezolva un excedent demografic apărut în nordul Africii, bunăoară!…
A existat o asemenea problemă la Roma în epoca premergătoare acţiunii militare împotriva Daciei?
Ar trebui să lăsăm istoricilor să dea un răspuns competent acestor întrebări, nutrind speranţa că ele le vor fi stârnit interesul. După cunoştinţele noastre, n-ar fi exclus să se ajungă la o concluzie pozitivă faţă de întrebarea ce ne-o punem. Anume că unul dintre țelurile războaielor dacice a fost să ofere o soluție unei probleme demografice majore. Emitem această ipoteză pe temeiul următoarelor considerente:
Devenind „stăpâna lumii”, a lumii mediteraneene în orice caz, Roma a dobândit controlul unor surse de aprovizionare impresionante. Grâul din Siria, vestit încă din antichitate, cum vestit este și azi, ajungea la Roma la un preț care curând a făcut ineficientă exploatarea agricolă de acasă, din sudul Italiei îndeosebi. Latifundiile deținute de romani nu mai erau rentabile. S-a ajuns la situația că tot mai mulți dintre marii proprietari au renunțat la agricultură și și-au permis luxul de a lăsa nelucrat pământul, transformându-l astfel în teren de vânătoare! (sic!) Fenomenul este cunoscut datorită lui Pliniu cel Bătrân, care a criticat și a deplâns acest comportament iresponsabil al latifundiarilor: “latifundiile au dus la pieirea Italiei” (latifundia perdiderunt Italiam)…
Ca urmare, mulți țărani din Italia nu au mai avut din ce să-și câștige existența! Nu au murit de foame, deoarece aveau cetățenie romană! Detaliu esențial! Erau fiecare civis romanus, ceea ce le asigura o asistență socială din partea Romei, a statului roman, care se obligase prin lege să-și întrețină cetățenii în asemenea situații! Efectul a fost o afluență tot mai mare de italici la Roma!…
Despre această suprapopulare a Romei avem mai multe dovezi, cea mai spectaculoasă fiind cea rămasă de la poetul Horatius. Într-una din poeziile sale satirice, Horațiu își îndeamnă concetățenii romani ca atunci când pleacă de acasă să fie precauți și să bată în poartă!(!) Deci nu când intră, ci când părăsesc incinta să bată în poartă!… Altminteri, exista riscul ca poarta casei, care se deschidea spre exterior, deschizând-o, să lovească pe unul dintre cei care sprijineau zidurile Romei din lipsă de vreo ocupație. Iar indivizii în cauză erau cunoscuți de toată lumea ce scandal făceau când cineva îi deranja în felul acesta! Soluția imaginată de poet: bateți în poartă când vreți să ieșiți din casă…
Erau pline ulițele Romei de astfel de indivizi care aglomeraseră Roma în ultimii ani, se plânge poetul, cu 150 de ani înainte de războaiele din Dacia!… Timp în care este de crezut că suprapopularea Romei a crescut, nu a scăzut!…
Sunt mai multe consemnări ale faptului că după cucerirea Daciei a urmat o colonizare intensă, cu un mare număr de cives romani. Pentru ca numărul lor să fie cât mai mare s-a lansat formula „magică” Dacia Felix!… Colonizarea Daciei va fi fost, în principiu, deschisă tuturor, ex toto orbe romano! În fapt, avem motive să credem că numărul cel mai mare de coloniști au venit din Italia, din Sudul Italiei mai ales!
În acest sens pledează în primul rând calitatea limbii române, care se dovedește că are la bază o limbă latină ai cărei purtători o vorbeau perfect! O vorbeau impecabil pentru că le era limba maternă! Dovezile arheologice susțin și ele că în Dacia opera de colonizare a fost de o intensitate fără egal în tot imperiul roman!
De ce numai Dacia a fost prezentată cu acest atribut, Dacia Felix? De ce nu ne-a rămas o Galia Felix sau o Hispania Felix? Pentru că, foarte probabil, aceste provincii nu au fost ținta unei colonizări intensive, ci romanizarea s-a produs în alt fel, cu alte mijloace și într-un răstimp incomparabil mai mare!
În cercetarea vastului și complexului fenomen numit romanizare, trebuie să avem în vedere și detaliul semnalat mai sus: statutul de civis romanus!… Era teribil de atrăgător! De dragul acestui statut făcea, merita să înveți limba unor cuceritori atât de corecți,de generoși, care îți ofereau posibilitatea de a deveni egalul lor!
Opera de colonizare efectuată de romani, precum se ştie, a fost, spre deosebire de cea a grecilor, susţinută în primul rând prin agricultori, deseori soldaţi-agricultori [9]. Cucerirea Daciei, a fabuloasei Dacii, nu oferea oare o soluţie şi pentru aceşti ţărani sud-italici, a căror rusticitate o regăsim atât de bine conservată în caracterul rustic, ţărănesc al latinei de la baza limbii române?
Lăsăm pe alţii, mai pricepuţi, să dea un răspuns acestor întrebări şi mai ales în chestiunea originii celor ce au colonizat Dacia, aducând aici limba latină şi implantând-o pentru totdeauna. Ceea ce noi ne-am pricepe propriu-zis să facem ar fi să vedem ce răspuns ne sugerează situaţia lingvistică în care ne aflăm. Să vedem deci care ar fi realitatea, astăzi pipăibilă, de care se cuvine să ţină seama istoricii atunci când, studiind chestiunea propusă, vor avea de ales între mai multe ipoteze. Căci, fireşte, o ipoteză a istoricului, care nu rimează cu realitatea lingvistică, nu face nici două parale!
Aşadar, ne spune oare limba română ceva despre originea celor ce au colonizat Dacia?
Cercetările pe care le-am făcut ne-au permis să răspundem indirect întrebării de mai sus. Căci am ajuns la concluzia că limba latină adusă în Dacia a fost de o calitate excepțională. Româna a moștenit din latină o sumedenie de elemente lingvistice de mare subtilitate expresivă, care nu puteau fi cunoscute decât de vorbitori nativi ai limbii latine, cives romani a căror limbă maternă era limba latină! (Vezi textele publicate pe acest site în legătură cu limba maternă a celor care au adus latina în Dacia!)
Această concluzie rimează numai cu originea italică a latinofonilor veniți în Dacia. Veniți din Italia, din sudul Italiei cel mai probabil, iar nu ex toto orbe romano!
În final ne punem pentru prima oară și următoarea întrebare: Nu cumva faptul că în sudul Italiei a existat un puternic substrat tracic a determinat o mai bună și mai trainică osmoză între noii veniți și autotonii geto-daci?!
Dar de această ipoteză ne vom ocupa mai îndeaproape cu altă ocazie! Până atunci, TOT BINELE!
Ion Coja
1 decembrie 2014
Romînii nu sînt deloc latini! Nici măcar italienii nu sînt latini. Latinii au dispărut în antichitate. Cînd Roma s-a mărit, acest lucru s-a făcut prin venire la Roma de populație nelatnă din Italia și din alte părți. Astfel a dispărut limba latină vulgară (populară) de la Roma și au fost implementate dialecte italice. Nu există nici un text scris în latina vulgară.
Mare dobitoc e acest Ion Coja! latinoman inrăit și prost.A scris o prostie de la cap la coadă.
Citez: „În final ne punem pentru prima oară și următoarea întrebare: Nu
cumva faptul că în sudul Italiei a existat un puternic substrat tracic a
determinat o mai bună și mai trainică osmoză între noii veniți și
autotonii geto-daci?!” Substratul tracic a existat in toata zona est si nord-est mediteraneana, de la frigieni pana la sudul Italiei si Anatolia de azi, fara a mai socoti tracii clasici si pe cei mai drepti si mai viteji dintre ei, dacii. Bun, pai atunci despre ce romanizare vorbim? Romanizarea/latinizarea tracilor ar fi ca un mariaj intre veri, toti tragandu-se din acelasi trunchi familial. Varul din Italia s-a sumetit contra verilor din Balcani si Dacia, i-a luat la bataie (cu legionarii, masinile de razboi si organizarea militara) dupa care i-a ademenit cu Pax Romana si ulterior cu cetatenia. Asta i-a facut mai putin veri? Caci si verii daci din triburile carpilor (oamenii de la munte, recte Muntii Carpati, ai carpilor care va sa zica) s-au ridicat contra verilor latini de i-au hacuit prin codrii Vlasiei si vaile Balcanilor. Asta-i deja o afacere de fami(g)lie! Sa nu judecam originile popoarelor dupa ce vedem azi; de exemplu, pana tarziu in epoca medievala Tesalonicul cu valea sa larga si bogata era locuit majoritar de vlahi, care isi trimiteau lana oilor la manufacturile din oras (Salonicul era furnizorul principal de stofe de lana atat in Bizant cat si in Imperiul Otoman de mai apoi; dupa colonizarea venetiana si Soliman Magnificul a stricat echilibrul demografic aducand in oras mestesugarii evrei izgoniti din Spania de Reconquista – o miscare buna dpdv economic). E atat de mult de discutat! Oricum, substratul tracic exista si azi, dovada ca si bulgarii se mandresc cu el, cerand Dobrogea pentru Bulgaria pe baza substratului si a regatului odris instituit de Augustus. Asadar, sa nu pierdem din vedere ansamblul, impiedicandu-ne de copaci fara a vedea padurea!
Citez : „Încă mai categoric şi mai tranşant este I.I. Russu, considerând că “româna este rezultatul transplantării limbii latine rustice în gura unor populaţii provinciale ce vorbiseră un idiom indo-european unitar””
Nu ni se spune cum au transplantat-o. Sa ni se explice logic cum s-a transplantat Nu pot crede ca limba a fost transplantata. Sunt mai increzator in afirmatia ca dacii erau cei mai viteji dintre traci, ca tracii lui Eneea din Troia au fugit in peninsula italica si au infiintat Roma si imperiul roman si cand au cucerit Dacia nu a fost nicio problema de comunicare, si dacii si romanii avand origini comune, inclusiv de limba, Tracia. Deci nu s-a implementat nimic. Mi se pare logic. Pe deoparte. Pe de alta parte, si adversarii acestei afirmatii fac tot supozitii logice(dupa parerea dansilor). Nu au argumente stiintifice ci numai sofisme. Argument stiintific ar fi fost daca ar fi existat texte in limba geto-daca, aceste texte sa fi fost comparate cu limba latina a acelor timpuri si atunci s-ar fi demonstrat una sau alta din ipoteze. Dar nu exista texte in limba tracilor sau a dacilor. „Cineva ” s-a ingrijit destoinic sa stearga din istorie cuvintele trac si Tracia ca si limba acestora(deci si a dacilor). Cine au fost aceia ? Dupa umila mea parere au fost grecii si imperiul Bizantin. De ce au facut asta ? Ce mai conteaza.
Citez : „Noi înşine avem cunoştinţă de o altă analogie, propusă de unul dintre cei mai respectabili romanişti, Iorgu Iordan, după care, în provincii,
latina s-ar fi aflat în situaţia în care engleza şi franceza continuă să
funcţioneze şi azi ca limbi oficiale şi de circulaţie propriu-zisă în
fostele colonii,”.
In primul rand ca nu cred in romanistul Iorgu Iordan. Acesta a scris o carte in care facea o analiza „stiintifica” in care demonstrra ca 80% – 90% din numele si prenumele romanesti ar fi de origine bulgara sau mai precis slava. Indirect ne demonstra ca noi romanii am fi fost atat de inapoiati ca nu stiam sa ne dam nume de au trebuit sa vina bulgarii sa ne invete sa ne dam nume. Probabil Domnia Sa credea ca noi dacii nu stiam sa ne apelam decat cu : ba, fa, ma, hais, cea, sau ca probabil ne chemam prin fluieraturi. Probabil ca de asemenea ne confunda cu populatiile salbatice tribale din Africa, aflate inca in stadiul gentilic si care si-au insusit limba colonistilor.
Citez : „În cercetarea vastului și complexului fenomen numit romanizare, trebuie să avem în vedere și detaliul semnalat mai sus: statutul de civis romanus!…Era teribil de atrăgător! De dragul acestui statut făcea, merita să
înveți limba unor cuceritori atât de corecți,de generoși, care îți
ofereau posibilitatea de a deveni egalul lor!”
Pai pe cine sa mai crezi ? Pe cei care afirma ca populatia Daciei a fost exterminata de sangeroasele legiuni romane sau pe cei care ii descriu ca fiind cuceritori corecti si generosi si le mai dadeau si cetatenie ? Ii cred pe acestia din urma pentru ca razboiul daco-roman a fost un razboi fraticid si poate chiar un razboi de eliberare al fratilor daci de catre romani. Posibil ca Dacia sa fi fost sub jugul cine stie carui clan religios care aduna toate bogatiile tarii. Din izvoarele istorice ce ne-au ramas, se afirma ca Decebal avea toata averea Daciei, tot aurul Daciei ascuns sub un rau. Populatia traia probabil sub teroarea straina, obicei care s-a extins la bietul popor dacic/romanesc pana in zilelel noastre. Nici astazi inca nu am scapat de strainii explatatori, mai perfizi astazi pentru ca sunt sub acoperire de patrioti romani.
Citez : „Opera de colonizare efectuată de romani, precum se ştie, a fost, spre deosebire de cea a grecilor, susţinută în primul rând prin agricultori,
deseori soldaţi-agricultori”.
Colonizarea a fost si un act de civilizare si tehnologizare prin constructiile de sosele, strazi, case, bai publice, organizare administrativa. Numai limba nu ne-au adus-o pentru ca dacii vorbeau traca precum si la Roma. Datorita diferentelor de timp si spatiu au intervenit multe schimbari, dar fondul lingvistic trebuie sa fi ramas acelasi.
Legiunile romane nu au fost legiuni exterminatoare ci de colonizare si civilizare.
Citez : „Lăsăm pe alţii, mai pricepuţi, să dea un răspuns acestor întrebări şi
mai ales în chestiunea originii celor ce au colonizat Dacia, aducând
aici limba latină şi implantând-o pentru totdeauna.”.
Numai daca am fi considerat ca geto-dacii au fost un popor inapoiat, tribal, gentilic, am fi putut admite ca Roma ne-a impus limba lor(ciudat, aceste afirmatii cu romanizarea sunt sustinute de „prietenii” nostri maghiari, slavi si greci. Nu-i ciudat sa le admitem afirmatiile ?)
Nu cred ca legiunile romane au exterminat toata populatia bastinasa si sa fi adus colonisti romani in loc. Vedeti domniile voastre ca Roma ar fi fost un imperiu exterminator care sa rada de pe fata pamantului o populatie intreaga ? Unde ar scrie asa ceva ?
Roma cel mult ii decima pe adversari, deci 90% din populatie ramanea, mai ales femeile, copii si batranii. Chiar daca toti barbatii ar fi fost exterminati si romanii isi luau neveste dace, copii acestora tot limba daca ar fi vorbit-o. Pentru ca femeile dace si-ar fi cantat cantecele(scuze de pleonasm) lor de leagan in limba materna, ar fi stat pe langa casa si si-ar creste ceilalti copii si i-ar certa tot in limba geto-daca/traca. Pentru ca femeile(mamele) transmit limba materna nu limba paterna. Asa este peste tot in lume. Chiar si in tarile africane. Legionarul roman ara pamantul toata ziua, muncea fie la camp fie la administratie fie in fortele militare si de ordine. Cand venea acasa obosit nu se putea intelege cu droaia de copii sau de neveste in limba lui. Mai degraba acesta invata limba nevestei si a copiilor lui. Mi se pare logic.
Ar fi fost interesant daca in aceste discutii ar fi intrat si un informatician de clasa, onest, care sa simuleze pe calculator acest fenomen. Bine-nteles ca si in acest fel pot inteveni factori manipulatori cum au intervenit de altfel in toata istoria noastra tragica.
Toţi ROMÂNII şi toţi INTELECTUALII DE PE TERRA
ar trebui să citească articolul de mai jos !
Punctul de vedere al doamnei prof. dr. Maria Luminiţa Rollé, Universitatea
din Edinburgh.
În Europa de Vest nu se cunoaşte istoria României şi cei care o
vizitează acum văd sărăcia materială de astăzi, şi nicidecum milenara
ei bogăţie culturală si spirituală. In plus, propaganda maghiară
din SUA se bazează pe milioanele de dolari ale domnului Soros, care
finanţează edituri şi opinii la Bucureşti, în timp ce în Elveţia
am auzit de la un doctor în istorie (la Geneva, în iunie 1999)
că Transilvania a apărut în secolul XIII si de la un ambasador francez în România (la Lausanne, în noiembrie 1998) că poporul român a dispărut timp de 1000 de ani ca să reapară, ca prin miracol, în secolul XIV !
Cu toate acestea, nimeni nu menţionează că cea mai veche scriere din Europa a fost atestată arheologic în 1961, tot în Transilvania, în satul Tărtăria, pe râul Someş, în judetul Alba, de către profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. În afară de România, tăbliţele de la Tărtăria, datate 4.700 î. e. n., au făcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) şi au creat dezbateri aprinse pe tot globul. Deşi românii ştiau să scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esenţial nu este nici în ziua de azi, după mai mult de 40 de ani, cunoscut publicului românesc şi nu apare în manualele de istorie.
Ce ne spun specialiştii din România ?
În1998 s-a publicat (Editura Enciclopedică,
Bucureşti) de către un colectiv academic sub conducerea unei
, prof. dr. Mihai Bărbulescu, culmea culmilor, de la aceeaşi Universitate (din Cluj), care nu spune ca profesorul Vlassa a descoperit tăbliţele. La pagina 15 a acestui impresionant volum, tăbliţele de la Tărtăria sunt menţionate cu semnul întrebării într-o foarte scurtă frază, fără nici un comentariu:
Dar domnul Bărbulescu nu-şi aduce aminte oare că scrierea proto-sumeriană apare cu 1000 de ani mai târziu şi că cea cicladică, proto-greacă, după 3000 de ani? El a uitat că metalurgia în Europa apare tot în Transilvania, în jur de 3500 î.e.n.? Că tracii sunt primul mare popor indo-european care intră în Europa tot în jur de 3500 î.e.n., cu mai mult de două milenii înainte ca celţii, etruscii, romanii, germanii, sau slavii să apară pe harta Europei ? Şi că tracii ocupau tot teritoriul între Munţii Ural şi Tatra de la est la vest şi de la Marea Baltică la Dunăre si Marea Neagră de la nord la sud ? De asemenea, şi în acelaşi context, nici un specialist în istoria României nu atrage atenţia asupra altui „detaliu” primordial, şi anume că limba traco-dacică este cu mii de ani anterioară latinei (care apare abia în secolul VI î.e.n.) şi că, în consecinţă, limba română nu se trage din latină, pentru că, deşi din aceeaşi familie, există istoric înaintea latinei, deci este o limbă proto-latină. Latina se formează din etruscă şi greacă, care, deşi amândouă indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, răspândit în lumea mediteraneană a epocii. În plus, etruscii ei înşişi erau o ramură a celţilor, coborâţi în sudul Alpilor în jur de 1200 î.e.n. La rândul lor, celţii erau o ramură a > tracilor care migrau spre vestul Europei, şi erau numiţi ca atare, adică traco-iliri până în secolul VI î.e.n.,
când se deplasează din Noricum (Austria) spre Alpii elveţieni, unde
se numesc helveţi. Atâtea detalii ignorate despre originea, continuitatea şi însăşi existenţa poporului român dau de gândit. Cine schimbă şi interpretează istoria României?
În mozaicul de limbi şi popoare de pe harta Europei, singurii care au o continuitate de 9000 de ani pe acelaşi teritoriu, şi o scriere de 7000 de ani, sunt românii de azi. Transilvania nu a fost maghiară şi nici nu putea fi
când strămoşii maghiarilor de azi locuiau în nordul Mongoliei, sursă
turco-finică nu numai a ungurilor, dar şi a bulgarilor (care năvălesc în România şi în teritoriile Bizantine din sudul Dunării în secolul VI), a turcilor şi a finlandezilor din zilele noastre.
Hunii pătrund în Europa până la Paris, Roma şi Constantinopole sub
Atila în secolul V, dar se retrag spre Ural până în secolul IX, când năvălesc din nou în Panonia, teritoriu ocupat la acea dată de daci liberi (80%) amestecaţi cu slavi (20%). Poporul şi limba dacă sunt deci cu mult mai vechi decât poporul roman şi limba latină, dar cele două limbi erau foarte asemănătoare, şi de aceea asimilarea s-a făcut atât de repede, în câteva secole.
Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mării Negre, nu numai că a învăţat daca imediat, dar în şase luni scria deja versuri în limba lui Zalmoxis !
Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Munţii Apuseni, a avut ca scop precis cele 14 care cu aur pe care Împăratul Traian (de origine
iberică) le-a dus la Roma ca să refacă tezaurul golit al Imperiului.
Peste mai mult de 1000 de ani, după căderea Constantinopolului sub
turci în 1453, tributul plătit sultanilor otomani va fi tot în aur, în formă de „ţechini”. Şi tot în aur se plătesc în ziua de astăzi anumite interese în România, după ce tezaurul naţional de 80 tone – aur a fost vândut de Ceaşescu la licitaţie în Zürich şi cumpărat de Banca Angliei. Cele 14, nu care romane, ci milioane de români din afara României înţeleg şi simt acum, mai bine ca niciodată, sensul versurilor transilvane „Munţii noştri
aur poartă, Noi cerşim din poartă-n poartă!”
In aceeaşi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai mult
de 1.000 de ani (330 – 1453), în timp ce Europa de Vest dormea sub
jugul Bisericii Romane şi a analfabetismului, este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura şi civilizaţia europeană şi-au mutat centrul de la Roma la Constantinopole în 330, când Bizanţul devine capitala Imperiului Roman.
Deşi se studiază istoria şi limba Greciei antice, Imperiul Bizantin este nu
numai complet ignorat în istoria Europei, dar chiar considerat „barbar” şi „incult”. Nici un istoric elveţian nu a fost capabil să-mi dea un singur nume de scriitor Bizantin, nici măcar Ana Comnena! Nimeni nu cunoaşte aici cultura şi civilizaţia Bizantină, religia ortodoxă („ortodox” este în
limbile occidentale un termen peiorativ) şi cu atât mai puţin istoria
şi tradiţia română.
Faptul, esenţial, că analfabetismul nu exista în Bizanţ, dar exista în Europa de Vest în aceeaşi perioadă este şi mai necunoscut. Academiile „păgâne” (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost toate închise în secolul VI, iar când în cele din urmă universităţile au început să apară în Occident în secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romană şi studiau teologia. Numai călugării şi clericii ştiau carte, se îmbogăţeau prin exproprierea de pământuri în favoarea mânăstirilor, şi luau puterea în toate ţările vestice, prin misionarism şi prozelitism la
început (prin teroare şi Inchiziţie mai târziu), până în secolul XI, când ultimul ţinut liber, al vikingilor din Scandinavia, cade sub puterea Romei Papale.
Renaşterea italiană apare ca o consecinţă clară şi directă a căderii Constantinopolui (1453), cu emigrarea în masă a savanţilor Bizantini către Italia. De exemplu, numai Cosimo de Medici primeşte 5000 de savanţi exilaţi din Bizanţ într-un singur an la Florenţa, acolo unde în curând vor > scrie Petrarca, Dante şi Boccacio, şi unde vor picta Michelangelo şi Leonardo da Vinci.
Între timp, cultura Bizantină este păstrată şi cultivată în ţările Române (de exemplu la Putna), care nu numai că îşi păstrează autonomia faţă de Imperiul Otoman, plătind-o în aur – ca de obicei – dar voevozii români trimit anual aur în Grecia pentru a susţine mânăstirile ortodoxe (de exemplu la Muntele Athos).
În Occident, o scurtă istorie a României apare în 1943, scrisă de Mircea Eliade în engleză la Lisabona şi publicată la Madrid („The Romanians, a Concise History”, Stylos, Madrid, 1943), şi republicată peste alţi 50 de ani în România („The Romanians, a Concise History”, Roza Vânturilor, Bucureşti, 1992).
În timp ce prima istorie serioasă a Bizanţului apare, tot în engleză,
de abia în 1988 (Lord John Julius Norwich, ” A Short History
of Byzantium”, Penguin Books, London, 1988, 1991, 1995, 1997).
Cu toată bunăvoinţa lui de a reabilita „misterioasa” istorie a uitatului Imperiu Bizantin, din nefericire nici măcar Lord John Julius, de la Universitatea din Oxford, n-a avut acces la texte Bizantine, pentru simplul motiv că nu ştie greaca, nici veche, nici nouă.
În final, se pune întrebarea de ce nouă milenii, atestate arheologic, de
civilizaţie neîntreruptă pe teritoriul României sunt ignorate nu numai în
Europa de Vest, dar şi în România ? Cu ce se ocupă istoricii români ? Si
reprezentanţii României peste hotare ? Cine promovează cultura milenară a României ? Dacă dentiştii, şi nu profesorii de română, vor să facă
scoli în română la Geneva, să nu ne mirăm dacă profesorii vor
deschide în curând cabinete dentare în acelaşi oraş.
În 1996, când am fost la Bucureşti pentru a face cercetări în
mitologia tracică la Academia Română, spre uimirea mea, mi s-a pus
întrebarea de ce mă interesează tracii şi dacii, când acesta era subiectul
de predilecţie allui Ceauşescu, fapt pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La rândul meu, mă întreb ce contează 50 de ani de comunism în comparaţie cu cele 9 milenii de istorie românească ?
Prof. dr. Maria Luminiţa Rollé Universitatea din Edinburgh Academic Consultant in European Mithology
Stimata dna dr. Maria Luminita Rolle,
Probabil ca sunteti doctor in istorie, poate cu specializare in arheologie. Eu nu sunt doctor in nimic. Dar merg dupa principiul mereu mentionat si de prof. Ion Coja ” „Audiatur et altera pars”(sper ca asa se scrie).
Unele pareri, tot stiintifice, mentioneaza ca „descoperirea” tablitelor de la Tartaria nu a urmat protocolul stiintific necesar in astfel de conditii. Tablitele au fost spalate, locul descoperirii a fost neevaluat, etc. „Prietenii” cunosc mai bine care sunt procedurile de respectat pentru ca o descoperire sa fie atestata. Si aceasta „descoperire” nu a fost atestata si neomologata nici de Academia Romana.
Nici in Maria Gimbutas care sprijina aceasta idee, din SUA unde locuieste, nu am incredere. Ea provine din fostul spatiu sovietic(Lituania) unde kgb-ul a fost si este puternic si ei sprijina orice idee care-i avantajeaza.
Tot in SUA locuieste si dr. Napoleon Savescu. SUA este aliata URSS si-i sustine diplomatic si ideologic. Nu am incredere nici in domnia sa.
Sustinerea unei idei, nefundamentata stiintific cum ar fi prima(sic!) scriere din lume de la Tartaria nu numai ca nu ne este benefica ci chiar ne aduce prejudicii la imaginea noastra si pacaleste poporul si neamul romanesc. Este chiar o batjocorire. Nu mai trebuie amintita.
Similara este si situatia tablitelor de plumb de la Sinaia. Alt fals.
Dupa parertea mea umila, utilizarea acestor falsuri si sustinerea lor ca fiind adevarate de catre oameni cu pregatire, ma face sa cred ca nu este din necunoastere ci chiar este rea vointa. Cu ce scop ? Ce mai conteaza. Raul sa fie propagat.
Desi am dusmanit totdeauna ignoranta pentru ca sunt chiar eu un ignorant, cred ca cei inteligenti sunt mult mai periculosi decat cei ignoranti, caz in care proverbul „sa te feresti din fata sefului, din spatele calului si de prosti din toate partile”, ar trebui sa se schimbe in : „Sa te feresti din fata sefului, din spatele calului si de inteligenti din toate partile”. Pentru ca inteligentul poate fi si viclean si poate manipula avand cunostintele necesare. Este ceea ce fac cei ce sustin Tablitele de la Tartaria si Tablitele de la Sinaia.
PS. Scuze ca nu am fost mai concis, dar multa mea ignoranta nu mi-a permis.
Nu trebuie sa va amintesc eu legenda fondarii Romei, cea in care Aeneas (sau Enea, dupa greci) pleaca din Troia si se stabileste in campiile Latium-ului. Faptul ca troienii erau neam tracic nu suna vreun clopotel?
Eu zilnic studiez de plictiseala in timpul liber.
Am ajuns la niste teorii proprii bazate si pe dovezi.
In peninsula Italica traia inainte de formarea Romei pe langa triburi celtice, etrusci si altii un trib numit LATOVICII cred ca plecat tot din zona galilor din zona Elvetiei.Dar acest trib cred ca venea din zona baltica nordul Daciei si vorbea o limba galo-baltica cred ca apropiata si de limba dacilor.
Deci latinii din Latium aveau ceva in comun cu Latvia adica Letonia de azi.
Asta arata ca dacii si latinii aveau o limba din aceesi familie cum este sa zicem engleza cu germana.
De aici si romanizarea rapida , pentru ca multe cuvinte erau comune.
http://en.wikipedia.org/wiki/Latins_(Italic_tribe)#mediaviewer/File:Volsci.jpg
si
http://lv.wikipedia.org/wiki/Latvija#mediaviewer/File:Balti_ap_13.gs.svg
Expresia „cred ca…” nu exista in limbajul specialistilor, mai ales cand emiti teorii si tragi concluzii: stii sau nu stii ceva. Ca nespecialist, poti doar face exercitii de logica, si atunci expresia trebuie sa fie „daca…. ceva, atunci….” sau „probabil ca…”
Confirmari
Doua citate a unor personalitati straine din lumea cercetarii istorice despre Neamul Romanesc!
„Civilizatia s’a nascut acolo unde traieste astazi poporul roman!… raspandindu’se apoi atat spre rasarit cat si spre apus! […] Acum 13-15 mii de ani.”
William Schiller – arheolog american
„Carpatii sint intr’o regiune a lumii unde este situat centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute la ora actuala.”
Daniel Ruzo
Incet, incet, cercetatorii istorici mondiali recunosc, multi chiar fatis, ca
primele fiinte umane au fost in Transilvania, sau mai exact in Ardeal,
cum sustine un document din Biblioteca de la Viena, despre trecutul
fabulos al acestui teritoriu din spatiul Carpato-Danubiano-Pontic!
Hai sa mai reamintesc cateva lucruri uimitoare despre Romania:
1.cel mai vechi schelet, la ora actuala, de umanoid a fost gasit in
Ramnicu Valcea, poreclit “pescarul de la lacul Getic”, fiind datat la 1
milion de ani
2. Civilizatia straveche, mai veche cu 1000 de ani decat cea sumeriana, este localizata in estul tarii, la Cucuteni
3. Tablitele de la Tartaria, sint cu 1000 de ani mai vechi decat cele Sumeriene
4. Tablitele din Muntii Neamtului, tot mai vechi decat tablitele sumeriene cu 1000 de ani
5.Descoperirea din Masivul Bucegi, din anul 2003 – 11 August 2003;
americanii si romanii patrund sub Masivul Bucegi si descopera o sala a
proiectiilor cu holograme care au aratat istoria adevarata a Terrei, au
descoperit amfora cu aur monoatomic, care duce la longevitate, adica o
persoana poate trai mii de ani in acelasi corp fizic, daca ar consuma
asa ceva in anumite perioade stabilitate
6.Descoperirea din Masivul Sureanu din 1990 – cand au descoperit un munte
ticsit cu filoane de aur pur, de un metru lungime, lucru inexistent pe
planeta, caci aurul se gaseste numai in forma de minereu combinat cu
alte nemetale, nu si in forma pura desavarsita; se pare ca dacii
cunoasteau taina spirituala a aurului, care este de fapt o lumina
condensata
7.Cel mai vechi cuptor, de pe aceasta planeta, de topit metale s-a gasit
la Campeni; a fost atestat la aproximativ 6000 de ani i.e.n.
8.Sarmizegetusa – alt loc special conform celor de la BBC; s-ar afla
niste artefacte fabuloase sub acest loc (arhiva atlantilor)
9. Artefactul de sub Masivul Ceahlau. Conform lui Radu Cinnamar, sub Ceahlau se afla un artefact sinonimic cu cel din Bucegi
10.Padurea Baciu, din Cluj Napoca, considerata “cea mai paranormala zona
de pe planeta”, conform celor de la Discovery, unii considerand a fi o zona
atemporala, adica un fel de spartura in continumuul spatiu-timp din
acea zona!
Cam astea sint topul celor 10 lucruri fantastice despre Romania, unele
reale fizic, altele nedemonstrate oficial! Ma rog, cine ar avea interes
sa le demonstreze?
Domnu Dacicus UNII SCRIU CA SA-SI VANDA MINCIUNILE,
Treaba aia cu sala holografica este o mare si gogonata minciuna ,si lucrurile astea fac rau adevaratei cercetari.
De aceea dacistii sunt luati in deradere.
Asa este, unii scriu ca sa’si vanda minciunile. Cam mullti cercetatori straini „mincinosi” care scriu adevaruri probate despre istoria Neamului. Si’apoi, cine’i plateste/mituieste? Roma? Washington’ul? Mai sa fie! Moscova? De unde si pana unde?! Tel Aviv’ul? Sa fim seriosi! A! Tokio! Dar ce interes ar avea? Ma gandesc ca Bujumbura… Sigur, ei tre’ sa fie! Da, falsificatorii de istorie de la Bujumbura sint miseii care’i platesc cu bani grei pe impostorii care vorbesc frumos despre istoria noastra. Acum ca i’am depistat, vai si’amar de Bujumbura.
Domnule calcan albastru, nu cumva si Apocalipsa Sfantului Ioan face rau adevaratei cercetari? Nu cumva cercetatorii serioasi au demonstrat ca Profetia Apostolului Ioan nu are nici un fundament stiintific? Ca nu exista nici o fiara! Intr’adevar, treaba’i serioasa. Ori, siintific vorbind, cum adica sa parasesti Egiptul, traversand marea, care, total „nestiintific” se’mparte in doua, facand carare ,prin ea insasi, evreilor. Si cate si mai cate „gogonate minciuni” mai aflam de pe orisiunde. Noroc ca oamenii de stiinta au creat Universul. Stiinta este alfa si omega. Dar unde’i Dumnezeu? Daca stiinta are cuvantul decisiv, in opinia dumneavoastra, Dumnezeu ce’ar mai putea face? Ce ar mai putea spune?
Si povestea precum ca Pamantul este gol in centru, tot o gogarita trebuie sa fie, nu’i asa? Dar daca e asa, ingaduiti’mi sa va intreb, de ce din puzderia de fotografii realizate timp de decenii,de catre miile de sateliti artificiali,aproape in nici o fotografie nu ni se arata imagini de la Polii magnetici ai Pamantului? In clar. Asa, ca o curiozitate, de ce ni se infatiseaza imagini de pe orisiunde, dar nu de la Poli?
„În decembrie 1947, amiralul Richard R. Byrd a condus o armată de 4.000 de soldaţi din Statele Unite, Marea Britanie şi Australia în cadrul unei invazii a Antarcticii. Această operaţiune se numea Highjump (Marea săritură). Soldaţii au fost conduşi de vasul de comandă a lui Byrd, spărgătorul de gheaţă numit “Vântul nordului”, la care se alătura vasul “Pine Island”, distrugătorul “Brownsen”, avionul cargo “Marea Filipinelor”, submarinul american “Sennet”, care trebuia să asigure suportul celorlalte vase de război “Yankee” şi “Merrik”. Tot aici mai erau Portavionul “Curritck” şi distrugătorul “Henderson”.” Nu’i nici locul si nici momentul potrivit sa intram in prea multe detalii, privind subiectul expeditiei, dar va intreb ce motive ar fi avut guvernul SUA sa trimita o armata la Polul Nord? O simpla aplicatie? La Pol?! Ori poate stiti deja povestea in amanunt. De ce aceste adevaruri nu sint predate elevilor/studentilor, in scoli/universitati? Hm! Din ratiuni stiintifice, probabil? Pamantul gol?!!!!!
Revenind la Bucegi, ati citit lucrarea domnului Florin Gheorghiţă, „Fenomenul Valentina”. Editura Polirom, 1998? Am mai postat cu ceva vreme un material din aceasta lucrare pe acest site. Asa cum probabil stiti, doamna Valentina Garlea, vede cea ce si cele mai performante microascoape abia „vad”. Vede chiar si mai mult decat. cand aceste „oarbe” microscoape nu mai „vad”. Doamna Garlea este oarba, fizic vorbind. Va rog sa ne explicati dumneavoastra, stiintific, cum aceasta femeie vede la nivel subatomic! Cum vede in dimensiuni ce exista dincolo de planul fizic?
CAND STIINTA ESTE VITELUL DE AUR…
Nu aveti decat sa va inchinati stiintei cat poftiti! Prefer sa ma inchin lui Dumnezeu. Iar toata Creatia lui Dumnezeu este un Miracol.
In cartea domnului Florin Gheorghita, doamna Valentina Garbea ne descrie ce a vazut dumneaei in Bucegi, printre altele. Mai mult, ce a vazut si sub Sfinxul din Egipt. Precum si legatura dintre cei doi Sfincsi. Va invit sa studiati lucrarea! Merita din plin!
Domnule calcan albastru, stiinta pe care mizati intr’un mod atat de absolutist, nu a demonstrat nici macar ce este curentul elecric. Cutentul electric ste o mare enigma pentru stiinta. Cu toate acestea, curentul electric exista. Ne folosim de el chiar acum, si dumneavoastra si eu. Fara a subestima, totusi, rolul imens al stiintei. Dati’i Cezarului ce este al Cezalui, si dati’i lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.
Voie buna!
CEI CARE II IAU IN DERADERE PE IUBITORII DE DACI, DAU DOVADA ORI DE RAUTATE, ORI DE O IMENSA IGNORANTA, ORI DE ACESTEA DOUA LAOLALTA.
Lumea in care traim nu este doar cea a realitatii fizice. Planul fizic este doar o componenta a existentei acestei lumi. Anume, componenta cea mai de jos. Nu e nici un secret. Faptul ca dumneavoastra va complaceti in a ignora celelalte lumi, care sint din ce in ce mai subtile, este problema dumneavoastra. Tocmai dumneavoatra dovediti ca nu sinteti un adevarat cercetator, un cautator liber de orice prejudecati inchistatoare, un cautator autentic. Iar asta’i nestiinta. Va complaceti intre zidurile pe care anumite personaje reale le’au ridicat si care ingradesc adevarata cunoastere. Si nu numai ca va complaceti in a fi prizonierul lor, dar continuati prin atitudinea dumneavoastra sa le consolidati continuu. Prin atitudinea dumneavoastra, ii ajutati pe temnicerii dumneavoastra.
Oricum, indiferent de pozitia dumnevoastra, lumea continua sa exista asa cum Creatorul a faurit’o dintru’inceput.
SARMIZEGETUSA REGIA – Noutăţi spectaculoase despre fosta capitală a dacilor
Sarmizegetusa Regia, o uriaşă metropolă dacică? Suna absolut
incredibil acum un an, dar azi, ipoteza prinde contur! Rezultate de
ultimă oră ale „arheologiei aeriene” arată că, de fapt, aria de
extindere şi de locuire a fostei capitale a dacilor depăşeşte cu mult
zona sacră şi zona castrului roman, singurele vestigii săpate acolo de
istoricii noştri în ultima jumătate de secol. Dacă teoriile se confirmă,
am putea descoperi în Grădiştea de Munte o adevărată metropolă antică,
cu nimic mai prejos decât cele mai frumoase oraşe din Grecia şi Roma
începutului de mileniu!
Ştiri de „ultimă oră” despre vechii daci
Cercetări
recente, efectuate cu cele mai noi tehnologii de fotografiere şi
scanare aeriană a solului, la comanda televiziunii publice britanice
BBC, pentru realizarea unui amplu documentar despre Imperiul Roman,
scot la lumină informaţii inedite, care pun într-o cu totul altă lumină
ceea ce ştiam despre daci şi despre capitala lor, Sarmizegetusa.
Interpretările făcute de specialiştii consultaţi de „Formula AS”, pe
baza fotografiilor puse la dispoziţia Muzeului de Istorie a
Transilvaniei de către realizatorii documentarului, indică faptul că
Sarmizegetusa nu era o simplă cetăţuie, cum se credea, ci o metropolă în
toată puterea cuvântului, dispusă pe terase tăiate pe vârful muntelui,
după toate normele urbanismului vremii, de către cei mai pricepuţi
meşteri ai epocii antice, plătiţi regeşte de Decebal şi de înaintaşii
săi. În plus, evidenţierea unor împrejmuiri romane necunoscute,
aparţinând, cel mai probabil, de ultima perioadă de locuire a
Sarmizegetusei, indică existenţa unui castru cu mult mai mare decât se
cunoştea până acum, construit de cuceritori după primul război
daco-roman şi abandonat înaintea celui de-al doilea război…
Vânătorii de comori
Când
au început pre-documentarea filmărilor la pelicula „Imperiul pierdut al
Romei”, prezentatorul englez Dan Snow, de la BBC, şi experta în
arheologie Sarah Parcak, de la Alabama State University din Alabama,
habar nu aveau că urmau să schimbe radical teoriile specialiştilor din
România referitoare la Sarmizegetusa Regia, vechea capitală a Regatului
dac. Cei doi şi-au bazat proiectul de televiziune pe rezultatele
spectaculoase obţinute anterior de Sarah în Egipt. Cu ajutorul
imaginilor captate de sateliţi şi procesate de programe speciale de
calculator (o tehnologie importată, aparţinând acţiunilor de spionaj
militar), Sarah descoperise acolo peste 1.200 de situri arheologice
necunoscute, de la temple de mult pierdute până la noi piramide! Ca
nişte veritabili „vânători de comori”, cum le spun arheologii cu
experienţă celor care urmăresc strict descoperirea de obiective
spectaculoase, şi nu relevarea sistematică a trecutului, cei doi
Dan Snow şi Sarah Parcak, în timpul filmărilor la „Imperiul pierdut al Romei”
prezentatori
ai documentarului produs de BBC sperau să găsească aşa ceva şi în
cadrul filmărilor la „Imperiul pierdut”. Prima ţintă a fost,
previzibil, Roma, unde şi-au îndreptat atenţia asupra vechiului port
care deservea capitala imperiului. Acolo, Sarah şi Dan au activat
lentilele sateliţilor în căutarea faimosului far din Portus, una dintre
marile minuni ale lumii romane, care nu fusese încă descoperită. Cum,
însă, din cauza numeroaselor construcţii moderne care acoperă locul
vechiului port din apropierea Romei, cercetarea trena, cei doi au
decis să-şi încerce norocul în vechea Dacie, regatul cucerit de
Împăratul Traian la 106 e.n. În Munţii Orăştiei, Dan şi Sarah s-au
lovit însă de o problemă pe care nu o avuseseră nici în Egipt, nici la
Roma, vegetaţia extrem de densă care acoperă vestigiile din jurul
Sarmizegetusei dacice făcea, practic, imposibilă folosirea imaginilor
satelitare. În locul unor ruine, sateliţii nu vedeau decât marea de
verde crud ce acoperă munţii sacri ai dacilor.
Rezultate impresionante…
Pentru
a putea pătrunde, totuşi, misterele Sarmizegetusei dacice,
producătorii documentarului BBC au apelat la cercetătoarea româncă Ioana
Oltean, de la Exeter University, din Marea Britanie. „Cei de la BBC
m-au contactat ca specialist în arheologia Daciei. Ştiau de cartea mea
«Dacia: Landscape, Colonization, Romanisation», publicată în 2007.
Întâmplarea a făcut să fiu specialistă şi în arheologie aeriană şi, de
pe această poziţie, am putut să le ofer o consultanţă mai complexă.
BBC îşi dorea ca documentarul să obţină informaţii arheologice
inedite, care să fie de folos cercetărilor de la sol. Eu, care
efectuasem zboruri de recunoaştere arheologică aeriană în România,
ştiam că la Sarmizegetusa Regia urmele arheologice sunt acoperite de
păduri, deci nedetectabile din satelit. De aceea, le-am sugerat celor
de la BBC să folosească singura tehnologie capabilă să «vadă» prin
coroana copacilor, şi anume LIDAR, o tehnologie care foloseşte raze
laser proiectate de pe un avion special”, ne relatează Ioana Oltean.
Sarah şi Dan la Sarmizegetusa Regia, alături de arheologul Gelu Florea
Practic,
sistemul LIDAR (Light Detection and Ranging) penetrează vegetaţia,
indiferent cât e de densă. Tehnologia fusese folosită cu succes de
arheologii care au descoperit oraşul maiaş Caracol. Acolo au fost de
ajuns patru zile pentru ca tehnologia să le ofere arheologilor o hartă
mult mai detaliată decât ceea ce obţinuseră după un sfert de secol de
cercetări la sol! Acum, în cazul Daciei, bugetul pus la dispoziţie de
BBC a permis închirierea unui avion cu tehnologie LIDAR, care a survolat
Grădiştea de Munte. Primele rezultate ale analizei pe calculator a
rezultatelor transmise de sistemul de scanare l-au impresionat pe
şeful şantierului arheologic de la Sarmizegetusa, Gelu Florea, care
recunoaşte, în documentarul BBC, că pe imagini apar ziduri şi zone de
ocupare a Sarmizegetusei Regia despre care cercetătorii români habar nu
aveau că există! Ineditul descoperirii de la Grădiştea de Munte e
confirmat şi de Ioana Oltean. „Imaginile care mi-au fost trimise dădeau
suficientă siguranţă pentru identificarea a cel puţin o
circumvalaţie de mari dimensiuni, până atunci necunoscută în zona
fortificaţiei de pe Dealul Grădiştei, şi care acum se ştie că a fost
construită de către armata romană de ocupaţie. Desigur, mai există şi
alte date noi despre situl din Dealul Grădiştei. Chiar în momentul de
faţă, procesez datele LIDAR originale, care mi-au fost de curând oferite
de către BBC…”, ne-a explicat cercetătoarea româncă de la Exeter
University. Noi surprize ar putea apărea dintr-un moment în altul în
legătură cu Sarmizegetusa dacică!
Un final nefericit
Simularea celor două castre romane, de la Sarmizegetusa Regia, în viziunea documentarului BBC
Prezentarea
rezultatelor de la Grădiştea de Munte în cadrul documentarului
„Imperiul pierdut al Romei”, difuzat în ţara noastră în primăvara
acestui an, este, din păcate, dezamăgitoare. Superficiali în descrierea
dacilor, pe care îi categorisesc drept „barbari”, fără nici o altă
nuanţă sau explicaţie, şi preocupaţi doar de emfaza forţei civilizatoare
a Imperiului Roman, Dan Snow şi Sarah Parcak se mulţumesc să constate
prezenţa unui castru roman de dimensiuni mult mai mari decât cel
cunoscut înainte de rezultatele LIDAR, castru pe care, prezentat într-o
simulare în plan drept, complet contrastant cu culmile şi diferenţele
de nivel de la faţa locului, îl populează cu barăci romane, explicând
prin aceasta că Traian a lăsat în Sarmizegetusa trupe numeroase pentru
a putea impune pacea în zonă… Dar chiar dacă filmul lui Dan Snow a
înşelat aşteptările publicului românesc, rezultatele relevate de
scanarea LIDAR – o direcţie importantă asumată de proiectul BBC – sunt
acum la îndemâna specialiştilor din România şi pot fi folosite pentru a
înţelege, cu adevărat, realităţile Sarmizegetusei dacice pre şi
post-romane.
Urbanismul dacic depăşeşte orice închipuire
Dr. Alexandru Diaconescu
Informaţiile
puse la dispoziţie de imaginile obţinute de BBC, plus o serie de alte
argumente incontestabile, la care a avut acces de-a lungul anilor, în
timpul cercetărilor sale, l-au ajutat pe dr. Alexandru Diaconescu,
arheolog de epocă romană şi conferenţiar în cadrul Facultăţii de
Istorie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, să structureze o
curajoasă teorie legată de capitala regatului dac. „Viziunea noastră
până acum era că Grădiştea de Munte va fi fost o cetăţuie ca toate
celelalte, o cetăţuie în care locuiau câteva zeci de oameni, aşezarea
civilă întinzându-se pe platourile secundare şi la poalele dealului.
Or, Grădiştea e altceva! Sarmizegetusa dacică a fost, de fapt, un oraş,
ceea ce nu ne vine prea uşor să credem, după ce am tot citit că între
ziduri nu erau decât câteva sanctuare şi cam atât. S-a găsit acolo, în
două-trei clădiri-atelier, o cantitate mare de fier, care depăşeşte
cantitativ tot fierul din Europa aşa-zis barbară. Ai, la Sarmizegetusa,
cea mai mare producţie industrială din Europa, după Grecia şi Roma!
Recent, Simion Ştefan, în cartea sa dedicată războaielor lui Domiţian
şi Traian cu dacii, redactată în franceză, arăta că la Sarmizegetusa
Regia a existat o locuire foarte mare, pe care o plasează aproximativ
pe toată culmea dealului Grădiştei. În plus, el intuieşte că incinta
cetăţii dacice trebuie să fi fost mult mai extinsă, însă, fără date
suplimentare, planurile propuse de Simion Ştefan sunt inexacte… Dar
acum, iată, intervin aceste fotografii plătite de englezii de la BBC:
iar imaginile LIDAR arată că, în afara unui castru roman cunoscut, se
mai văd urmele încă unui castru, precum şi numeroase alte construcţii.
Se disting detaliile unui urbanism dacic care depăşeşte orice
închipuire”, spune, entuziast, dr. Alexandru Diaconescu, în timp ce
îmi arată fotografiile surprinse de avionul echipat cu tehnologia LIDAR.
Ce s-a descoperit până acum e infinit mai puţin decât ce urmează
În
102, când, după primul război cu regele Decebal, împăratul Traian a
impus condiţiile pentru încheierea păcii, prima dintre ele a fost
expulzarea din Dacia a arhitecţilor, a inginerilor şi a instructorilor
militari, îmi spune Alexandru Diaconescu. „Asta îl durea cel mai tare
pe Traian! Erau instructori militari care îi ajutaseră pe daci să lupte
bine contra romanilor şi erau ingineri şi arhitecţi pe care regii daci
i-au folosit pentru a fi la zi cu tot ceea ce însemnau arhitectura şi
fortificaţiile vremii”. „Având monopol pe metalele preţioase, Decebal
era atât de bogat că nici nu avea nevoie de monedă proprie. Ce să facă
el cu o monedă pe care să scrie «Decebalus per Scorilo»? Dacii copiau la
perfecţie moneda romană şi, astfel, practic, ei îi plăteau în «valută
forte» pe aceşti specialişti străini, despre care vorbeşte punctul 1 al
tratatului de pace din 102. Când se întorceau acasă, specialiştii
angajaţi de regii daci mergeau cu bani frumoşi «şi fără miros»,
câştigaţi peste Dunăre. Unde mai pui că monedele dacilor erau făcute din
metale de calitate, din argint mai bun decât cel de la Roma…”, îşi
continuă raţionamentul Alexandru Diaconescu. Dacii, spune el, aveau de
secole contacte strânse cu cetăţile pontice şi cu lumea greacă şi s-au
folosit din plin de experţi şi specialişti din cetăţile prietene.
„Elitele dacilor nu erau străine de principiile urbanismului clasic.
Recent descoperitul oraş getic, datând din secolul III înainte de
Hristos, de la Sboryanovo, în Bulgaria, este posibilul predecesor al
Sarmizegetusei dacice. Întreg situl, inclusiv celebra necropolă de la
Sveştari, ocupă aproape 100 de hectare şi este situat imediat la sud de
Ruse”, argumentează profesorul Diaconescu.
„Totul are o anvergură incredibilă faţă de ceea ce ştiam anterior”
Primele cercetări arheologice din 1922-1924, de la Grădiştea de Munte, ale profesorului D.M. Teodorescu
„Fotografiile
aeriene deschid o nouă perspectivă în înţelegerea lumii dacice, pentru
că avem de-a face cu un fel de Machu Pichu din Peru. Putem vorbi nu
numai despre construcţii pe terase cu un amplu sistem de canalizare şi
despre ziduri cu corecţie optică, pentru care s-au folosit însemne
greceşti. Pe fotografii se văd clădiri dincolo de zona cunoscută până
acum. Totul are o anvergură incredibilă faţă de ceea ce ştiam anterior”,
consideră Alexandru Diaconescu.
„Noile fotografii arată că sunt două
castre romane şi o incintă dacică, mult mai mare, care cuprinde o
acropolă rectangulară şi o agora, unde sunt sanctuarele. Apoi, foarte
spectaculos este faptul că marele drum procesional continuă mult spre
vest, pe sute de metri. Către vest se văd, de altfel, mai multe clădiri
monumentale de piatră de o parte şi de alta a drumului, despre care nu
ştiam nimic înainte”, remarcă profesorul Diaconescu, studiind
fotografiile celor de la BBC. „E un drum neobişnuit, pentru că este de o
lăţime impresionantă, în comparaţie cu drumurile romane normale, care
erau foarte înguste, cât să treacă un car, doar cele principale
atingând 12 metri lăţime. Plus că drumul dacic era pavat cu blocuri de
piatră atât de fină, că parcă ar fi fost calupuri de lut tăiate cu
sabia. Nu poate fi decât un drum ritualic, căci numai la ceremoniile
religioase mergi cu două sau trei care unul lângă celălalt. Către
sud-est, din marele drum procesional porneşte, perpendicular, un drum,
probabil paralel cu cel care ducea la una dintre porţile cetăţii dacice.
Aceste căi, care se încrucişează în unghi drept, sunt specifice
urbanismului elenistic. De altfel, şi poarta de sud-est a incintei
dacice, şi turnul hexagonal de curtină au fost construite, conform
cercetărilor arheologice, din blocuri fasonate conform tehnicilor
edilitare elenistice. Această incintă ar trebui urmărită de arheologi
pas cu pas, căci nu pare să fi avut un traiect regulat”.
Primul
castru roman, cel mare, descoperit de BBC, în comparaţie cu castrul cel
nou, despre care aveau cunoştinţă arheologii români
Dacă
scanarea LIDAR a reuşit să elimine, virtual, pădurea care acoperă
vestigiile antice, în realitate, arheologii vor trebui să facă
efectiv acest lucru, pentru a putea săpa vechea Sarmizegetusa. „Este
evident că prima măsură care trebuie luată este defrişarea pădurii
care a invadat ruinele capitalei dacice”, au declarat la unison mai
mulţi specialişti consultaţi de „Formula AS”, care consideră că, în
acest caz, argumentele istorice trebuie să primeze înaintea oricărui alt
tip de argumente, ecologiste, de exemplu.
*
„Formula
AS” a pus laolaltă informaţiile cele mai importante, revelate de-a
lungul timpului de săpăturile de la Grădiştea de Munte, cu rezultatele
recentei scanări lidar pentru a demonstra cât mai clar adevărata
dimensiune a Sarmizegetusei dacice, despre care se ştiau prea puţine
înainte de documentarul BBC
Ca
orice oraş construit în stil elenistic, Sarmizegetusa trebuie să fi
avut o parte înconjurată de zid, cu edificii publice şi reşedinte de
lux, „oraşul de sus”, şi alta mult mai largă, „oraşul de jos”, spune
Alexandru Diaconescu. Un bun exemplu de astfel de oraş, ridicat pe
terase susţinute cu ziduri, este Pergamon, în Asia Mică. „Sus erau
reşedinţa regală şi templele, apoi, pe terasele următoare, sunt
amplasate pieţe publice şi edificii de cult, iar mai jos, începe
locuirea civilă”, îşi imaginează profesorul Diaconescu frumoasa
capitală a dacilor. Cu doar un an în urmă, înainte de documentarul
celor de la BBC, un astfel de vis ar fi părut curată nebunie…
Să sperăm că de data asta este ceva serios, nu ca povestea cu cuiul dacic, pe care nu l-a văzut nimeni!
Da, este fara dar si poate! Povestea Cuiului Dacic va rog sa o verificati! Nu o lepadati doar asa, pentru ca nu ati mai auzit de ea. Va rog sa aveti permanent in vedere efortul colosal, titanic, pe care il intreprind inca din vechime, inamicii Neamului, de a oculta si de a distruge marturiile istorice care privesc Neamul Nostru. In plus, poate ati citit declaratia domnului Mircea Diaconu, privind demiterea dumnealui din functia de ministru al culturii, atunci cand si’a prezentat public intentia de a decoperta SARMISEGETUZA REGIA ( vedeti http://adevaruldespredaci.ro/dezvaluiri-mircea-diaconu-cand-am-pronuntat-sarmizegetusa-regia-m-au-dat-afara-din-minister-ce-se-ascunde-in-spatele-demiterii-celui-care-a-vrut-sa-decoperteze-sarmizegetusa-regi/ )
Am publicat’o integral pe site’ul dumneavoastra cu putine zile in urma.
A! Chiar dumneavoastra scriati acum doua zile: Ion Coja
Raspuns pentru Zob Gheorghe
„Există o strategie antiromânească de descurajare a noastră, de diminuare a tot ce avem mai de preț!”
Cuiul dacic le sta in talpa; nu credeti?
Curata nebunie???
Nu si pentru romanul care stie el bine ce stie cand zice:
„UNDE DAI SI UNDE CRAPA!!!
Multumim mult!
Absolut formidabil.
Cand am urcat prin padure cu parintii, ne-am lovit de niste coloane de granit retezate de niste dimensiuni cu totul inexplicabile: ne-am intrebat ce cautau acolo, oare cum fusesera urcate pe munte caci aveau diametre -unele – de peste un metru jumatate si inaltime , unele chiar de aproape doi metri.
As vrea mult sa aflu oare ce reprezentau si cum au putut fi urcate pe munte, foarte aproape de varful/platoul cu elementele centrale .