Sfarsitul Dr. Auerbach

Cu toate ca Dr. Auerbach a neglijat, sa-si controleze colaboratorii si prin increderea sa oarba poarta o mare parte din vina pentru cele intamplate, n-ar fi fost daramat inca multa vreme, cel putin caderea lui n-ar fi fost asa de jalnica si dramatica, daca Auerbach ar fi avut ceva mai mult fler politic. Credea, ca atmosfera din 1945 putea fi conservata si nu simtea, ca politica mondiala se rasucise intre timp cu aproape o suta optzeci de grade.
Relatiile dintre SUA si Uniunea Sovietica erau din ce in ce mai proaste. Spectrul unui al treilea razboi mondial se ridica amenintator. La drept vorbind americanii, care stiau, ca in anumite circumstante ar trebui sa lupte in Europa, vroiau sa-si creeze cat de repede posibil relatii mai bune cu poporul, pe al carui teritoriu istoric urma, dupa toate calculele, sa se poarte al treilea razboi mondial: cu poporul german.
Pe neasteptate americanii nu mai vroiau sa stie nimic despre toata justitia criminalilor de razboi si cu toate ca nu puteau sa-i mai invie pe morti, i-au lasat de-o data pe criminalii de razboi germani condamnati mai intai in arest la domiciliu, iar apoi cu totul liberi. Cautau aliati in poporul german si nu e un secret pentru nimeni, ca forurile americane au finantat la vremea aceea nu numai publicatiile militare germane, ci s-au apucat sa pregateasca cadre de partizani germani in Germania de vest si in Austria. Americanii aveau de gand, sa foloseasca pe viitor in scopurile lor soldatul german recunoscut ca viteaz.
Pe parcursul acestei evolutii au avut loc convorbirile de atunci de la Petersberg, a aparut ideea unei contributii germane la aparare si in cele din urma tratatul general. Un inalt functionar UCD, pe nume Blank, a inceput sa-si amenajeze biroul.
Intr-un asemenea context se acorda o atentie deosebita celor alungati din patrie si refugiatilor din teritoriile germane din est.
In Bavaria Dr. Oberlaender a devenit comisar pentru refugiati si subsecretar de stat in guvernul bavarez.
Dr. Philipp Auerbach, lovit de orbire, n-a recunoscut semnele timpului si l-a atacat pe Dr. Oberlaender atat de violent, incat au fost nevoiti sa intervina chiar prim-ministrul bavarez si forurile americane.
La asta s-a adaugat, ca Philipp Auerbach a gasit in persoana ministrului bavarez de justitie de atunci, Dr. Joseph Mueller, care a devenit cunocut ca „Ochsensepp”, un dusman de moarte periculos. Auerbach a incercat printre altele, sa adune de la diverse servicii secrete material compromitator contra Dr. Mueller. Cum Dr. Mueller era el insusi un vechi om de informatii, a aflat din vreme de aceste incercari. Dr. Mueller era pe langa asta inversunat, pentru ca Auerbach incerca mereu, sa se amestece in lucruri, care nu-l priveau. De asemenea Auerbach sau colaboratorii lui au comentat unele profanari izolate ale cimitirelor evreiesti sau un presupus atentat planuit asupra lui Auerbach astfel, incat Bavaria s-a simtit profund compromisa in ochii opiniei publice mondiale.
In problema reparatiilor Dr. Mueller s-a straduit, sa excluda din legea bavareza pentru despagubiri strainii detinuti in KZ din afara Bavariei si sa creeze pentru ei o reglementare speciala. Dr. Auerbach a contracarat imediat acest lucru, iar versiunea acestei legi conceputa de Dr. Mueller, n-a fost aprobata la vremea ei de guvernul militar US.
Inca de la sfarsitul lui octombrie 1948 ministrul bavarez de justitie i-a recomandat lui Auerbach sa se retraga din postul sau si i-a explicat, ca in timp pozitia lui Auerbach, care in calitate de comisar de stat trebuia sa reprezinte si pretentiile celor indreptatiti la despagubiri, dar si interesele statului care platea, nu putea fi mentinuta.
Dar Dr. Mueller n-a izbutit. Forurile americane de ocupatie n-au incuviintat separarea functiilor si totul a sfarsit intr-o farsa. Auerbach vroia sa poarte titlul de procuror general al statului, la care ministrul de justitie si altii s-au opus si vroiau sa-i acorde titlul de procuror oficial. Ulterior au fost de acord cu titlul propus de Dr. Ringelmann de „procuror general”.
In spate insa lucrau deja la caderea acestui nou procuror general. Colaboratorii lui, cu escrocheriile si inselatoriile lor, ofereau suficient material adversarilor sai.
La sfarsitul lui ianuarie 1951 lucrurile ajunsesera atat de departe, incat procurorul general Dr. Philipp Auerbach a fost arestat.
Fara indoiala ar fi fost scutit de aceasta cadere, daca si-ar fi controlat mai mult colaboratorii si ar fi observat evolutia politica mondiala. Ministrul de justitie Dr. Mueller a declarat in locuinta sa privata in prezenta rabinului sef Dr. Ohrenstein si a unui inalt functionar american pe nume Hoeller scurt timp inainte, ca daca Auerbach ar vrea sa demisioneze, totul ar inceta si nu va fi impiedicat, nici sa plece in strainatate. Prim-ministrul Bavariei, Ehardt, era si el pentru demisie, iar din guvernul de stat al Bavariei impotriva era de fapt doar ministrul de finante, social-democratul Zorn, care in mod evident nu credea in acuzatiile aduse pe o scara din ce in ce mai mare lui Auerbach si a intervenit energic, ca Auerbach sa ramana in continuare in functie in ciuda acestor acuzatii.
Americanii, suparati ca Auerbach persista in orientarea din 1945, si-au luat mana de pe el. Acum sosise ceasul Dr. Mueller si ceea ce pana de curand le parea tuturor cu totul imposibil, s-a intamplat; agentii politiei criminale l-au arestat pe omul cel mai puternic din Bavaria postbelica, care a stat apoi un an in arest preventiv, inainte de a fi judecat. Ingster si Dr. Seibold au disparut fara urma. Fugisera, asa cum am spus deja, cu sume cu siguranta deloc neglijabile in Israel.
La 11 martie 1952 a fost arestata si fosta secretara a lui Auerbach, Rita Schliewen, sub banuiala ca ar fi participat la intocmirea unor cereri de despagubiri pentru persoane inexistente si ar fi obtinut din aceasta avantaje financiare.
La 25 aprilie 1952 Dr. Philipp Auerbach a fost adus in fata judecatorilor. Fusese parasit de toata lumea, in primul rand de acei evrei, care ii datorau asa de mult si pentru care ajunsese de fapt la tribunal. Conducerea de stat din Israel ii era ostila, pentru ca acolo era privit ca un prieten al germanilor. In cele cincisprezece saptamani ale procesului, in care au fost audiati o suta patruzeci de martori si s-au scris mai mult de patru mii de pagini de protocol, o multime de personalitati suspuse, de peste tot, dar mai ales din Bavaria, evrei si neevrei, n-au putut sa doarma. Tremurau de teama lui Auerbach, care, in ciuda situatiei sale disperate a fost deosebit de retinut in fata judecatorilor si a menajat deliberat in special personalitatile oficiale.
Pe parcursul procesului s-a ajuns la scene dezgustatoare, care au fost fireste tocate cu satisfactie de presa cotidiana. Doar vicepresedintele biroului pentru despagubiri al landului, Pflueger, a declarat, ca duhul rau al firmei a fost Ingster, cel care fugise in Israel, si ca el s-a straduit mereu sa-l inlature din post pe acest om. Pflueger a fost foarte aproape de adevar, cand a declarat: „Pentru mine cazul Auerbach este cazul Ingster si a unor oameni din umbra.” Dar aceia n-au aparut in fata judecatorului.
Potopul de lucruri urate si de greseli a fost asa de mare, ca medicul evreu de copii din Muenchen, Dr. Spanier si-a parasit demonstrativ toate posturile onorifice de la comunitatea de cult evreiasca, pentru ca nu vroia sa fie complice.
Dr. Auerbach s-a vazut curand in fata unui front comun al evreilor rasariteni, care s-au unit contra evreului-jeke Auerbach. Sfarsitul lui era lucru hotarat. Acum, cand era doborat, nu mai putea sa faca rost de credite uriase, nu mai putea sa ajute la reparatii si nu mai putea sa asigure nici un fel de protectie, care, dupa cum a spus procurorul, se intindea de la ministrul Hundhammer la partidul bavarez si pana la Dr. Schumacher.
Ministrul de justitie Dr. Mueller, care ca martor l-a invinuit extrem de grav pe Auerbach in fata comisiei parlamentare de investigatii a parlamentului din Bavaria, n-a mai asteptat sfarsitul procesului. A plecat pe 18 mai in concediu.
In cursul procesului Auerbach a ajuns la o controversa cu rabinul sef al landului, Dr. Ohrenstein, si cativa fosti prieteni l-au amenintat pe Auerbach, ca in cazul in care il va invinui pe Dr. Ohrenstein, vor fi nevoiti sa spuna despre anumite subsidii in bani, pe care acuzatul le-ar fi primit dupa cate se pare de la Dr. Ohrenstein, Dr. Seibold si Ingster.
Dr. Auerbach s-a aparat cu patima contra acestor incercari de intimidare si a declarat in fata tribunalului, ca n-a primit niciodata asemenea subsidii, chiar daca exista oameni, care sunt gata sa jure pentru asta.
In cuvantul sau final Auerbach a asigurat:
„N-am vrut sa ma imbogatesc in postul meu si am parasit postul ca un om bolnav si ruinat. Nu mi-au ramas nici bani si nici casa si astazi nu stiu, din ce voi trai si cu ce o sa-mi hranesc familia.”
Weinberger, care dupa arestarea lui Auerbach a preluat presedintia comunitatii de cult evreiesti din Bavaria, nu a negat, ca ar fi declarat: Daca Auerbach il va invinui deliberat pe Dr. Ohrenstein, va trebui sa intervina. L-a amenintat pe Auerbach si cu o plangere pentru calomnie, in cazul in care acesta il va invinui pe Ohrenstein.
Rabinul sef al landului Dr. Ohrenstein, care in proces a luat pozitie contra lui Auerbach, a impartasit mai tarziu, desi intr-o masura mai mica, acelasi destin ca si Auerbach.
Aceeasi evrei, care l-au lasat pe Auerbach sa cada ca pe un cartof fierbinte, atunci cand era neputincios, si au fost de partea rabinului sef al landului, cat s-a aflat in post, l-au lasat si pe Ohrenstein sa cada in clipa, in care n-a mai fost rabin sef al landului si nu mai putea fi de nici un folos in afaceri prin relatiile sale oficiale. Ajunsese tot atat de neinteresant ca si prabusitul Auerbach.
La 14 august 1952 s-a dat sentinta in senzationalul proces mamut din Germania postbelica. Camera intaia penala a tribunalului landului din Muenchen I l-a condamnat pe Philipp Auerbach la doi ani si jumatate inchisoare si la o amenda de 2700-DM si pe rabinul sef al landului Dr. Ohrenstein la un an de inchisoare si la o amenda de 10 000-DM.
Philipp Auerbach n-a mai vazut nici o iesire. Pentru el nu numai cariera lui se prabusise, ci mult mai mult. Lipsa de lealitate a fostilor lui colaboratori, faptul ca si-a dat seama cat de mult fusese exploatat, i-au rapit orice bucurie pe aceasta lume. Doua zile dupa condamnarea sa, la 16 august Auerbach a luat in clinica privata Josephinum din Muenchen o supradoza de somnifere, care i-au provocat moartea in jurul pranzului.
A lasat in urma doua scrisori. Una pentru nevasta lui si alta pentru opinia publica. In cea pentru opinia publica Auerbach a scris: „N-am actionat din lasitate, nici pentru ca mi-am recunoscut vinovatia, ci pentru ca, pentru mine, nu mai exista credinta in dreptate. Si pentru ca n-am vrut sa mai fiu o povara pentru prietenii si pentru familia mea. Sangele meu sa cada asupra capetelor sperjurilor.”
Abia acum au rasuflat cu totii usurati. Weinberger, care il amenintase pe Auerbach in timpul procesului, a spus mieros la mormantul lui Auerbach: „In toata lumea evreii stau cutremurati la catafalcul lui Auerbach, care a vrut sa-si pastreze onoarea!”
Acelasi versatil Weinberger a facut mai tarziu o asa-zisa calatorie turistica in Israel, unde, dupa cum se stie, se aflau deja Dr. Seibold si Ingster.
Intors din Israel, Weinberger a emigrat surprinzator indata in SUA…
La scurta vreme dupa moartea lui Philipp Auerbach s-au raspandit zvonuri, dupa care Auerbach n-ar fi murit si in locul cadavrului ar fi fost ingropat doar un coşciug umplut cu pietre. Fireste totul este o prostie. Evreul Auerbach este mort. A murit in primul rand datorita ingratitudinii si a greselilor colaboratorilor sai evrei.
Nu este deloc sigur, ca se va afla vreodata, ce parte de vina ii revine lui personal si in ce masura n-a fost folosit doar ca o acoperire de o clica de smecheri pentru masinatiile lor. Caci toti participantii sunt bucurosi, ca omul, care la urma urmei stia totul, si cum si de cine a fost inselat, a luat cu el in groapa secretele decisive.
Nevasta lui Auerbach si fetita lui au ramas aproape fara mijloace de trai. Este intr-adevar o gluma macabra a istoriei germane postbelice, ca rudele omului, care i-a ajutat pe atatia altii sa faca averi uriase, au ramas dupa caderea si moartea sa fara nimic. Experinta, pe care Doamna Auerbach a avut-o cu clica evreiasca din Bavaria, a fost de asa natura, incat s-a botezat cu copilul ei in rit catolic.
Ea a tras cu adevarat linia finala sub tenebroasa afacere Dr. Auerbach.

*

Nota redacției – Philpp Auerbach a fost un înalt funcționar în anii de după război, având răspunderi mari în efortul de a repara ce se mai putea repara din persecuțiile suferite de evrei, corelegionarii săi. El și colaboratorii săi evrei au cam dat iama în fondurile puse la dispoziție de statul german pentru supraviețuitorii lagărelor, după schema cunoscută: s-au declarat victime inclusiv persoane inventate. Auerbach se pare că a fost victima evreilor cu care a colaborat și cărora le-a umplut buzunarelor. Interesantă reacția soției sale după tragicul sfârșit al bietului ovrei.
Textul de mai sus mi-aduce aminte de o discuție purtată la Paris în 1988, cu un evreu, fost coleg: aflând că sunt prieten bun cu Nicholas Hochscheidt din Munchen, m-a întrebat dacă l-aș putea convinge pe Nicholas să dea o declarație potrivit căreia l-a cunoscut în România pe tatăl colegului meu și știe că acesta a fost persecutat ca evreu! Răspunsul meu: Băi, Sandule, dar de când ești tu evreu?!…

*

Nota redacției: Autorul textului se numeste I.G.Burg (numele real Ginsburg)