Cât este de veche conștiința că noi, românii, descindem din latini, din romani?… Străinii ne-au zis VLAHI, ceea ce înseamnă ROMANICI. O întrebare de bun simț: de unde au știut străinii că românii sunt VLAHI?!

Publicat de |2017-09-01T11:52:40+00:001 septembrie 2017|Lingvistică, Textele altora|

UndoOK
Între Constantin Daicoviciu și Adolf Armbruster – Cine a greșit? Cine a…
No issue detected

Victor Grigor46 minutes ago
grigor.victor@yahoo.com82.78.94.173
Fragment din PROCESUL VERBAL al sedintei Comisiei Superioare de diplome din 29 01 1972:
Tov. Daicoviciu:
Este penibil pentru noi sa discutam aceasta sentinta, dar parerea mea este ca este ceva necaz cu tovarasul. El vrea sa demonstreze originea noastra de la Traian. El confunda lucruri care nu trebuiesc confundate. El uita ca sunt romanisti in Transilvania. Ei vorbesc rom^neste. Vreau sa va citesc cateva fragmente( citeste)…………………………………………………………………..
Rom^nii sunt de origine latina, dar la un moment dat nu mai spune, pentru ca se formeaza cele doua state Moldova si Tara Rom^neasca. Eu semnez lucrarea, nu pot sa o trec, de aceea cer ca teza sa fie vazuta de tovarasii propusi cu toata seriozitatea.
C. Dinulescu: Sectia de stiinte istorice apreciaza ca lucrarea este valoroasa sau nu ?
C. Daicoviciu: Este oribila.
Si acum un fragment dintr-un text al lui Daicoviciu din HISTOIRE DE LA ROUMANIE DES ORIGINES A NOS JOURS, 1970, p.88:
” Cei ce foloseau limba rom^na , nascuta la nordul Dunarii si-au dat intotdeauna numele rum^ni (rom^ni), e un semn incontestabil al constiintei originilor lor romane”.
Cu doi ani mai tarziu, in TRIBUNA din 27 01 1972:
” E autohtonia pe care noi, astazi, o stim ca inseamna descendenta din daci si colonistii romani, dar pe care masele populare si chiar paturile inalte ale neamului le uitasera cu totul……………………………………………..
acea traditie sau constiinta, dupa cum am vazut , nu exista”.
Cam aceleasi lucruri le afirma Lucian Boia, bineinteles utilizand un stil mult mai slefuit.

*

Nota redacției: lingvistica românească academică, academică și marxistă, după 1948 a avut ca țintă – probabil impusă de Moscova, să diminueze gradul de romanitate al limbii române. Bunăoară s-a spus că mitul Bădiței Troian nu ne vine de la romani, ci de la slavi. Am cerut deslușiri. Și mi s-au prezentat două argumente:

1. În trecerea de la latină la română, orice A + N devine Î(Â): cane – câne, pane – pâne, canto – cânt și așa mai departe în sute de exemple. Am replicat: dacă A este precedat de I(vocala sau semivocală) nu se mai produce trecerea lui A la Â. În limba română nu se poate pronunța diftongul IÂ . Forma TRĂIÂN care ar fi conformă cu legile fonetice invocate nu „sună” românește deloc! În cuvîntul vechi CALOIAN avem aceeași situație: A nu se modifică. La fel în SÂNZIANA, în BOIAN, NOIAN, CUVINTE VECHI. În plus, într-o inscripție antică găsim forma TROIANUS, care dovedește că trecerea lui A la O nu este caracteristică numai limbilor slave.

2. E greu de motivat pătrarea la nivel popular a amintirii lui Traian. Am replicat: sigur că da, este un fapt excepțional păstrarea amintirii lui Traian la români. Totuși, Traian i-a adus pe romani în Dacia și aceasta putea fi o piedică în calea uitării! Dar este cu totul inexplicabil de ce slavii ar fi păstrat amintirea lui Traian!

L-am auzit pe Iorgu Iordan zicând că latina s-a păstrat în Dacia la fel cum s-a păstrat engleza în Africa după plecarea englezilor, fiind engleza singura limbă în care se puteau înțelege între ele triburile băștinașe vorbitoare a zeci de limbi diferite. Nu era nevoie de vorbitori nativi ai latinei pentru ca aceasta să de păstreze în Dacia, concluziona Iorgu Iordan, bulgar după mamă. Această teorie plină de răutate era o prostie. O prostie care m-a stimulat să aprofundez conceptul de limbă maternă și am putut dovedi că elementele moștenite din latină sunt de o asemenea subtilitate sintactică și morfologică încât nu se pot explica decât prin faptul că cei care au adus latina în Dacia au fost niște cunoscători prefecți ai latinei, care le era limbă maternă, unica limbă pe care o cunoșteau!

Daicoviciu, la care am ținut fără să-l cunosc prea bine, așa cum țin la toți arheologii – mai puțin Radu Vulpe junior, nu mă mir că nu a fost sensibil la argumentele lui Armbruster. Desigur, a fost o perioadă când conștiința romanității noastre au avut-o puțini dintre vorbitori. Azi sunt zeci de mii care habar nu au dacă-i întrebi de latini, de romani, de daci! Dar ei sunt o minoritate jalnică. Când am citit cartea lui Armbruster am urmărit cu sufletul la gură aceastp chestiune: a existat o perioadă în care românii au pierdut conștiința romanității? Străinii ne-au zis VLAHI, ceea ce înseamnă ROMANICI. O întrebare de bun simț: de unde au știut străinii că românii sunt VLAHI?! Puteau să știe străinii mai mult decât știam noi despre noi înșine?

ion coja