gmbplay
517 aprobate

dumitrulazar1959@yahoo.com
92.180.0.128
În răspuns la Grigore.Existau locuri sinistre in plina iepoca de aur ? Eu am platit bursa primita in primii 3 ani de facultate pentru a putea participa la o noua admitere si uite asa am facut 8 ani de facultate la zi .

 

Pe site-ul nostru au apărut două texte semnate Grigore și Dumitru Lazăr referitoare la experiența lor din anii de dinainte de 1990, când a funcționat o lege prin care nu aveai voie să faci o a doua facultate la zi! Dacă erai absolvent al unei facultăți, cursuri la zi, o a doua facultate nu o puteai face decât la cursuri fără frecvență. Eu însumi am avut un coleg care a făcut a doua facultate la zi, a avut ceva probleme la decanat, dar lucrurile s-au lămurit întrucât prima facultate fusese cea de teologie, care nu intra la socoteală. Se pare că Facultatea de teologie nu funcționa sub jurisdicția Ministerului Educației și Învățământului.

Așadar, ca să facă o a doua facultate, domnul Dumitru Lazăr a fost nevoit să plătească costurile primei facultăți!

Și acum vine întrebarea: domnul Emil Constantinescu  a terminat Facultatea de drept la Universitatea București, a funcționat un an sau doi ca procuror(?), după care s-a înscris în 1960 la Facultatea de geologie de la aceeași Universitate. Schimbare de direcție și pasiune radicală!

Prima întrebare: a plătit domnul Emil Constantinescu costurile primei facultăți? Nu m-aș mira să aflu că nu!

Bănuiala mea este că CV-ul dlui Emil Constantinescu a fost permanent monitorizat deoarece a fost pregătit din umbră pentru o funcție importantă în statul român. Cine l-a pregătit? Putea fi vorba, cel mai probabil, de o filieră pe partea bunicilor materni, activiști bolșevici în Elveția, de unde au fost expulzați în Rusia sovietică, adică în URSS. Nu am de unde să aflu ce s-a întâmplat cu bunicii materni, evrei franco-foni elvețieni, expulzați pentru activități catalogate de autoritățile elvețiene ca „anarhiste” și ajunși cetățeni sovietici! Nu știu nici unde s-a născut mama sa, care n-a vorbit niciodată românește fără un puternic accent ne-românesc. S-a căsătorit cu tatăl viitorului președinte în Basarabia, inginer român, de unde s-au refugiat dincoace de Prut, după 1940.

KGB-ul, ca orice instituție de profil serioasă, face investiții pe termen lung! Ar fi în tipicul firmei să racoleze un tînăr de a cărui carieră să aibă grijă cu discreție în așteptarea momentului când va ajunge într-o funcție de mare răspundere. Ca absolvent de drept, Emil Constantinescu nu avea mare viitor în structurile KGB-iste (sau cum se vor fi numit!). Ca geolog însă era foarte interesant! După 1990, s-a văzut că mulți geologi au devenit oameni de afaceri sau politicieni importanți. (Observația îi aparține răposatului Mihai Ungheanu.) Altminteri este destul de surprinzătoare alternanța între drept și geologie a domnului președinte!

Cineva din umbră a avut grijă de cariera profesională a lui Emil Constantinescu? A avut grijă el însuși, încă din timpul studenției la prima facultate. A rămas în amintirea colegilor pentru intervenția sa în adunările studențești de demascare a „elementelor descompuse”. A depus mărturie în acest sens avocatul Doru Mutulescu, victimă a intransigenței revoluționare a studentului Emil Constantiescu. Ca cadru didactic a fost un activ membru PCR, cu inițiative care l-au propulsat în atenția politrucilor.

Suspiciunile mele în privința lui Emil Constantinescu au fost generate de comportamentul său politic, ca președinte. Comportament păgubos, suspect de păgubos pentru Țară. Perioada 1996-2000 este perioana când încep marile privatizări frauduloase din România! Emil Constantinescu are pe conștiință mai presus de orice legea anti-constituțională care permite și azi străinilor să cumpere cât pământ doresc, eventual tot Bărăganul. S-a interesat personal de elaborarea acestei legi.

A promulgat și legea iresponsabilă a unei restitutio in integrum a proprietăților de dinainte de 1948. A legiferat jaful din pădurile României. A avut inițiativa tratatului cu Ucraina, tratat pe care toți comentatorii avizați l-au considerat un act de trădare a intereselor naționale fundamentale. Iar când lui Emil Constantinescu i s-a prezentat documentul/propunerea arestării ministrului Traian Băsescu pentru dispariția flotei românești, Emil Constantinescu a refuzat să aplice legea. I-a asigurat lui Traian Băsescu impunitatea pentru fapte deosebit de grave.

Traian Băsescu, despre care printre căpitanii flotei maritime se știa dinainte de 1990 că este agent sovietic, a avut această misiune: să saboteze flota românească, cea mai puternică din Marea Neagră. A mai sabotat Băsescu și căile ferate, imediat după 1990, iar ca președinte a patronat cu discreție mari privatizări în favoarea unor investitori strategici ruși, care au distrus tot ce au privatizat! Ne-au lăsat fără industria siderurgică, la vremea ei printre primele din Europa…

Nu activitatea de turnător a lui Băsescu este crima marinarului, ci apartenența sa la serviciile rusești. La interesele mafiei rusești! 

Îi bănuiesc pe cei doi președinți care au pus România pe butuci că au făcut-o după un program elaborat de cei care i-au propulsat în viața politică. Nu statul paralel din România, urmaș al Securității comuniste, ne-a pricopsit cu Emil Constantinescu și Traian Băsescu la Cotroceni, ci este opera unor structuri de putere ale altui stat, cu vechi preocupări în sabotarea intereselor românești.

Emil Constantinescu este susceptibil de orice ticăloșie dacă ținem seama de faptul că la alegerile din 1996 a fost declarat câștigător deși nu a avut voturile necesare. Ticăloșie mai mare într-un stat care se declară democratic nu poate fi imaginată! În 1966 Ion Iliescu a avut mai multe voturi decât Emil Constantinescu. Dar a fost de acord să se declare învins, ceea ce înseamnă tot ticăloșie! Ion Iliescu, alt președinte care naște și el suspiciuni dintre cele mai grave!… Ca și actualul președinte, aflat în funcție. Toți patru președinții post-decembriști au păcătuit din greu față de legile scrise și nescrise ale lumii românești. Și-au bătut joc de noi și de Țară.

Tuspatru președinții noștri mai au o ciudată asemănare, un detaliu care-i face să nu fie nici unul mai breaz decât ceilalți. Niște indivizi anormali, niște psihopați toți patru președinții noștri post-decembriști: s-au ferit să-și aducă în fața publicului părinții. Să se laude cu cei care le-au dat viață și bună creștere! Să-i vedem și noi pe cei pomeniți în înjurăturile noastre…

Știe cineva cum arată mama acestor președinți de strânsură?! Nici măcar poza părinților nu a fost pusă în circulație!

În 1998 l-am sfătuit pe P.P., reporter la Radio România, să ia un interviu mamei președintelui Emil. Ce putea fi mai normal, mai firesc?! I-a plăcut ideea! Dar l-am avertizat că șefii săi nu-i vor aproba deplasarea. Am pus chiar rămășag că așa se va întâmpla și am câștigat! Directorul Casei Radio nu i-a oferit nicio explicație pentru refuzul său greu de înțeles.  Iar explicația mea este simplă: Emil trebuia ferit să afle lumea că biata maică-sa nu era …româno-fonă! Acest detaliu făcea parte din diversiunea care l-a propulsat să ne fie președinte. O diversiune impecabil gândită și executată! Merită predată la Școala de la Brănești…

 

Ion Coja