For rent, for sale…

M-a sunat un coleg de facultate, venit la București după ani mulți de izolare într-un orășel de munte. A coborît din tren la Gara de Nord, mult mai puțin animată față de cum o știa Nicușor al meu, s-a urcat emoționat în metrou, a ajuns în Piața Romană de unde a luat-o per pedes spre librăria lui cea mai dragă: Mihail Sadoveanu. Pe drum, la mai toate vitrinele, nimic de văzut: magazine închise, oferite cui vrea să le închirieze, vitrine blocate de anunțuri mari cu nr de telefon al proprietarilor… Mi-a spus la telefon că până la Teatrul Național numai vreo cinci magazine ofereau ceva de vînzare, probabil la prețuri inaccesibile pentru un pârlit de profesor pensionar. I-a fost teamă să le calce pragul. Cu banii din buzunar nu aspira decât la câteva cărți pe care să le aleagă din rafturile de la Sadoveanu…

Durerea cea mare a fost că n-a putut intra în Librăria Mihail Sadoveanu, aflată în curs de evacuare!!!… Nu-i venea să creadă că librăria Mihail Sadoveanu, fără de care Magheru era de neconceput, adică Bucureștiul la urma urmelor, dispare… Înghițită de economia de piață, de reforma post decembristă, de spiritul de inițiativă și întreprindere individuală, de capitalismul dâmbovițean, de revoluția din decembrie… De Ion Iliescu și mândra sa ceată!…

Nu i-am mai amărît sufletul spunându-i că noii proprietari sunt niște escroci care au adus la proces acte false, nici că primăria Bucureștiului nu s-a arătat deloc interesată să-și apere frumoasa proprietate de pe Magheru: blocul Ciclop!… Nici Ministerul Culturii… Nici Uniunea Scriitorilor… Nici… Cu democrația nu te pui!

Mă gândeam să fac la Sadoveanu lansarea cărții care va intra la tipografie zilele următoare… Peste câteva zile, luminoasele vitrine al librăriei vor intra în sarabanda falimentelor, anunțând ciclic trecătorii că dincolo de ele spațiul este scos la închiriat sau la vânzare: FOR RENT… FOR SALE…

…Discuția cu fostul meu coleg de grupă îmi lasă în suflet un gust amar, un sentiment ciudat, că Bucureștiul însuși, Țara, este FOR RENT, FOR SALE…

Ba chiar și eu însumi, cu cititorii mei cu tot!

Quousque tandem, Domine?! Quousque tandem, oameni buni?!…

 

Ion Coja