MCV sau independenta crocodilului

Sistemul prin care Romania este monitorizata de catre UE pe linie de justitie si intarirea statului de drept se numeste, prescurtat, MCV. Sistemul asta are multi dusmani. Penalii l-ar vrea desfiintat, fiindca MCV intareste justitia, ii da, cu alte cuvinte, apa la moara. Ori penalilor tocmai asta nu le place! Bineinteles ca nu pot recunoaste asta direct. Si atunci, prin tot soiul de slugi, unii ziaristi sau prin propriile lor televiziuni, vorbesc de independenta Romaniei. Independenta care ar fi lezata de MCV.

Sigur ca este lezata, fiindca atunci cand vine altul din afara si-ti spune ce sa faci, nu te mai poti numi independent. Dar, e oare asta rau pentru tara si pentru poporul roman? Pruncul, cat e micut si are picioare moi, are nevoie de sprijin. Parintii i-l acorda cu cel mai mare drag. Iar cand omul devine neputincios, da naibii independenta deoparte si se sprijina in baston, ca sa poata umbla. Chiar si crocodilul, spaima vertebratelor, dupa o masa copioasa, deschide botul si lasa o pasarica, mica cat un pumn, sa-i ciuguleasca resturile de carne ramase printre dinti. Nici lui nu-i pasa ca nu e independent, atunci cand e vorba sa-si ingrijeasca dantura.

Deci, concluzia este ca daca privim situatia prin prisma beneficilor pentru tara, o independenta goala de continut este nu numai nefolositoare, dar poate fi chiar daunatoare. Pentru ca daca romanii nu au curaj, nu au acea tarie morala ca sa sara in capul ticalosilor cand isi fac mendrele, daca nu au parghii de control ca sa tina in frau pe ticalosi, atunci e bine sa vina altii s-o faca.

Ieri am auzit la radio ca in Freiburg (Germania), a avut loc un referendum local. Municiplitatea ar fi vrut sa construiasca un stadion nou, dar o parte din cetateni s-au impotrivit. Orasul s-a impartit in doua tabere: pro si contra! Ca sa decida ce e de facut, primaria a pus decizia in mana cetatenilor. Au votat vreo 70.000 de locuitori. Rezultatul a fost pozitiv, dar nu asta este important, ci faptul ca n-a decis primarul, ci cetatenii. Asta inseamna sa existe respect pentru cetatean, iar politicienii sa fie in slujba comunitatii. Avem noi asemenea mecanisme? Nu prea cred! Asa ca lasa sa ne invete ce care au!

In raportul MCV pe 2014 este criticat avocatul poporului, care nu mai e al poporului ci e sluga preaplecata a Puterii. Ca lui Ciorbea ii place sa fie sluga, e trist, dar daca are suflet de sluga, ce poate face bietul om? Ciorbea insa si-a incalcat obligatiile de seriviciu. Eu as mai fi renuntat la inca o bucata de independenta, daca MCV ar fi avut dreptul sa-l destituie pe Ciorbea! Ar fi fost pentru noi si mai usor, si mai simplu. De ce Ciorbea mai ocupa functia de avocat al poporului daca nu si-a indeplinit sarcinile de serviciu si nu a reclamat la curtea constitutioala neconstitutionalitatea unor absurde ordonante de urgenta date de un guvern speriat si de un prim ministru cazut de pe cal? E acum randul nostru sa dovedim ca avem picioare tari, pe care sa le proptim in fundul incompetentilor care nu-si fac datoria.

Referitor la Victor Ponta, zilele lui sunt numarate. Ramas cu un picior agatat in scara seii, e tarait de acesta in fuga lui nebuna, pana din omul politic Ponta nu va mai ramanea decat amintirea. Fiindca asa e la romani: odata cazut, vin toti nechematii sa te loveasca. Si cei mai grabiti sunt tocmai aceia care au laudat cel mai mult persoana, cand statea inca tantos in sa. Eu, care-l critic pe Ponta de vreo 5 ani, mi-am mai domolit acum elanul, fiindca nu-mi place sa dau intr-un om terminat. Ii las pe laudatorii lui de pana mai ieri sa-l linseze. Ei vor sti s-o faca cu mult mai bine decat mine.

MCV-ul este un sistem care, oricat de mult s-ar infoia unii, e necesar si util. Ati vazut cum a fost atacata justitia de politicieni, de insusi Victor Ponta? E bine ca justitia sa primeasca macar de pe marginea terenului incurajari. Sa dea de pamant cu toti coruptii, hotii, ticalosii.

In ultimul raport MCV s-a recomandat alegerea magistratilor in functii importante pe criterii transparente si in functie de insusirile si calitatile profesionale ale candidatilor. Exista la noi criterii obiective de selectie? Dupa care sa poti decide cine este cel mai bine pregatit profesional, mai activ, mai constiincios, mai corect? Eu n-am auzit sa existe! Si nu exista fiindca nu este interes sa fie introduse in practica. Fiindca daca ar fi existat asemenea criterii, eu sunt sigur ca Victor Ciorbea nu ar mai fi ajuns niciodata pe postul nemeritat de avocat al poporului. Eu nu l-as lua avocat nici daca m-ar plati el pe mine!

In cartea mea ” De la inima spre cer” aparuta de 3 luni, intitulata cu mult umor de editura „roman” si incadrata pe portalul elefant.ro cu o deosebita grija la „Carti de fictiune”, am prezentat proiectul meu pentru Romania, in care la capitolul „Justitie” am propus un sistem, pe care il aplica mama mea, care educatoare fiind, dadea copiilor, in functie de cum se purtau, puncte rosii sau puncte negre. Nu va dati seama ce efect educativ aveau nenorocitele alea de puncte asupra pruncilor de cativa anisori. Constatand eu ca justitia romana are inca picioare moi si deseori face in pantaloni, era logic sa ma gandesc ca sistemul punctelor li s-ar potrivi si magistratilor inca mai bine ca soimilor patriei:

„Se bate prea multă monedă pe independenţa justiţiei, dar nu independenţa ei este cea mai importantă. Mult mai importantă este corectitudinea ei. Pentru că pe un judecător independent nu‑l poate opri nimeni de a da un verdict strâmb. Ori punând accentul prea mult pe independenţa lui, îl lăsăm să‑şi facă de cap. Dar el are răspundere faţă de actul de justiţie, faţă de care trebuie să fie absolut corect. Are şi el de respectat nişte reguli, nişte legi sau norme impuse prin codul deontologic al meseriei. Fiind un om retribuit de stat, se pot stabili reguli care să‑l ferească pe judecător de ispite.

Sistemul care‑l va stimula să fie corect va fi cel prin atribuirea de puncte. De exemplu, pentru un proces judecat şi rămas cu sentinţă definitivă, un punct. Dacă se ajunge la recurs şi instanţa superioară îi confirmă verdictul, încă un punct. Dacă însă îl infirmă, i se scad 20 de puncte din total. Dacă un judecător, militând pentru împăcare, reuşeşte să convingă părţile să se împace şi să renunţe la proces, punctajul primit de judecător va fi de 5 puncte. Dacă un judecător va fi dovedit că va încerca să obţină punctaje mari prin metode neloiale, va fi exclus definitiv din breasla judecătorilor şi a procurorilor prin pierderea încrederii. Statul român nu angajează şi nu ţine în rândurile angajaţilor săi decât oameni de mare încredere, pe care se poate baza. La sfârşitul fiecărui an se va da publicităţii pe adresa de web a ministerului justiţiei, lista cu punctajele tuturor judecătorilor din subordine, pe judecătorii, pe judeţe şi pe ţară. Astfel dacă se va pune problema alegerii unui judecător într‑o funcţie, precum preşedinte de judecătorie, sau judecător la Curtea Constituţională, va exista un criteriu de selecţie obiectiv, care nu va putea fi contestat de nimeni. Acest sistem va stimula concurenţa între judecători şi înclinarea lor de a fi corecţi. La judecătorii, atribuirea proceselor se va face fie prin înţelegere, sau dacă există obiecţii, prin tragere la sorţi sau prin alt sistem obiectiv. De exemplu, dacă doi judecători trebuie să‑şi împartă procesele, pot lua unul procesele cu numere pare iar celălalt pe cele impare, după numerele date de registratura judecătoriei.

Se va exclude astfel implicarea politicului în actul de justiţie, pentru că judecătorul nu‑şi va periclita situaţia lui pentru care a muncit o viaţă, pentru mofturile unui politician nenorocit, care‑i cere lucruri ilegale şi care şi aşa va ajunge curând în puşcărie, sau peste patru ani nu va mai auzi nimeni de el. Se va asana tot o dată şi mediul social, pentru că nu se va mai îmbulzi nimeni să meargă la un judecător să‑i ofere bani. Pentru o încercare de corupere a unui judecător, dacă acesta o reclamă, se va solda cu condamnarea corupătorului iar judecătorul va primi un bonus de 20 de puncte.

Iar meseria de judecător va primi recunoaşterea socială pe care o merită, prin respectul de care se va bucura printre cetăţeni şi prin respectul de sine pe care trebuie să‑l aibă orice om care are conştiinţa că‑şi face corect datoria. Sistemul acesta se poate extinde şi la alţi angajaţi ai statului, cu intenţia de a introduce criterii obiective de salarizare şi de promovare a cadrelor unor instituţii, precum primării, şcoli, poliţie, etc.

Pentru a construi o societate morala bazată pe egalitate şi transparenţă, pe performanţă şi competitivitate reală nu este suficient doar un act de justitie corect: trebuie spartă încrengătura dintre politic şi găştile mafiote ce devalizează ţara. Pentru asta vor fi necesare un set de legi care să pulverizeze sistemul mafiot din temelie. Vom propune poporului legi care să desfiinţeze imunitatea politicianului, care va fi obligat să se angajeze în scris că nu va minţi, nu va profita de funcţia lui, va fi cinstit şi corect. Va răspunde pentru asta cu toată averea lui! Iar în caz că şi‑a încălcat angajamentul, va fi automat demis, i se va confisca averea şi, dupa caz, va fi pedepsit de justiţie. Apoi, pentru toţi cei care au posibilităţi materiale suficiente, ajunşi la închisoare, vor trebui să‑şi plătească întreţinerea în puşcărie, nu să stea pe spinarea noastră, fiindcă nu contribuabilul l‑a pus să fie incorect, ci el însuşi, prin lipsa lui de caracter si verticalitate. Va fi necesară şi o lege a „pierderii încrederii“ prin care cei care atentează moral sau material la valorile noastre ca ţară sau naţiune, nu va mai avea dreptul niciodată să ocupe o funcţie plătită de statul român, nici chiar una de portar sau măturător de stradă.”