Dumitru Buta
21 mai 2023, 15:10 (acum 19 ore)
către eu
Abuzuri
Sesizare privind funcționarea ilegală a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel, adresată Președintelui României
Posted by justitiarul on 18 februarie 2021
Sub presiunea abuzurilor statului săvârşite sub pretextul luptei împotriva răspândirii virusului comunist, românii nu au putut sancţiona una dintre cele […]
Sub presiunea abuzurilor statului săvârşite sub pretextul luptei împotriva răspândirii virusului comunist, românii nu au putut sancţiona una dintre cele mai ticăloase sentinţe de tip stalinist din ultimii 30 ani: Vasile Zărnescu, col.(r) în Serviciul Român de Informaţii, a fost condamnat de Judecătoria Sectorului 3 la un an şi o lună de ÎNCHISOARE cu amânarea executării pedepsei pentru infracţiunea de NEGARE A HOLOCAUSTULUI. Pe scurt, în 2021, ţi se recomandă să te îndoieşti de Dumnezeu sau chiar de propria sexualitate dar nu şi de cifrele referitoare la victimele şi locaţia Holocaustului impuse instanţelor şi mediului ştiinţific de către conducerea Institutului Național pentru Studierea Holocaustuluidin România „Elie Wiesel“(I.N.S.H.R. „E.W.“). Trebuie menţionat faptul că o parte dintre membrii acestui organism menit să instituie teroarea, cenzura, defăimarea elitelor anticomuniste şi falsificarea istoriei româneşti după tiparele şi sentinţele criminale din timpul ocupaţiei sovietice sunt chiar foşti tovarăşi ai aoparatului de propagandă şi represiune a Partidului Comunist Român rămaşi necondamnaţi în lipsa unui proces de lustrare a clasei politice şi societăţii româneşti dupa 1989. În condiţiile în care foştii comunişti se bucură în prezent nu doar de pensii speciale şi funcţii publice dar şi de protecţia statului şi a multor ambasade străine, decizia de a condamna un cetăţean român pentru “vina” de a-şi contrui o altă opinie asupra unor episoade cumplite ale istoriei anulează orice legitimitate a instituţiilor şi persoanelor care au contribuit la o astfel de condamnare. “Pentru a funcţiona, democraţia trebuie să legitimeze excesele” este unul dintre pilonii doctrinari ai lumii civilizate. În contextul în care România marchează pe continent una dintre cele mai concrete şi stabile prietenii ale statului sionist, excesele instituţiei amintite tind să se constituie în cel mai grav şi concret focar de antisemitism, cu atât mai mult cu cât la retorica reactivată de vechile megafoane ale odioaselor “tribunale ale poporului” care au însângerat ţara se aliază interese ostile atât Uniunii Europene cât şi NATO.
Ataşăm integral demersul Asociației “NEAMUL ROMÂNESC” care, prin reprezentantul său legal Vasilică Militaru sesizează Preşedenţia pentru a proteja drepturile democratice şi constituţionale ale cetăţenilor români împotriva terorismului instituit de organizaţiile foştilor nomenclaturişti şi criminali comunişti, indiferent de etnia acestora. În context, preşedintele Klaus Iohannis nu trebuie să uite faptul că inclusiv membrii partidului său au ajuns în colimatorul grupării radicale roşii de la I.N.S.H.R. „E.W.“: astăzi, primarul liberal al Constanţei, amiralul Vergil Chiţac a fost ameninţat în cel mai vulgar mod pentru a schimba numele unei străzi ce poartă denumirea unui mareşal al Armatei Române care nu convine politicii ocupantului sovietic.
“ Nr. 1.02/15.02.2021
Excelenței Sale, Domnului Klaus Iohannis,
Președintele României,
Administrația Prezidențială
DOMNULE PREȘEDINTE,
Asociația NEAMUL ROMÂNESC, prin reprezentantul său legal Vasilică Militaru, în calitate de președinte al Asociației, vă supune atenției prezenta
SESIZARE privind funcționarea ilegală a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“
în baza exercitării, de către Președintele țării, a funcției de mediere între puterile statului, precum și dintre stat și societate, prevăzută de art. 80 al Constituției.
Recent, o instanță a Judecătoriei Sectorului 3 București a condamnat la închisoare un român, pe dl colonel (rtg.) S.R.I. Vasile I. Zărnescu, pentru publicarea unor articole care conțineau puncte de vedere personale, dar susținute pe baza cercetărilor multor autori occidentali, privind holocaustul, cercetări realizate în ultimele decenii (cf. (http://portal.just.ro/301/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30100000000642032&id_inst=301). Constatăm că instanța a ignorat prevederile art. 29 și 30 din Constituția României privind libertatea de exprimare, garantată și de prevederile art. 11 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în deplin acord cu prevederile art. 19 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, instituită de O.N.U. în 10 decembrie 1948. Prin sentința dată, completul de judecată a admis, în mod exclusiv, numai optica directorului I.N.S.H.R. „E.W.“, Alexandru Florian, privind Holocaustul. Anticipăm că, prin această condamnare, Justiția a deschis o cutie a Pandorei, care va determina radicalizarea unui segment al societății românești, alimentat de atitudinea vădit antiromânească a instituțiilor de forță ale Statului român.
De pe portalul Judecătoriei, precum și din știrile apărute în multe mass media (de ex., https://www.timesofisrael.com/ex-intel-officer-jailed-in-1st-conviction-under-romanias-holocaust-denial-law/), am aflat că persoana „vătămată“, deci inițiatorul sesizării penale, a fost directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ (denumit în continuare I.N.S.H.R. „E.W.“).
Se înțelege că tot mai mulți români sunt pasibili să ajungă în pușcărie doar pentru că și-ar exprima public un punct de vedere personal (inclusiv pe pagina personală de socializare) asupra problematicii privind teoria „Holocaustului din România“, așa cum este ea difuzată de I.N.S.H.R. „E.W.“ Analizând pozițiile publice ale I.N.S.H.R. „E.W.“, se observă că acesta, în mod discreționar, interzice orice opinie despre problematica Holocaustului care este contrară viziunii propriilor angajați și a liderilor comunității evreiești din România.
În decursul anilor, directorul Alexandru Florian a implicat Institutul într-o permanentă vânătoare de vrăjitoare. Ignorând actul mântuitor al iertării și al pocăinței pentru greșelile trecutului, specifice credincioșilor creștini români, I.N.S.H.R. „E.W.“ a cerut imperios condamnarea cinstirii martirilor români din temnițele comuniste, sub pretextul îmbrățișării de către aceștia, în tinerețe, a unor ideologii legionare. În viziunea I.N.S.H.R. „E.W.“, comemorarea publică (pomenirea creștină) a românilor încarcerați sau uciși în temnițele staliniste, cum ar fi Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu, Radu Gyr și mulți alții, este un act de antisemitism. La fel, Alexandru Florian, în calitatea de director al I.N.S.H.R. „E.W.“, a cerut demolarea tuturor statuilor, schimbarea denumirii străzilor care purtau numele unor personalități ale Culturii, Spiritualității și Istoriei României, interzicerea emiterii de către Banca Națională a unor efigii aparținând Patriarhilor Țării, scoaterea unor cuvinte din dicționar, ștergerea unor mari evenimente din Istoria Țării și alte asemenea agresiuni axiologice.
La o analiză mai atentă, am constatat că I.N.S.H.R. „E.W.“ funcționează în mod ilegal, chiar de la înființarea lui, iar angajații acestuia, plătiți din bani publici – cărora de la 1 martie 2017 chiar li s-au dublat salariile –, și-au depășit competențele stipulate prin reglementările legale, în detrimentul scopului și obiectivelor inițiale.
1. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ a fost înființat fără respectarea legii și, prin urmare, funcționează în mod ilegal.
I.N.S.H.R. „E.W.“ a fost înființat prin emiterea Hotărârii de Guvern nr. 902/04.05.2005. Activitatea și organizarea I.N.S.H.R. „E.W.“ a fost completată apoi prin prevederile H.G. nr. 866/23.08.2012, ale H.G. nr. 1066/26.11.2014 și ale H.G. 625/31.08.2016.
Toate cele patru Hotărâri de Guvern au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 11, lit. (c) al Legii nr .90 din 26 martie 2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor: „Art. 11. În realizarea atribuțiilor sale, Guvernul îndeplinește următoarele atribuții speciale: (…) c) emite Hotărâri pentru organizarea executării legilor“.
H.G. nr. 902/04.05.2005 privind înființarea I.N.S.H.R. „E.W.“ invocă: „În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 5, pct. 16 din H.G. nr. 79/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Cultelor, cu modificările ulterioare“. Practic, I.N.S.H.R. „E.W.“ a fost înființat printr-o Hotărâre de Guvern pentru organizarea executării unei alte Hotărâri de Guvern.
La înființarea, prin Hotărâri de Guvern, a tuturor celorlalte institute naționale, au fost invocate prevederile unei anumite legi, cu respectarea prevederilor Legii nr. 90 din 26 martie 2001. Numai pentru înființarea I.N.S.H.R. „E.W.“, Guvernul a emis o Hotărâre „pentru organizarea executării unei Hotărâri de Guvern“ și nu pentru „organizarea executării unei Legi“, așa cum prevede explicit Legea nr. 90/2001.
Deci, H.G. nr. 902/04.05.2005 a fost emisă în mod ilegal.
2. I.N.S.H.R. „E.W.“ își depășește competențele legale, desfășurând activități ample de monitorizare a societății românești – practic, de spionaj cultural – în vederea incriminării unor cetățeni români pe motive de antisemitism.
Analizând cu mare atenție toate articolele H.G. privind activitatea I.N.S.H.R. „E.W.“, nu am identificat nici o referire la vreo atribuție a I.N.S.H.R. „E.W.“, finanțat din bani publici, privind „Monitorizarea antisemitismului din România“. Articolele 3 și 4 ale H.G. nr. 902/04.05.2005 prezintă în mod explicit obiectul de activitate și atribuțiile I.N.S.H.R. „E.W.“ privind cercetarea științifică și documentarea istorică a „Holocaustului din România“, fără vreo referire la activități de monitorizare a antisemitismului și nici la necesitatea întocmirii vreunui „Raport de monitorizare a antisemitismului“.
Organigrama I.N.S.H.R. „E.W.“ nu prezintă nici un angajat cu funcții de răspundere privind „monitorizarea antisemitismului din România“.
Se naște întrebarea legitimă: care angajat plătit din banii publici din cadrul I.N.S.H.R. „E.W.“ și în baza căror prevederi legale desfășoară acest „Proiect în curs“ privind „Monitorizarea antisemitismului din România“, prezentat pe pagina online a I.N.S.H.R. „E.W.“? Urmărirea a vreo 10 milioane de utilizatori facebook din România este o acțiune care necesită foarte mult timp (cf. https://www.inshr-ew.ro/portfolio-item/raport-antisemitism/).
3. I.N.S.H.R. „E.W.“ publică date extrem de imprecise privind dimensiunea „Holocaustului din România“.
Legile speciale din România pedepsesc, cu închisoare de până la 3 ani, „negarea, contestarea sau minimalizarea, în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia“. În baza prevederilor legale pendinte, orice lucrare științifică prin care s-ar aborda exactitatea numărului victimelor holocaustului intră sub incidența legii, autorul/autorii ei suportând pedepsele penale.
Conform prevederilor H.G. nr. 902/04.05.2005, I.N.S.H.R. „E.W.“ este un institut cu atribuții de cercetare și documentare științifică privind „Holocaustul din România“, având ca angajați un șef serviciu cercetare științifică, patru cercetători științifici și doi experți.
De pe pagina on-line de prezentare a I.N.S.H.R. „E.W.“ descoperim o relativizare prin imprecizie a numărului victimelor „Holocaustului din România“. Pe pagina intitulată „Holocaustul în România“ (cf. https://www.inshr-ew.ro/holocaustul-in-romania/), dimensiunea „Holocaustului din România“ este prezentată astfel: „Numărul evreilor români și al evreilor din teritoriile aflate sub administrație românească uciși în timpul Holocaustului nu a putut fi stabilit cu precizie absolută. Concluzia, în acest sens, a Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România este că, în timpul Holocaustului, în România și în teritoriile aflate sub controlul său ar fi fost uciși sau ar fi murit între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucraineni. În Holocaust ar fi pierit și aproximativ 135.000 de evrei români care trăiau în partea din nordul Transilvaniei, aflată sub administrarea Ungariei în urma raptului comis prin Dictatul de la Viena, precum și 5.000 de evrei români care se aflau atunci în alte țări din Europa“. Urmează o prezentare detaliată a dimensiunilor „Holocaustului din România“.
Vă rugăm să identificați – dacă este posibil – rigoarea științifică, specifică unui institut de cercetare, în indicarea următoarelor date privind victimele „Holocaustului din România“: „au murit sau au fost uciși între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucrainieni“; „au pierit și aproximativ 135.000 de evrei români care trăiau în nordul Transilvaniei“; „aproximativ 132.000 de evrei au fost deportați la Auschwitz, în lunile mai-iunie 1944 din nordul Transilvaniei, stăpânit de Ungaria“; „între 105.000 și 120.000 de evrei români deportați au murit ca rezultat al expulzărilor în Transnistria“; „în regiunea Transnistriei, între 115.000 și 180.000 de evrei locali au fost lichidați“; „între 45.000 și 60.000 de evrei au fost omorâți în Basarabia și Bucovina de către trupele germane și române în 1941“; „cel puțin 15.000 de evrei din Regat au fost uciși în progromul de la Iași“.
Vă rugăm să remarcați pretinsa activitate de cercetare științifică, desfășurată timp de 15 ani, a unui „institut“ care prezintă numărul „victimelor Holocaustului“ cu marjă de eroare de 100.000 morți (între 280.000 și 380.000), sau de 65.000 morți (între 115.000 și 180.000) sau de 15.000 morți (între 45.000 și 60.000).
Cum poate aprecia un procuror sau judecător al României fapta de minimalizare a numărului victimelor holocaustului, pedepsită penal de legile speciale, dacă toate datele considerate oficiale sunt prezentate, în mod exclusiv, de I.N.S.H.R. „E.W.“ – instituție „științifică“ care se vrea credibilă –, prin evaluări ca „aproximativ“, „între“ și „cel puțin“?!
Domnule Președinte,
Aducem la cunoștința Excelenței voastre faptul că, deși aceste date sunt absolut incerte, fiind relativizate chiar de către I.N.S.H.R. „E.W.“, totuși România a fost plasată pe locul al doilea drept țara cea mai criminală, după Germania, în privința dimensiunii „Holocaustului“. Astfel, se pronunță sentința acuzatoare: „Referindu-se la România, Raul Hilberg a afirmat că nici o țară, în afara Germaniei, nu s-a implicat în masacrarea evreilor la o asemenea scară, cu cea mai mare implicare“. Abrupt, fără a se prezenta cine este persoana citată, sursa bibliografică, data și contextul afirmației sau documentația explicativă.
Am căutat, pe pagina I.N.S.H.R. „E.W.“, o prezentare a numărului total al victimelor Holocaustului, precum și vreun tabel comparativ, cu indicarea numărului de victime la nivelul fiecărei țări, pentru a stabili „scara masacrelor“ din România raportată la ponderea acestora din alte țări. Normal era ca o acuzație atât de gravă să fie susținută de probe concludente. Nu am găsit nici o astfel de probă.
Având în vedere legislația specială în vigoare, prin excelență antiromânească, orice român care ar îndrăzni să comenteze aceste date și afirmații „oficiale“, prezentate de I.N.S.H.R. „E.W.“ ca fiind „certe cu aproximație“, poate fi condamnat oricând la închisoare pentru negarea sau minimalizarea „Holocaustului“.
Practic, orice demers de cercetare sau de abordare a temei „Holocaustului din România“, în afara viziunii proprii a I.N.S.H.R. „E.W.“ și fără acordul expres al „institutului“, poate să fie taxat drept infracțiune de către unii magistrați ignoranți. Căci trebuie să admitem ca o axiomă că, dacă înainte de 1989 nu s-a vorbit și nu s-a scris nimic despre holocaust, în schimb, după 1990, s-a prezentat numai punctul de vedere al comunității evreiești, absolut părtinitor, referitor la holocaust. Ca atare, opinia publică, în genere, și funcționarii statului – îndeosebi magistrații, implicați în gestionarea legilor pendinte – sunt afectați de o ignoranță funciară privind problematica holocaustului.
4. I.N.S.H.R. „E.W.“ s-a erijat în acuzatorul public al Academiei Române.
În susținerea celor afirmate anterior, proba adusă este cuvântul rostit de directorul Alexandru Florian în aula Academiei Române, în data de 26 noiembrie 2020, intitulat «Mesajul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ către Academia Română».
În locul prezentării unor ultime descoperiri deosebite, ca urmare a activității de cercetare și documentare a specialiștilor holocaustiști din cadrul I.N.S.H.R. „E.W.“, directorul institutului a prezentat un „Raport de monitorizare a activității Academiei Române“. Acesta s-a prezentat, în fața academicienilor români, numai cu o trecere în revistă a acțiunilor academicienilor, din ultimii 15 ani, considerate ca fiind antisemite și de negare a holocaustului: „Avem în vedere manifestări publice ale unor membri sau membri corespondenți ai Academiei, directori sau cercetători din institutele păstorite de acest for cultural“. Nu există nici o referire privind ultimele descoperiri arhivistice importante care să fi dus la corectarea sau stabilirea cu „precizie absolută“ a numărului victimelor „Holocaustului“ (cf. http://www.inshr-ew.ro/wp-content/uploads/2020/11/INSHR-EW-Antisemitism-si-violenta-politica-in-Romania-interbelica.pdf).
5. I.N.S.H.R. „E.W.“ dovedește superficialitate în studierea problemei victimelor “Holocaustului”.
Pe pagina veche a Institutului, la capitolul intitulat „Proiecte în desfășurare – Înregistrarea numelui victimelor Holocaustului din România“, cele mai consistente liste – „Lista deportați evrei“, „Lista evrei muncă obligatorie“ și „Lista orfani evrei“ – conțin niște tabele cu nume, având majoritatea rubricilor necompletate și fără o numerotare a acestora, din care să se înțeleagă actualizarea numărului persoanelor descoperite și data identificării acestora. Ultima actualizare a pdf-urilor este din anul 2015 – deci de 5 ani nimeni nu a mai actualizat nici o listă, nimeni nu depus nici un fel de activitate pentru salariul primit.
Celelalte liste, din totalul de 13 prezentate ca „Proiect în desfășurare“, conțin între 9 și 371 nume. Este evident că proiectul a fost abandonat, dar a figurat ca activitate efectuată, pentru care „institutul“ a fost plătit (cf. http://www.inshr-ew.ro/ro/proiecte/proiecte-in-desfasurare/memoria-publica-a-holocaustului/123-memoria-publica-a-holocaustului.html).
6. La I.N.S.H.R. „E.W.“, accesul la informațiile privind “Holocaustul” se plătește cash.
Pe pagina intitulată „Revista I.N.S.H.R. „E.W.“, toate articolele sunt prezentate în limba engleză. Practic, revista „Holocaust – studii și cercetări“ este anuarul I.N.S.H.R. „E.W.“, un institut plătit din banii contribuabililor români. Românul preocupat să afle ultimele noutăți privind cercetările Holocaustului este obligat să cunoască limba engleză și să plătească 3 euro pentru descărcarea fiecărui articol de pe net (cf. http://www.inshr-ew.ro/category/publicatii/revista/).
7. Românul care vrea să studieze „Holocaustul“ poate consulta documentația numai fizic, la sediul institutului.
Remarcăm incoerența datelor privind numărul publicațiilor deținute de Biblioteca I.N.S.H.R. „E.W.“, număr care oscilează de la 2.000, la 3.499 până la 4.500.
Pe prima pagină de prezentare este prezentată Biblioteca Institutului cu specificația: „Peste 4.500 de volume, cărți și periodice, care pot fi consultate fizic la sediul institutului nostru. Lista lor poate fi consultată online“.
Accesând următoarea pagină, intitulată „Biblioteca“, se menționează: „Peste 2.000 de volume, cărți și publicații. Acestea pot fi consultate fizic la sediul institutului“ (cf. http://www.inshr-ew.ro/biblioteca/).
Lista articolelor conține numai 3.499 înregistrări, nici 4.500 și nici 2.000, majoritatea având autori străini și fiind scrise în limba engleză sau franceză (cf. http://www.inshr-ew.ro/biblioteca/lista).
Studierea sau abordarea subiectului „Holocaustului din România“ este un subiect tabu, destinat exclusiv unor „aleși“, care poate deveni un pericol pentru orice cercetător „ne-evreu“, în condițiile în care inclusiv unii academicieni ai României au fost acuzați, în mod public, de negarea sau minimalizarea Holocaustului în lucrările lor. Cea mai recentă acuză de „minimalizare a Holocaustului“ i s-a adus chiar președintelui Academiei Române, academicianul Ioan Aurel Pop!
Vedeți, pe larg, aici:
https://romania.europalibera.org/a/rom%C3%A2nia-e-singura-%C8%9Bar%C4%83-din-ue-unde-un-pre%C8%99edinte-al-academiei-promoveaz%C4%83-minimalizarea-holocaustului-interviu-cu-%C8%99eful-institutului-wiesel/30769506.html;
https://uzp.org.ro/36302/ioan-aurel-pop-acuzat-de-alexandru-florian-ca-a-minimalizat-ororile-holocaustului-in-romania/;
În concluzie, studierea „Holocaustului din România“ a devenit apanajul exclusiv al angajaților institutului dirijat de Alexandru Florian, I.N.S.H.R. „E.W.“, care este o platformă de denigrare a României prin utilizarea unor date și texte arbitrare, lipsite de orice bază științifică, statistică și documentară.
Această concluzie întărește pericolul adâncirii faliei dintre „evrei“ și „ne-evrei“, creată în mod artificial de politicienii români prin prevederile neinspirate din legile speciale. Reamintim că această segregare a societății românești a fost creată de Parlamentul României și validată de Excelența voastră, Președintele României, prin adoptarea și, respectiv, prin promulgarea Legii nr. 217/2015 și a Legii nr. 157/2018, privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului. Aceste legi speciale au cauzat împărțirea populației României în două categorii distincte și absolut inegale: „evrei“ (circa 5.200, înregistrați la ultimul recensământ) și „ne-evrei“ (circa 20 de milioane).
La momentul oportun, v-am prevenit asupra caracterului xenofob și discriminatoriu al unei asemenea segregări extremiste, de tip rasist, între semiți („poporul ales“ al evreilor, de circa 20 de milioane în toată lumea) și ne-semiți (toate celelate popoare de pe Planetă, însumând circa 7 miliarde de persoane). Nu am identificat nici o măsură legală de corectare a acestor legi antiromânești arbitrare, nerealiste, care nu reflectă existența antisemitismului în România și, nicidecum, riscul creșterii acestui fenomen, așa cum se întâmplă îu Occidentul democratic. Or, tocmai prin promulgarea acestor legi se creează contextul apariției antisemitismului în țara noastră.
Vă rugăm să identificați și să dispuneți toate măsurile pentru intrarea în legalitate a I.N.S.H.R. „E.W.“. În caz contrar, vă rugăm să dispuneți desființarea acestui institut ilegal și crearea unui alt Institut cu reprezentare națională, inclusiv cu specialiști români, pentru echidistanța cercetărilor . De asemenea, vă rugăm să dispuneți identificarea soluțiilor eficiente și competente pentru intensificarea cercetărilor privind stabilirea exactă a dimensiunilor „Holocaustului din România“, pe care I.N.S.H.R. „E.W.“ nu a reușit să o demonstreze pînă acum – dovedindu-și ineficiența. Poporul român are nevoie de publicarea urgentă a unor date precise, probate și argumentate științific, inclusiv cu documente de arhivă.
Constituie un act de crimă națională, culpabilizarea nedreaptă și perpetuă a întregului popor român pentru comiterea vreunui holocaust. Catalogarea țării, în integralitatea ei, ca a doua țară criminală la nivel mondial, este o declarație de război la adresa României.
După 15 ani de huzur pe banii publici, I.N.S.H.R. „E.W.“ plasează Holocaustul din România sub spectrul acelorași ambiguități fomulate în Parlamentul României, încă din anul 2002, de academicianul Răzvan Theodorescu: “În România nu a avut loc un Holocaust, dar România, prin Guvernul Antonescu a participat la Holocaust”.
Asociația Neamul Românesc își dorește descoperirea și prezentarea adevărului istoric privind „Holocaustul din România“, care ar produce o conciliere între evreii reprezentați de I.N.S.H.R. „E.W.“ și români.
Cu deosebită considerație,
Vasilică Militaru,
Președintele Asociației Neamul Românesc,
ing. dipl. și licențiat în teologie
P.S. Sesizarea privind funcționarea ilegală a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel, adresată Președintelui României, a fost înregistrată la Departamentul Constituțional Legislativ al Administrației Prezidențiale, sub nr. DCL/318/16.02.2021.“
Mihai HERSENI
Acesta este răspunsul dat de la guvern lui Vasilică Militaru în 25 martie 2021 privind legalitatea funcţionării Institutului „Elie Wiesel“, răspuns pe care el l-a ţinut ascuns când l-a primit, deşi ar fi fost necesar cunoaşterii publice, dar face scandal dacă cineva atinge subiectul fără să-l menţioneze pe el, Vasilică Militaru, ca pe un deschizător de drum (deşi alţii au atacat problema înaintea sa, precum istoricul Marius Oprea):
„Referitor la plângerea prealabilă formulată de dumneavoastră împotriva Hotărârii Guvernului nr.902/2005 privind înfiinţarea INSHR „Elie Wiesel“, vă comunicăm următoarele:
Analizând conţinutul solicitării, s-a apreciat că aceasta nu întruneşte rigorile procedurale specifice plângerii prealabile, întrucât nu are ca obiect revocarea în tot sau în parte a unui act administrativ, ci vizează aspecte legate de activitatea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului în România Elie Wiesel.
Cu privire la criticile referitoare la activitatea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului în România Elie Wiesel, apreciem că activitatea curentă a acestei instituţii nu face obiectul contenciosului administrativ şi, prin urmare, aspectele semnalate în „plângerea prealabilă“ nu pot fi considerate raţionamente logice şi juridice care să susţină nelegalitatea actului a cărui revocare se solicită.
Cu toate acestea, facem precizarea că Hotărârea Guvernului nr.902/2005 a fost adoptată în temeiul art.108 din Constituţia României, republicată şi al art.5 pct.16 din Hotărârea Guvernului nr.78/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Cultelor…
Aşadar, din această perspectivă, plângerea prealabilă este neîntemeiată, întrucât actul administrativ contestat a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice
Astfel, având în vedere considerentele mai sus-expuse în mod succint, se poate constata faptul că actul normativ atacat nu ridică probleme de legalitate şi, prin urmare, prezenta plângere urmează a fi respinsă ca neîntemeiat şi iandmisibilă.
Secretar general al Guvernului
Tiberiu Horaţiu Gorun“
-*-*-*
De precizat că nu Vasilică Militaru, ci istoricul Marius Oprea a acuzat şi a demonstrat printre primii, public, în mai 2020, că Institutul Wiesel (INSHR) funcţionează abuziv, cu încălcarea legii (nu că a fost înfiinţat ilegal şi neconstituţional, ceea ce e o rătăcire juridică, o pistă falsă de acţiune, eronată, promovată de Militaru, înadins sau pentru că nu are absolut nici o legătură cu dreptul, nici măcar din experienţa unor procese în contencios, în instanţele de judecată, deşi a produs mai multe acţiuni ca şi când ar jurist, mult trâmbiţate public, dar toate eşuate, fapt pe care îl ascunde sistematic.
*
Vasilică Militaru a făcut „Sesizarea“ sa (articol de presă) după 9 luni de la declaraţiile lui Marius Oprea, în 15 februarie 2021, când a şi demarat noua sa „profesie“, de „patriot“ public implicat, aspirant la recunoaştere şi demolator a imaginii majorităţii celorlalţi naţionalişti, prin metodele pe care le-a exersat deja de ani buni împotriva Bisericii.
Pe 24 februarie 2021, Militaru a trimis prin email şi o „Plângere Prealabilă privind aspecte de neconstituționalitate și ilegalitate ale H.G. de înființare a INSHR“ la cabinetul primului ministru, iar secretariatul general al guvernului i-a răspuns corect că acţiunea lui („Plângere Prealabilă“) e în afară procedurii contenciosului administrativ, cale pe care a ales să acţioneze, dar şi greşită / nejustificată ca motive (la sfârşitul acestei postări se va vedea răspunsul guvernului către Vasilică Militaru, ţinut secret de el la acea dată).
–
În fapt, Marius Oprea a publicat în mai 2020 la agenţia de presă Mediafax (unde precis a văzut şi Militaru expunerea, căci e 99% un googălitor copy/paste) demonstraţia abuzurilor funcţionale a „gogoşeriei Wiesel“, care, zicea istoricul activist, acţionează astfel în afara cadrului său legal al atribuţiilor sale, adăugând că:
„O adevărată «poliţie a gândirii» vânează antisemitism acolo unde nu e, pornind o adevărată «vânătoare de vrăjitoare» cu o satisfacţie atât de bolnavă, încât tinde să concureze pandemia“
Marius Oprea critica astfel nefireasca şi abuziva imixtiune în a interzice în cadrul unui recital de poezie la Teatrul Naţional de la Iaşi (spectacolul „Speranţa din spatele gratiilor“, din aprilie 2020) poeziile lui Radu Gyr şi ale lui Nichifor Crainic, venită prin adresele de ameninţare de la „cercetătorii de la Institutul Elie Wiesel“ (INSHR), pentru că poeţii au fost legionari, deşi poeziile doar ilustrau viaţa din temniţă.
„Ei [birocraţii INSHR] nu se ocupă, cum le-ar fi menirea, în mod normal, cu cercetarea istorică…, ci cu aplicarea, pe care şi-au arogat-o, a unor reguli şi interdicţii… Notificările ameninţătoare ale Institutului “Elie Wiesel“ au deseori trăsăturile unor sentinţe inchizitoriale“ (Marius Oprea, „Covid-ul gîndirii“, 8 mai 2020)
„În cazul celor doi poeţi ai temniţelor comuniste, Radu Gyr şi Nichifor Crainic… – spunea Marius Oprea pentru Mediafax – există şi hotărâri judecătoreşti definitive, prin care condamnările lor politice au fot şterse şi numele le-au fost reabilitate. Crainic a fost reabilitat în 1995, prin Decizia nr.17/1995 a Curţii Supreme de Justiţie, în urma unui recurs în anulare introdus de Procurorul General. Lui Radu Gyr, iniţial condamnat la moarte, i s-a comutat pedeapsa la 25 de ani şi a fost eliberat în 1964. În iunie 2010, fiica poetului a deschis o acţiune judecătorească, în baza Legii 211, iar prin sentinţa din 4 mai 2011, instanţa a constatat caracterul politic al hotărârii de condamnare a poetului. Ulterior, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de acordare de daune morale fiicei lui Radu Gyr, dar reabilitarea judiciară a rămas în vigoare“
*
Marius Oprea mai arăta prin Mediafax şi că INSHR ignoră Legea 221 din 2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, intervenind nulitatea de drept a condamnărilor politice date urmare ocupaţiei sovietice şi instalării comunismului:
„Prin Legea 221 din 2009, la care am lucrat în calitate de consilier al primului ministru… articolul 2 arată că «toate efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic prevăzute la art.1 sunt înlăturate de drept. Aceste hotărâri nu pot fi invocate împotriva persoanelor care au făcut obiectul lor.» Articolele sunt în vigoare, dar sunt ignorate de cercetătorii de la Institutul «Elie Wiesel»…“
Chiar dacă legea 221/2009 arată la art.4 că „persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru alte fapte decât cele prevăzute la art.1 alin.2, pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor“, nu în toate cazurile familiile acelora condamnaţi în 1945-1947 (ei decedând între timp) au acţionat pe această cale, ci unii pe calea reabilitării, cum a făcut fiica lui Radu Gyr.
Dar chiar titlul Legii 221/2009 impune adevărul că din 6 martie 1945, în România au existat grave condamnări cu caracter politic, iar istoricii Academiei Române au arătat că cele mai grave condamnări politice abuzive au fost cele date de „Tribunalelor Poporului“ (cu acuzatori publici fără studii juridice şi „magistraţi“ improvizaţi).
Cu toate acestea, INSHR, prin “Raportul de monitorizare a antisemitismului în România pentru perioada 2021-2022”, invocă soliditatea şi actualitatea condamnării lui Radu Gyr din 1945 (modificând cu de la sine putere şi motivele condamnării) şi îşi arogă dreptul de a se pronunţa acuzator şi la adresa procurorului care a constatat că nu mai are aplicabilitate condamnarea, susţinând abuziv că „În realitate condamnarea acestuia din iunie 1945, ȋn baza legii 312/1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de crime de război, este ȋn vigoare.“
Institutul «Elie Wiesel» (INSHR) este astfel un promotor şi susţinător al condamnărilor politice date ca urmare a ocupării sovietice a României., hotărând să ignore istoricii şi magistraţii români, ba chiar acuzându-i şi pe aceştia.
*******
Când revista Certitudinea (director dl. Miron Manega) a făcut publică, în noiembrie 2022, Peţiţia s-a privind funcţionarea abuzivă a Institutului Wiesel (INSHR), Vasilică Militaru a reacţionat cu violenţă cu reclamaţii în toate direcţiile posibile, acuzând, deşi Petiţia iniţiată de Certitudinea reproşa mai ales abuzurile de tip infracţional al institutului, indicate primul public de către istoricul Marius Oprea, că el, Militaru, ar fi plagiat de Certitudinea: „Petiția copiază ad litteram textul temeiului legal al Plângerii Prealabile din 8 martie 2021. Încă o dată se dovedește că naționalismul românesc a încăput pe mâna unor diletanți precum colonelul pensionar SRI V.Z. – devenit peste noapte politiolog – care nu pot duce mai departe nici măcar ce au început alții care au muncit pentru documentare“ (Vasilică Militaru).
.
Cu toate acestea, contribuţia personală a lui Militaru la problemă, adică ideea lui neprofesionistă de neconstituţionalitate şi nelegalitate privind înfiinţarea INSHR, ducea pe cărării greşite, fiind valabil legal doar ce arătase public anterior Marius Oprea (iar Vasilica Militaru preluase, şi el, şi acele aspecte).
Iar Militaru nu a făcut public nici răspunsul pe care l-a primit de la guvern, nu l-a transmis nimănui, deşi ar fi fost util altora, poate, iar generalul Radu Theodoru chiar şi întrebase public ce se mai aude cu reclamaţia lui Militaru privind INSHR.
–
Am rătat la început răspunsul guvernului către Vasilică Militaru, care nu a mai făcut nimic după aceea, însă, respectiv să facă pasul juridic următor, să se adreseze instanţei de judecată
—
Vasilică Militaru s-a legat de o problemă falsă de drept, singurele aspecte corect sesizate fiind disfuncţionalitatea ilegală indicată de Marius Oprea, care a indicat corect funcţionarea abuzivă a INSHR „Elie Wiesel“ şi modul cum e condus spre o activitate în afara atribuţiilor sale legale de către Alexandru Florian, ceea ce e mai degrabă o problemă penală şi de alte încadrări de drept decât una de contencios administrativ, cum a procedat greşit Militaru.
După primirea răspunsului de la guvern, Vasilică Militaru putea şi trebuia să se adeseze instanţei de judecată (aceasta fiind calea prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004), dar a făcut-o? Nu (conform portal.just.ro, Asociaţia Neamul Românesc nu are nici un proces, nicăieri, în România). A ascuns totul şi a sărit ca ars doar când a văzut că acţionează alţii. Apoi, deşi fiind acuzată nedrept de el, Certitudinea l-a primit în decembrie 2022 cu braţele deschise şi i-a dat spaţiu de manifestare, spre dauna Bisericii Ortodoxe Române, care este astfel din nou acuzată şi terfelită cu schepsis şi metodă, sistematic, de către Vasilică Militaru.
–
Revista Certitudinea însă s-a supus lui Militaru şi a schimbat conţinutul articolului de prezentare a Petiţiei sale împotriva activităţii INSHR, intercalând, de la început, nefaptul că: „cu excepția Asociației Neamul Românesc, nimeni nu a îndrăznit să cheme în instanță Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel“
https://www.certitudinea.com/certitudinea-print/institutul-wiesel-chemat-la-judecata/
deşi nu există nici un proces, în nici o instanţă, deschis de asociaţia lui Vasilica Militaru, conform portal.just.ro.
Varianta iniţială a prezentării Petiţiei de către Certitudinea a fost preluată de către Incorect Politic în forma originală, în care nu i s-au atribuit merite false lui Vasilică Militaru
https://www.incorectpolitic.com/breaking-institutul-terorist-elie-wiesel-a-fost-dat-in-judecata-de-iudeii-crestini-de-la-asociatia-nicolae-steinhardt/