Într-o carte care urmează să fie dată la tipar, ultima filă conține Nota de mai jos:
În această carte a fost respectată ortografia fiecărui autor. În textele semnate însă de mine, mi-am permis câteva modificări, la vremea respectivă înaintate către conducerea Academiei Române, spre cunoștință și, eventual, validare.
În principal este vorba despre reguli de scriere când cu Â, când cu Î. O parte din regulile propuse de mine au funcționat și înainte de reforma ortografiei efectuată după 1950. În 1953, dacă nu mă înșel…
Sunt reguli care dau mai mult sens scrierii românești, mai multă logică, rigoare. Iată-le:
Se scrie cu  în interiorul cuvintelor, iar cu Î se scrie la începutul și sfârșitul cuvintelor.
Cu următoarele excepții:
Se scrie cu  la începutul cuvintelor ÂNGER, ÂNDREA, din rațiuni etimologice. ÂNGER are legătură cu latinescul ANGELUS, cu derivatele moderne internaționale ANGELIC etc.
Tot din rațiuni etimologice se scrie DÎNSUL, A RÎDE, A SURÎDE, RÎU-RÎURI, SÎN, SÎNI, VÎRTUTE, VÎRTOS.
Se scrie cu Î în interiorul cuvintelor în care acest sunet este în alternanță cu I: TÎNĂR-TINERI, CUVÎNT-CUVINTE, VÎNĂT-VINEȚIU, MORMÎNT-MORMINTE, VÎND, A VINDE.
Se scrie cu Î în toate formele flexionare ale verbelor terminate în Î în care apare acest sunet: A HOTĂRÎ-HOTĂRÎND, HOTĂRÎSEM, HOTĂRÎI, A COBORÎ-COBORÎND, COBORÎSEM, COBORÎT etc.
Se scrie cu Î în interiorul cuvintelor derivate de la verbele terminate în Î: A HOTĂRÎ-HORĂRÎRE, A URÎ-URÎT, URÎȚENIE, URÎCIOS, A COBORÎ-COBORÎRE, COBORÎȘ, COBORÎTOR etc.
Se scrie cu Î în interiorul cuvintelor derivate sau compuse al căror termen de bază începe cu Î: SUPRAÎNCĂLZIT, REÎNCEPE.
Se scrie cu Î în sufixul -LÎC, aflat în alternanță cu -LIC: MATRAPAZLÎC, GEAMLÎC, ȘIRETLIC. La fel în TÂRÎȘ, COBORÎȘ prin raportare la GRĂPIȘ, PIEZIȘ, FRUNZIȘ.
Se scrie cu  la sfârșit de cuvînt pentru a nota o pronunție dialectală: BABÂ, CASÂ. Pentru același motiv vom scrie RUȘÎNE, O ZÎS.
Punem aceste propuneri în discuția colegilor de site. Aștept comentarii.
Mulțumesc!
Doamne, ajută!
ion coja
E corecta analiza. Etimologia si paleografia sunt stiinte de baza ale dictionarelor juridice. Pe la 1900 exista in gramatica si ê . Consider ca isi avea un rost etimologic si ca ar fi trebuit pastrat.
E corect. Eliminarea lui Î a fost expusă pe internet de un medic, prin care justifica că de ce să avem două simboluri pentru același sunet. Sunt de acord cu ce se scrie ca mai înaite, cu două simboluri.
Dle profesor, fie-vă milă! Doar un om cu studii lingvistice poate aplica negreșit regulile astea!
Regulile „mele” sunt logice, spre deosebire de regulile scrieri în limba franceză sau engleză!
Grafia si semantica cuvintelor au fost intentionat corupte pentru ca indivizii sa se autoincrimineze juridic . Asta e miza adulterarii gramaticii. In masonerie educatia incepe cu invatarea celor sapte arte liberale , intre care gramatica e prima, (un consens de comunicare verbal si scris ), iar logica e a doua . Cuvintele au putere de viata si de moarte. Pe cuvinte se bazeaza programarea mentala, controlul si exploatarea oamenilor . Apropo , liberal nu inseamna libertate si nici liberator, ci miscare conditionata de canoanele sociale