adrian le Légionnaire | „Decizia de a continua dincolo de Nistru este, în ciuda explicațiilor Mareșalului, una destul de controversată .” Pai atunci explica tu de ce bolsevicii nu s’au oprit pe frontierele dinainte de razboi sau la cele din iunie 40, cu ce drept au intrat americanii in Germania sau in Japonia… ca de obicei servesti tampenii, de ce nu vorbesti de jafurile facute de nemti in teritoriile rusesti ocupate, de fabricile demontate si trimise in Germania, tocmai pe astia ii dai tu exemplu, de ce nu vorbesti de miile de tablouri furate din Franta de vinul si sampania furate cu milioanele de litri si vandute aproape gratuit in bodegile din Berlin. Haida bre, se ofusca, consulu’ lui peste prajit ca se razbunau romanii pe ucrainienii si jidanii care au distrus numai din efectivele armatei echivalentul la 4 divizii (uciși, răniți și dați dispăruți 356 de cadre și 42 876 soldați și gradați), ca civilii saracii au murit cu milioanele in Siberia. In primul razboi, in Bucurestiul ocupat, furau portelanurile din casele mai aratoase le umpleau cu unt si le trimiteau la mamuca lor, au demontat tot ce era metalic, inclusiv clopotele de la biserici si trimise au fost si ele la tatucu kaizer si la krupp sa faca tunuri din ele, au instaurat guvernator neamt la Banca nationala si au sistematizat jaful… asa esti tu pe dea’ndaratul, stii sa scuipi bine numai pe ce e romanesc (ti’o fi dat boia boala lui). |
Din surse sigure, pe care prefer să le păstrez deocamdată confidențiale, cunosc următoarea întâmplare, de acum câteva zile:
La sediul editurii Humanitas apare Lucian Boia, cu un manuscris în brațe. Bineînțeles, e primit imediat de însuși Liiceanu.
Deși Liiceanu e un tip mai curând sobru, ba chiar ursuz s-ar putea spune, un zâmbet cât poate el de larg îi luminează fața atunci când îl vede pe bunul său prieten și aducător de profit pentru editură.
– Luciane, ce ne-ai mai adus de astă dată?
Boia, ușor indispus de tonul cam prea familiar al directorului:
– Nici nu știi ce descoperire am făcut! Stai să-ți spun…
– Să nu-mi spui că românii se trag din tătari. E veche, a spus-o conu Djuvara acum 95 de ani. E drept, vorbea de cumani, dar e tot un drac, lumea oricum nu știe istorie.
– Nu domle, e vorba de Basarab I, care…
– Iar o luăm de la capăt? Vezi că ne pierdem profitul ăăă… voiam să spun cititorii, dacă le servim aceeași ciorbă reîncălzită.
– NU! Am descoperit că Basarab avea trei caise! De aceea e România altfel. Ia de-aici, partea a II-a.
Spiritul concordiei pogoară din nou asupra celor doi prieteni. Contractul a fost semnat pe loc.