Așadar, de la domnul Preda – vezi articolul Morții de la Timișoara fezandați la Budapesta publicat pe acest site, am primit următoarea informație:

„vă pot comunica un lucru cert, cu privire la cei 40 din Timisoara, care trebuia sa fie proaspete victime. In acel caz am participat la o conferinta a lui Ignacio Ramonet, directorul de lunga durata al publicatiei Monde Diplomatique de buna reputatie pariziana, in valea Ronului, in Martie 1990. Tema „Cine ne-a inselat la Timisoara”. Ignacio a marturisit public — dar totusi cerand discretie! — ca se intoarce de la Budapesta unde participase la o similara conferinta, si unde reprezentanti ai televiziunii Duna au recunoscut ca ei deshumasera acele cadavre, le cususera si facusera tot circul, prezentat apoi in lumea intreaga. Si aveau si tupeul sa se scuze „Eram atat de speriatii ca romanii vor casapi toti maghiarii, si lumea va ramane indiferenta. Am recurs la un fals pentru a trezi atentia”. Si s-a musamalizat, nimeni nu a fost scandalizat, a fost „pentru o cauza buna”. Deci chiar daca nu dovedeste ca au procedat in acelasi fel la Tg. Mures, este mai mult decat probabil. O inclinatie pentru jurnalismul morbid.”

Morții ăia închipuiți de la Timișoara au avut un rol decisiv în desfășurarea „revoluției” din decembrie, eveniment istoric cu consecințele cele mai grave pentru poporul român. O discuție amănunțită pe acest subiect se impune. Până atunci vreau să atrag atenția onor cititorilor noștri asupra altui caz asemănător: morții din ianuarie 1941, de la așa zisul pogrom legionar. Evreii au clamat uciderea a 120 de evrei, dar au făcut tot ce au putut ca cadavrele acelor evrei să nu fie supuse unui examen judiciar, pentru a stabili exact cauza morții, detaliile care ar fi putut duce la identificarea asasinilor etc.

După declarația făcută de marele rabin Alexandru Șafran în 1995, aflat în funcție în ianuarie 1941 și obligat să intervină, „a doua zi m-am mișcat  repede și până seara toți evreii uciși de legionari au fost înmormântați”! Declarația se află în arhiva TV. Oricum, arhiva publică nu păstrează nici o documentație privind aplicarea măsurilor standard prevăzute de lege în asemenea situații. Pe scurt, a fost ocolită ancheta judiciară, criminalistică, obligatorie. Mai ales că autoritățile ar fi avut toată bunăvoința față de oficialii evrei. De ce aceștia au împiedicat justiția să-și facă treaba?

M-am mirat de graba cu care a acționat rabinul. Mi s-a răspuns că acesta ar fi obiceiul la evrei, ca morții să fie înmormîntați cu graba cea mai mare! Nu pot lua în serios această explicație. Mai degrabă leg graba rabinului de informațiile care ne vin din epocă potrivit cărora cu ceva vreme înainte de pogrom s-au făcut fotografii de cadavre care au fost apoi declarate ca fotografii de la fața locului, din zilele rebeliunii legionare. Inclusiv fotografiile de la Abator sunt suspectate în acest sens. Falsuri grosolane. Pe care o examinare profesionistă a cadavrelor ar fi dezvăluit-o!

Falsuri criminale propriu-zis, căci pe minciunile spuse de evrei pe tema acelui pogrom închipuit se bazează toată prigoana dezlănțuită asupra legionarilor, prigoană nici până azi potolită cât de cât! Prigoană care a făcut zeci de mii de victime nevinovate! Prigoană care, iată, continuă și în zilele noastre producând victime nevinovate, precum bravul nostru coleg Vasile Zărnescu.

Reiau astfel ipoteza altor comentatori, a unor martori direcți ai evenimentelor din ianuarie 1941, ca Petre Pandrea. Am mai scris sute de pagini pe acest subiect. Revin cu soluția definitivă, științifică a disputei: a fost sau nu pogrom în ianuarie 1941 la București?

Deja, pe datele existente, folosirea cuvîntului pogrom este abuzivă: ce fel de pogrom poate fi acela în care numărul victimelor – cei 120 de evrei, este mult mai mic decât numărul de victime căzute din mijlocul atacatorilor, al legionarilor?!

Soluția la toată disputa ar fi deshumarea cadavrelor și verificarea lor, în ce măsură sunt cadavre de evrei! Soluția pare imposibilă la prima vedere. Nu e de colo să deshumezi 120 de cadavre! Cine ar abroba o asemnea operațiune?! În fapt, ar fi suficientă deshumarea a două cadavre, cadavrele din mormintele unde au fost îngropați frații Guttman, fiii rabinului Guttman. Comportamentul ciudat al rabinului Guttman ne-a făcut să-l bănuim că nu a reacționat ca o persoană care și-a pierdut ființele cele mai dragi. (Caută pe site textele în care este pomenit rabinul Guttman.) Cadavrele celor doi frați, supuse la o analiză ADN, vor spune definitiv dacă sunt ale unor frați… Caz în care eu mă fac de rușine, iar povestea pogromului rămâne în picioare, așa cum o prezintă partea adversă.

Subiectul rămâne deschis, ceea ce obligă propaganda anti-legionară să pună surdină până la aplicarea soluției finale: des-humarea celor două cadavre.

Ion Coja