Anticomunismul feroce de după 1989 a avut, printre victime, şi istoria. Trecutul din ultimii 50 de ani a fost rescris în aşa fel încât PNŢ şi PNL, angajate în bătălia cu FSN-ul neocomunist al lui Ion Iliescu, pentru cucerirea puterii postdecembriste, să apară ca victime ale P.C.R. Aşa s-a făcut că un moment semnificativ din perioada 20 iunie 1944 – 12 octombrie 1944 să fie împins în plan secund sau chiar escamotat.
E vorba de alianţa dintre PNŢ, PNL, PSD şi PCR în ceea ce se va numi Blocul Naţional Democrat sub patronajul Regelui Mihai. Ea a luat naştere la 20 iunie 1944, după tratative duse cu precădere de Iuliu Maniu şi Lucreţiu Pătrăşcanu. Pe parcursul lor, Iuliu Maniu a condiţionat alianţa cu PCR de excluderea posibilităţii ca din BND să facă parte şi Gheorghe Tătărescu, adversarul său politic din anii interbelici. Coaliţia îşi propunea, printre altele, răsturnarea Mareşalului Antonescu şi încheierea Armistiţiului.
Cum de au ajuns partidele democratice să se alieze cu duşmanul de moarte al democraţiei, cu partidul pe care l-au ţinut în ilegalitate din 1924, voi arăta în eseul „Lovitura de stat de la 23 august 1944. Varianta Mareşalului Antonescu” în pregătire pentru editura „Adevărul”. Să menţionez aici doar că alianţa PNŢ, PNL şi PSD cu Partidul Comunist Român în cadrul BND 1944 a fost alianţa clasei politice autohtone cu formaţiunea al cărui stăpân – Armata Roşie – forţa Porţile Moldovei şubrezite deja de generalii care-l trădau pe Ion Antonescu pentru a-şi salva pielea.
Noua Coaliţie, care va fi câteva luni după 23 august 1944 şi Coaliţie de guvernămînt, adoptă Planul Loviturii de stat, pe care-l trimit la Ankara şi la Stockholm pentru a fi cunoscut de ruşi. Planul cerea „o ofensivă sovietică pe frontul român” pentru înlesnirea loviturii de stat împotriva Mareşalului. Ofensivă sovietică însemna însă înaintarea Armatei Roşii pe teritoriul naţional. O Coaliţie din care făceau parte PNŢ, PNL şi PSD cerea Moscovei nici mai mult nici mai puţin decît să ocupe România!
Liderii partidelor democratice nu sunt singurii care se aliază cu liderii un partid care avea drept platformă politică instaurarea dictaturii proletariatului. Oamenii Palatului Regal – generalul Constantin Sănătescu, generalul Aurel Aldea, Grigore Niculescu- Buzeşti, Ion Mocioni Stîrcea, colonelul Dumitru Dămăceanu – complotează în casele conspirative ale PCR, în cadrul Comitetului Militar creat în vederea loviturii de stat, cu liderii comunişti Emil Bodnăraş şi Constantin Agiu.
În 1944, Finlanda lui Mannerheim se afla în aceeaşi situaţie ca şi România lui Antonescu. La 9 iunie 1944, 20 de divizii de artilerie ruseşti au lansat unul dintre cele mai devastatoare bombardamente din cel de-al Doilea Război Mondial asupra fortificaţiilor finlandeze de la graniţa cu URSS. 400 de avioane ruseşti mai înainte, aceleaşi fortificaţii. Prin spărtura produsă, 12 divizii de tancuri s-au năpustit asupra Finlandei, pentru a o cuceri militar.
După o lună şi ceva de lupte, revenindu-şi, finlandezii reuşesc să oprească tăvălugul rusesc, înregistrând, în 21 iulie 1944, istorica victorie de la Tali-Ihantala. Armata Roşie a fost blocată înainte de a atinge frontiera dintre Finlanda şi Karelia impusă de URSS în 20 martie 1940, după Războiul de iarnă.
Conştient că Armata Roşie se va împotmoli pe acest front secundar, risipindu-i forţele de care avea nevoie pe direcţia principală – Moscova-Berlin, Stalin a acceptat în noaptea de 4 spre 5 septembrie 1944 încetarea focului. Armistiţiul semnat în aceste condiţii, la 19 septembrie 1944, deşi împovărător economic pentru Finlanda, a salvat ţara de la ceea ce ar fi fost mai rău: cucerirea de către Armata Roşie şi, prin asta, instaurarea dictaturii comuniste.
În Finlanda lui 1944 exista Opoziţie la Mareşalul Mannerheim. Partidul Comunist Finlandez, asemenea Partidului Comunist Român, era în ilegalitate încă din anii ’20. Şi PC Finlanda avea ca Stăpân URSS. Numai că niciunei forţe politice din Finlanda nu i-a trecut prin cap să se alieze cu Partidul Comunist Finlandez pentru a se pune bine cu Stăpânul ajuns la graniţele ţării. Să se alieze, cum au făcut, la noi, PNŢ, PNL şi PSD, pentru a cere, în sprijin, o ofensivă rusească asupra Finlandei.
Ion Cristoiu
bun sa spunem ca e asa cum scrieti mai jos in comentarii.
Intrebarea este,dupa razboi in 1946,cand era pace si se terminase macelul,iar Romania macar avea o aramata si o granita, DE CE regele Mihai a respins cererea de gratiere facuta de mama maresalului Antonescu,Mihai Antonescu,Vasiliu si Alexianu?
ca sa-si salveze tronul,precum ii promisese Stalin? aici nu vorbim de tradare de tara,de binele tarii ori raul ei,ci de o CRIMA anti-crestina.
Atat ma intereseaza,in rest nu am nimic cu Monarhia,si stiu ca Basescu a facut un rau imaginii tarii prin atacuriile la Rege.
Romania Trebuie sa-si Salveze Onoarea si Demnitatea Nationala: Basarabia Martira, Bucovina de Nord,Tinutul Herta,Transilvania de Nord,Cadrilaterul s.a.m.d.
Am doua intrebari cu privire la regele Mihai:
1. Cum se numeste fapta de a complota cu agentul inamicului, Bodnaras (dezertor al propriei Armate Regale)si cu liderii unui partid (comunist,aflat in ilegalitate in propria tara din 1924), pentru a aresta si preda seful armatei inamicului, pe timp de razboi, precum si faptul de a dezinforma trupele de pe linia frontului (si tara) ca s-a incheiat armistitiu cu inamicul (cazand astfel sute de mii in robia sovietica), tradare de tara sau inalta tradare de tara?
2. Cand se prescriu asemenea fapte, cand consecintele sunt bine cunoscute, si le simtim si azi, dupa zeci de ani?
@ Stefan
„Puterea de azi uita – ori se face ca uita !- ca Regele Mihai I este inrudit cu toti Suveranii din Europa de astazi. Acesti Sefi de Stat reprezinta tari importante ale U.E.”
Si …??!! In decembrie 1947 ce au facut toti suveranii Europei pentru salvarea tronului lui Mihai?????
Orice istoric cat de cat serios nu foloseste conjunctia „daca”. Iar DACA o face totusi… acel istoric se descalifica in fata confratilor si, ulterior, in fata opiniei publice.
Deci lucrurile trebuie analizate „la rece”. De ce nu se arata, totusi, faptul ca Regele a incercat sa il convinga pe Ion Antonescu sa incheie un armistitiu? Mai ales daca tinem seama ca acelasi Ion Antonescu angrenase Romania in razboi de unul singur!
Documentele publicate de-a lungul vremii dovedesc faptul ca solutia arestarii era privita drept ultima solutie posibila.
La ora actuala, din ratiuni politice de ultima ora, a inceput o campanie anti-monarhista fara precedent pe care nu si-au permis-o nici macar „istoricii de curte” ai lui Nicolae Ceausescu. Asemenea atitudini nu numai ca nu fac cinste actualilor guvernanti dar fac un mare rau Romaniei.
Puterea de azi uita – ori se face ca uita !- ca Regele Mihai I este inrudit cu toti Suveranii din Europa de astazi. Acesti Sefi de Stat reprezinta tari importante ale U.E.
Frumoasa „carte de vizita” prezentam Europei monarhice contemporane!
neagu Djuvara : „În filmul Oglinda al lui Sergiu Nicolaescu este o minciună când se spune că a existat o telegramă cu un răspuns favorabil de la Soviete! Asta e o legendă care s-a răspândit foarte repede; şi Mareşalul Antonescu, bietul, a crezut în faptul că ar fi existat o telegramă de la Stockholm în ziua aceea, cu un răspuns favorabil. Este o minciună! A existat o telegramă de la Gheorghe Duca – el negocia pentru opoziţie – în care se spunea: „Da, sovieticii sunt dispuşi să lase un general român să treacă peste linii ca să încheie un armistiţiu”, dar era o cu totul altă filieră de discuţii; filiera oficială, a guvernului Antonescu, prin ministrul său la Stockholm, Frederic Nanu, fusese stopată în ziua de 2 mai 1944 când venise curierul Camil Demetrescu cu aceste ultime propuneri sovietice la care, timp de două luni şi jumătate nu s-a răspuns de la Bucureşti, prin urmare nu avea cum să se aştepte un răspuns de la sovietici către România, ci exact invers. Acesta este adevărul istoric.”
da, e adevarat episodul de mai jos povestit de dvs despre Iuliu Maniu,din pacate.
Insa asta nu-l face neaparat criminal de razboi,ori fascist,ori tradator de tara si neam,pentru ca Iuliu Maniu,a avut o bogata corespondenta cu maresalul Antonescu,iar daca se intelegeau,puteau sa faca armistitiul,iar Tara avea doar de castigat.
Un Armistitiu semnat din timp(nu dupa 3 saptamani de la 23 august 1944,cum a facut tradatorul mihai de Cohen-zollern),
de catre Maresal,nu insemna ca 250000 de ostasi romani sa ajunga in Siberia,predandu-se.Maresalul nu ar fi acceptat asa ceva niciodata,insa mihai regele agenturii NKVD a acceptat.Apropiatul regelui de la Palat a fost Emil Bodnaras,agent sovietic.
Peste toate,nemtii plecau din Romania,si nu ajungeau nici ei in Siberia,pentru ca maresalul Antonescu era foarte bun prieten cu Erik Hansen,seful misiunii militare germane din Romania,iar Killinger isi tragea un glont in cap mai rapid,in numele Fuhrerului Adolf Hitler.
maniu STIA de telegrama primita de la stockholm de biroulk cifru,in care Maresalul era anunta ca rusii ii accepta conditiile de armistitiu! oamenii biroului faceau parte din conjuratie si in loc sa predea telegrama Maresalului au predat-o lui Maniu! la proces,cand Maresalul l-a intrebat,in sala: domnule,de ce nu mi-ai dat telegrama,Maniu a tacut! ce putea spune,ca nu i-a dat telegrama pt ca scopul loviturii de stat era sa-l scoata pe maresal din jocul politic? ma apuca disperarea cand ma gandesc ce aveau in cap ”marii nostri oameni politici” in care poporul credea orbeste! sau isi imagineaza cineva ca un copil de 2zeci si ceva ani,abea ajuns rege,putea inghiti la nesfarsit sa fie marioneta cuiva,fie el si maresalul antonescu? cand toata camarila ii spunea zilnic: sire,cat il mai tolerati pe nebunul asta sa va dea ordine? asa ca l-au terminat si pe maresal si romania! Maniu a murit la sighet,batjocorit de gardieni,tinut la izolare ca un caine! unii zic moarte de martir,eu cred ca a fost efectul pervers al politicii sale duplicitare,pt ca asa cum el l-a tradat pe maresal asa l-au tradat si pe el anglo-americanii…
@Puscasu: Aha, sa intelegem ca Cristoiu polueaza si el istoria? E posibil. Chiar foarte posibil avand in vedere angajatorii sai din ultimii 10 ani.
Cand taiem “Nodul Gordian” al istoriei recente vedem ca Natiunea Romana a fost aparata la nivel politic, in mod organizat, doar de Legionari si sporadic de politicieni ici colo, la nivel militar de o parte selecta de ofiteri si masa de soldati loiali si docili iar la nivel cultural de un numar select de intelectuali si de poporul care a continuat instinctiv traditiile. Daca am omis ceva, rog a fi completat. Pe asta ne bizuim dar!
Sa multumim lui Puscasu si cei ca el care contracareaza propaganda antinationala cu enorm succes.
La treaba. Adica la ce TREBUIE facut, cum spune dl. Profesor Coja.
Ion Cristoiu uita faptul ca Finlanda nu era in drum spre Berlin ori Vienna.
Finlanda nu se afla in 1944 in aceeasi situatie cu Romania! Finlanda nu s-a dus pana la Urali cu nemtii,ci s-a oprit la sant,adica la Leningrad,care era asediat.
Antonescu s-a dus pana proape de Siberia,pe Volga la Stalingrad.Deci faptul ca Iuliu Maniu a discutat cu Patrascanu(,,inainte de a fi comunist sunt roman,,) nu inseamna nici o tradare.
Cu atat mai mult cu cat Patrascanu prin definitie era anticomunist,fiind intelectual de marca.Dovada sta glontul primit in 1954 de la tovarasi,cu atat mai mult cu cat in paralel era procesul Turcanu,experiment holocaust-genocid,de care Patrascanu stia de mult timp,inainte sa-l implementeze.
Peste toate,Finlanda avea suportul Americii,si nu a primit ,,20 de ani de ocupatie sovietica de denazificare,, precum Truman a spus despre Romania.Iuliu Maniu nu fusese de acord cu 23 august 1944.El dorea ca Antonescu,conducatorul armatei sa faca pacea cu rusii,pentru ca era cel mai respectat in Tara,si temut de sovietici!Conditiile maxime de Armistitiu le putea obtine doar maresalul Ion Antonescu! Iuliu Maniu a fost un erou national,la fel ca Ion Antonescu zi Zelea Codreanu!