”O comoară națională, exemplarul original se află la Înalta Poartă”

Vizibil emoționat, Cezar Florea spune că descoperirea unui astfel de document înseamnă recuperarea unei ”comori naționale”, fiind vorba, în ultimă instanță, despre un act fundamental în istoria modernă a statului român.

Copia oficială a Convenției de la Paris (1858) provine din colecția lui I.C. Petrescu, secretarul personal al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

”Această Convenție de la Paris, din 1858 (n.red. – Convențiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene ale Moldaviei și Valahiei), a fost piatra fundamentală a formării statului modern român, actul care a pus bazele unirii Principatelor Dunărene, în conformitate cu hotărârile Congresului de la Paris din 1856.

România (n.red. – Valahia) a primit acordul de a avea o constituție, de a putea să se unească cu Moldova… Noi nu am fost semnatarii acestui document, aflându-ne, la vremea respectivă, sub suzeranitate turcească. Practic, nouă ni s-a dat acest acord de către turci. Semnatari au fost francezii, englezii, germanii… Și Turcia, bineînțeles. Iar nouă, ca și stat român, pentru că nu am fost parte semnatară, ni s-a dat – de către statul turc – o copie legalizată. Dar această copie oficială nu s-a aflat în posesia statului român.

Și se menționează acolo: «Exemplarul original se află la Înalta Poartă, iar României i se acordă acest exemplar conform cu originalul». Statul român nu are acest document extraordinar de important. Documentul provine din familia Petrescu. I.C. Petrescu a fost parlamentar, secretar general al Consiliului de Miniștri, secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza și al principelui (ulterior, regelui) Carol I”, spune Cezar Florea, în exclusivitate pentru Gândul.

”În calitatea sa de secretar general, intim, al M.S. Regelui, post pe care l-a ocupat și la Vodă Cuza, I.C. Petrescu a avut mai mult ca oricare altul ocazia de a manifesta și a-și pune în practică sentimentele sale de filantrop și de protector al celor săraci și obijduiți. Astfel, zilnic, curtea lui era plină de femei, copii și bătrâni neputincioși care cereau și căpătau ajutor din casetă particulară regală prin imediata și directa mijlocire a acestui om de bine”

”Revista Poporului”, An XI, Nr 2 (122), februarie 1902

 

Ce prevedea Convenția de la Paris (1858)

Articolul 1 al Convenției de la Paris prevedea unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei sub denumirea ”Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, care rămâneau sub suzeranitatea ”Maiestății Sale Sultanul”.

• Articolul 2 garanta autonomia Principatelor.
• Articolul 3 prevedea alegerea unor domni (hospodari) separați în cele două principate.
• Articolele 4, 5 și 6 explicau modalitatea de exercitare a puterii executive de către hospodar și cooperarea lor cu adunările elective separate și cu Comisia Centrală de la Focșani.
• Articolul 8 stabilea valoarea tributului datorat Porții, și anume 1.500.000 de piaștri pentru Moldova și 2.500.000 de piaștri pentru Valahia.
• Articolele 10 – 14 stipulau modalitatea de alegere a hospodarilor și drepturile și obligațiile lor.
• Articolul 27 stabilea formarea unei ”Comisii centrale” la Focșani, formată din câte 8 membri pentru fiecare Principat.
• Articolul 38 stabilea înființarea unei Înalte Curți de Justiție și Casație, comună ambelor Principate, cu sediul la Focșani.
• Articolele 42 – 44 stabileau formarea unei miliții (armate) comune, al cărei comandant urma să fie numit alternativ de către domnitorii celor două Principate.

Convenţia de la Paris din 1858 a devenit legea fundamentală a Principatelor, Regulamentele Organice (n.red. – Regulamentele Organice, adoptate în anul 1831 în Muntenia şi în anul 1832 în Moldova, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Adrianopol – 14 septembrie 1829 -, au consfinţit o puternică influenţă a Imperiului Rus în Principatele române) încetându-şi, pe plan juridic, valabilitatea.

Convenţia de la Paris a rămas în vigoare până în 1864.

……………………………………………………………

 

În cadrul licitației ”Istoria românilor între Principate și Regat” va fi prezentată și singura fotografie originală cu Avram Iancu (”Crăișorul munților”), avocatul transilvănean și revoluționarul pașoptist care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania.

”La el în casă (n.red. – la I.C. Petrescu, secretarul lui Alexandru Ioan Cuza) am mai găsit un exemplar din pașaportul lui Alexandru Ioan Cuza. Un pașaport care era pregătit pentru o plecare la Paris, de fapt o foaie de dimensiuni mai mari – la vremea respectivă – pe care erau trecute data plecării, data sosirii, intervalul de timp care urma a fi petrecut în Franța etc”, precizează Cezar Florea.

…………..

 

”Am mai descoperit, de asemenea, și mi se pare iarăși foarte important, o fotografie originală – am și clasat-o – a lui Avram Iancu. Este singura fotografie cu Avram Iancu, în rest sunt tot felul de butaforii sau de gravuri… Fotografia originală se află, acum, la noi”, dezvăluie proprietarul Casei de Licitații ”Historic”, în exclusivitate pentru Gândul.

……………………………………………………………………………………….

9 cărți din biblioteca lui Mihai Eminescu

Totodată, licitația ”Istoria românilor între Principate și Regat” va propune 9 cărți din biblioteca lui Mihai Eminescu. Cele 9 cărți care s-au aflat în biblioteca lui Mihai Eminescu provin tot din casa lui Ioan Petrescu, secretarul personal al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

”… 9 cărți din biblioteca lui Mihai Eminescu, care provin tot din casa lui Ioan Petrescu. Din familia lui I.C. Petrescu a făcut parte și ultima soție a lui Matei Eminescu, cel mai mic dintre frați. Matei Eminescu a încercat să facă o donație la Fundația Carol – pe vremea aceea, astăzi este Biblioteca Centrală Universitară – cu biblioteca lui Mihai Eminescu. Este vorba despre 1.800 de volume.

Cei de la Fundația Carol nu au acceptat decât… 54 de volume. Au spus că le au pe celelalte. Nu le-au luat pe criteriul că sunt cărțile marelui Mihai Eminescu. Au zis că sunt dubluri și că nu au ce să facă cu ele. Din acele 54 de cărți nu mai există acum niciuna, pentru că, la Revoluție, a izbucnit un incendiu. Aceste 9 volume care au intrat în posesia noastră apar identificate în actul de donație. Iar familia care deține aceste bunuri reprezintă moștenitorii lui Matei Eminescu.