Basm ceaușist!
Numesc basm povestea care urmează știind bine că puțini mă vor crede! Or să zică că-i basm, povești de-ale baronului ăla celebru, care zbura călare pe ghiulele de tun!…
Nu pot preciza anul. Pe vremea lui Ceaușescu, în orice caz.
Protagonist, un constănțean, ANGHEL NICOLAE, fratele mai mare al colegului meu de liceu și de-o viață, Petrică, zis și Mustață… O să se supere dacă va afla că fac publică această poveste de familie!… Onorabilă familie!
Ani de zile ANGHEL NICOLAE, domnul Nicu, a fost vicepreședinte la Banca de Comerț Exterior a României. Asta după ce s-a întors de la Moscova, unde ani de zile ne-a reprezentat interesele financiare. M-a invitat și am fost la dînsul pe Calea Victoieri de mai multe ori, să beau o cafea și să-i povestesc ce se mai întâmplă interesant în lumea literelor românești!… M-a nărăvit la fumat trabuce cubaneze, plecam de fiecare dată cu o cutie de torpile! Mă țineau o lună de zile cel puțin!…
Cât beam din cafeaua generoasă era mereu sunat și vorbea scurt și încifrat mi s-a părut, repetând mereu două cuvinte: cumpără! și vinde! La imperativ!
M-am făcut că nu sunt interesat de subiect, dar până la urmă tot l-am întrebat despre ce este vorba! Era vorba de tranzacții la bursă, la marile burse din lume! Domnu Nicu era specialistul nostru cel mai bun în asemenea tranzacții. S-a explicat: de mic îi băteam pe toți la licitație!… Jocul de cărți pe care eu unul nu l-am jucat nicidată…
Rețineți: era specialistul nostru number one!
La un moment dat, s-a ivit în familie o problemă de sănătate: soția dlui Nicu Anghel și-a făcut o lucrare dentară și a avut nevoie de câteva grame de aur!… Așa se lucra pe atunci, cu aur dentar, adică aur de 24 de carate! Iar aurul se procura de la Banca Națională! Firește, contra cost! Altminteri, domnul Nicu avea în depozitul Băncii Naționale câteva medalii de aur, primite recompensă după încheierea cu succs a unor negocieri cu alte țări. Cele mai multe le primise de la șahinșahul Iranului! Repet, aceste medalii primite în nume personal, în conformitate cu legile de atunci, deoarece erau din aur, au fost predate la tezaurul Băncii Naționale! Tot de acolo domnu Nicu a făcut cerere să i se elibereze câteva grame de aur, conform unei rețete de la medicul stomatolog! Cererea, firește, a fost aprobată și soția dlui Nicu și-a făcut lucrarea!
Fine del primo tempo!
*
Secondo tempo!
După o vreme, un an sau mai mulți, la Banca Națională vine în control vestitul CONTROL MUNCITORESC! Un fel de DNA alcătuit din niște „incoruptibili” adevărați, vestiți la vremea aceea că nu iartă nicio abatere de la legi! Indiferent cine este persoana în cauză! Nici Ceaușescu nu intervenea peste munca lor, să-i influențeze în vreun fel!
Deci controlul muncitoresc la Banca Națională! Și se ajunge și la aprobările date pentru aur dentar. Iar tovarășii aceia de la Controlul Muncitoresc, vestiți că „n-au mamă, n-au tată” iau la verificat și „dosarul” prin care s-a aprobat aurul dentar pentru doamna Anghel, soția vicepreședintelui BANCOREX de atunci. Aurul, mai puțin de 10 grame, nu se dădea pe gratis, se plătea și fusese plătit! Deci totul era în regulă!
Dar nu! Mai lipsea de la dosar un act: dovada semnată de doctorul stomatolog că folosise pentru lucrare întrega cantitate de aur dentar scoasă din Tezaurul României pentru domana Anghel! Eu însumi, ca elev, am primit de la Banca Națională câteva grame de aur pentru o lucrare dentară! A dat mama o brățărică și am primit aurul dentar!…
Deci s-a cerut actul respectiv și de aici începe frumusețea basmului de adormit toți Isăreștii din lume:
După executarea lucrării mai rămăsese nefolosit un gram și jumătate de aur pur, dentar. Asta însemna cam 3 grame de aur de 14 carate. Unde-i aurul? A întrebat CM, adică Controlul Muncitoresc!
Se întâmplase ca fiica soților Anghel să le facă o nepoată cam tot atunci, iar doamna Anghel s-a gândit ca din aurul rămas să-i facă nepoatei niște cerceluși, două tortițe, pe care i le-a pus nepoatei la urechiușe cu ocazia botezului!…
Nu se punea problema să scoată cerceii de la urechea fetiței și să-i înapoieze „adevăratului proprietar”! Ci problema a fost ca tovarășul vicepreședinte al Bancorex să explice cum de-a făcut o abatere de la regulile bancare, tocmai dumnealui, un tovarăș pus de partid în înalta sa funcție tocmai ca să asigure respectarea legii și a regulamnetelor! O funcție de mare încredere carevasăzică…
N-a mai contat nici priceperea aparte pe care o avea tovarășul Nicolae Anghel în tranzacțiile bursiere internaționale, cu un însemnat aport valutar pentru Țară! A contat numai principiul: Un înalt funcționar, în care partidul și-a pus toată încrederea, nu poate fi iertat când greșește!
Repet: aurul fusese plătit, întâmplător Nicolae Anghel avea o cantitate respectabilă de aur depozitată la Banca Națională, dar toate astea nu au mai contat: una din reguli fusese încălcată și lucrul acesta nu se putea trece cu vederea! Controlul Muncitoresc nu accepta să închidă ochii atunci când era vorba de un înalt demnitar… Așa că Nicolae Anghel a fost demis din funcție și trimis la munca de jos, într-o filială de sector a Băncii Comerciale…
Repet, pentru un gram jumătate de aur dentar…
NU comentez eu în locul cititorilor, s-o facă dumnealor, iar eu peste câteva zile voi reveni asupra domnului Nicu, să povestesc o întâmplare de după 1990. Una și mai puțin demnă de crezare!
Tot un basm!
5 aprilie 2014
Ion Coja
Functionarii si demnitarii din ziua de azi isi insusesc nu un gram de aur ci chiar tone. Ma intreb si va intreb, daca functionarul era neamt oare cum ar fi procedat? Probabil ca asta e diferanta. Am vrea sa gandim si sa ne purtam romaneste si sa traim nemteste.
Si fostul meu coleg din Craiova Ilie Constantin poreclit Ilie Cacat era membru al unei comisii de control muncitoresc. Nea Ilie, dupa jignirea ce mi-a adresat-o si dupa ce l-am iertat, ma lua adesea de confident si-mi povestea cam cum era treaba cu acea comisie de control muncitoresc. La un moment dat mi-a povestit cel durea pe el cel mai mult. Mi-a zis cam asa: „Tov Dobre, zau ca toti astia e corupti, incales astia de la conducerea fabricii noaste. Ehe, ce bine era pe vremea cand la conducere era tov colonel sovietic! Pai atunci a fost cel mai bine, mergeam cu orice problema la tov colonel, nu ca acuma sa stau la coada la audiente, imi multumea pentru cei spuneam si-mi baga in poznar cati bani credea el ca merit. Sa fi vazut atunci tov Dobre cum ma lua tov colonel cu el in birouri si cum bateam cu pumnul in masa sa se faca si sa se dreaga si nimenea nu sufla o vorba. Pai si la sedinte cand loam eu cuvantu nici musca nu se auza si atunci cand vorbeam eram in prezidu si ma uitam cu coada ochiului la tov colonel sa vad daca zambea si ma aproba cu datu din cap. Pai astia de acuma nici nu te baga in sama si nici prima nut dau daca nu tai facut norma! Cum sa nut para rau de vremurile alea cand toti tremurau in fata mea si a tovarosului colonel sovietic? Bassa ca ma alegeam si cu niscai bani prin poznar! Of, fo, fo, fo! Arzara-i focu pe astia de acu!”
Gabriela spune: 06.04.2014 la 7:52 am
„Domnule Dobre, Sper ca de povestea dumneavoastra nu mai sunt vinovati tot evreii…”
Sigur ca nu, ce sa fi avut sau sa am eu cu evreii? S-au bucurat si s-au intristat ca si noi, toti ceilalti! Faptele si necazurile mele n-au avut si n-au nici-o legatura cu evreii Plus, Nicolae Ceausescu a fost un prieten de exceptie al Izraelului, nu? Am fost, sunt si voi fi un om tolerant cu orice minoritate atat in Tara cat si aici unde-mi petrec exilul! Asa a fost si Nicolae Ceausescu, nu? Intrebarile pe care mi le pun mereu sunt acestea: cum de a putut Ceausescu sa capaciteze tot neamul romanesc, indiferent de etnie, pentru a realiza tot cea realizat? Acum de ce nu e posibil? Cine are interesul sa ne tina dezbinati? Cand se va putea intelege ca NUMAI UNITI (romani, evrei, unguri, armeni etc) putem iesi din marasmul in care ne aflam acum?
O parere.
Nu controlul muncitoresc este vina in opinia mea.Este corect controlul si mai corecta este vigilenta acestui control.Masura coercitiva luata este una de boieri de tot cacatul.Un taran intelept nu lua o asemenea masura.Curios cine a dat pedeapsa respectiva .Ca doar nu controlul se ocupa si de masuri coercitive.Un tov.de pe la partid care se protapise lingau si catelus este posibil sa se fi laudat si chiar sa fi multumit pe cineva cu fapta sa care oare o fi intamplatoare?.
E amuzanta povestea ,dar tipica pentru anii aceia .Toti faceam matrapazlicuri de astea si se fac si in ziua de azi . Apropos ,auzisem ca din colectia de timbre de la Trezorerie ,demult au zburat timbrele originale si au fost inlocuite cu altele false …..totusi furtisagurile facute pe timpul lui Ceausescu sint mici copilarii pe linga tunurile date de democratii ce au luat puterea dupa 89.
Cred că a fost un exces de zel, acolo. Cât de multă corectitudine poţi să ai, să adopţi măsuri dureroase, fără să nu faci „media pierderii şi câştigului”, adică o balanţă justă în luarea unei decizii. Un om valoros nu se aruncă la gunoi fără a căuta variante de sancţionare. Eu consider că-i 80% luptă de clasă. Doar cabinetul 2 mai era în stare de aşa ceva!
.
Bai papagalilor atat de rupti de realitate sunteti incat unii dintre voi chiar ati pus botul la basmul asta cu „controlul si corectitudinea”? Pai normal ca povestea de mai sus e un basm pur fiindca inainte de 89 se aducea aur semilegal (24k,18k ..) LA GREU din URSS, Polonia etc. Orice amarastean putea strange mai bine de 10-20grame de bijuterii etc.
Domnule Gygel, nu ai înțeles diferența dintre a merge la bijutier cu câteva verighete ca să-i faci cuiva o brățară și a merge la dentist ca să faci o lucrare în care intra și ceva aur! Nici diferența dintre mata (sau eu!) și un vicepreședinte al Bancorex! Așa că mai bine ai pune botul și ai încerca să înțelegi ce e de înțeles din basmul cu pricina!
De ce basm?
Probabil pentru ca e de necrezut pentru mintea unui om trait si convertit la capitalism, ca poti pati ceva care sa-ti afecteze cariera pentru 1,5grame de aur.(pe care l-ai si platit pe deasupra)
Si totusi…
controlul muncitoresc a functionat bazindu-se pe invidia pe care o aveau muncitorii pe cei care erau „cu mina in miere”,cum s-ar zice ,adica, gestionari de depozite de materiale ,responsabili de alimentara ,sefi de restaurant,sefi de aprozare,etc.
Invidia era bine intretinuta prin presa oficiala si revistele gen Urzica cu caricaturi si bancuri in care coruptii de serviciu erau chelnerul ,frizerul si vinzatorul.
De regula controlorii de la CM erau erarhic inferiori celor pe care-i controlau.
Sistemul a dat rezultate in perioada cind comertul socialist era indestulat cu de toate .
Cind a aparut penuria de marfuri s-a dus de ripa din motive evidente: oricine era dispus la compromisuri pentru a face rost de cva ce nu se gasea pe piata.
Si cum pe piata erau multe lipsuri….
In legatura cu corectitudinea acelor vremuri imi amintesc de o intimplare care a razbatut si in „Scinteia” .
Dupa ce au inceput sa se vinda apartamentele proprietate personala,partidul a fost de acord ca cetatenii pot avea suplimentar si o casa de vacanta.
Ei bine scandalul a fost in jurul unui grup de membri de partid cu functii destul de inalte ,care se pare, ca-si facusera case de vacanta cu materiale sustrase de pe santier ,daca nu ma insel pe la Piatra Neamt.
S-a lasat cu caderi de capete ,infierarea faptelor in presa de partid si interzicerea pentru toti cetatenii de a mai detine si case de vacanta.
Ce obsevr eu astazi dupa ce am trait experienta partidelor adapate la doctrina capitalista este ca PCR-ul avea anticorpi ,se putea curata singur fara sa-l sileasca nimeni,lucru de care nu e capabil niciunul din partidele noastre de azi.
Ba din contra ele sint toate predispuse la cangrena ,la metastaza si au nevoie de un organism extern(DNA ,ANI,Justitie) care sa le amputeze organele infectate.
Sa nu credeti ca as fi vre-un comunist nostalgic .Incerc doar sa fiu obiectiv.
Ce vreau sa spun: Daca un om a adus Romaniei un munte de aur, si a fost trimis la munca de jos pentru un gram si jumatate, inseamna ca oamenii corecti politic din ziua de azi, sunt Napoleoni care aduc 1 gram si jumatate de aur pentru romani, si expediaza in neant, odata cu 23 de milioane de fetusi, in 23 de ani, o intreaga tara, cu inima de aur.
Interesanta poveste Problema e ca putea sa cumpere Aur de la bisnitari se putea.O poveste adevarata in oraselul meu unde era un Militian supercorect.Asta si-a amendat chiar si mama care trecuse pe unde un era trecerea de pietoni.Intamplator a vazut-o si tac AMENDA.Cand mergeau in control baietii pe la magazine si faceau ,,casa,, si inventarul doamne fereste sa fi gasit mai multi bani in casa decat daca erau minus.Furtul era grav dar inselaciunea clientului si mai grava.Sau cand baietii mergeau la baruri cu masura la ei .Cereau o bauturica si hop o masurau.Sau gratarul.Trebuia sa aiba atata gramaj pai atata trebuia.Minus =INSELACIUNE.Baietii cu ocaua.
De departe, acesta nu este un basm. Sau, cel mult, un basm urât de care nu aş vrea să mai aud.
Ştiu asemenea „basme” o mulţime, toţi cei trecuţi de 40 ani le-am trăit în apropierea „tovarăşilor” ridicaţi pe criterii politice comuniste.
De proşti sârguincioşi nu ne plângem niciodată, adică vor fi pereni. Treaba lor este să „….. pută!
Treaba noastră este să-i ocolim sau să lăsăm ruşinea sau orgoliile deoparte, să-i măturăm şi să spălăm orice urmă de …. neam prost.
Pentru că, nu-i aşa? politica românească este formată aproape in integrum din „neamuri proaste” urmaşii sau pupilele acelora cu sloganul „noi muncim, nu gândim”
„Unde ne sunt visătorii”…… (I.H. Rădulescu), iată o sintagmă ce ar trebui să ne trezească din …… basme.
Lozinca cu „noi municm, nu gândim” a fost o lozincă la „mișto”, iar niște ziariști imbecili au popularizat-o cu seriozitate! Dacă mi-aduc aminte bine, lozinca făcea aluzie la un text inept și GDSist! Se petreceau acestea în ianuarie 1990…
Da, aveţi dreptate!
La „mishto”, dar a caracterizat excelent o parte a poporului român(cu litere mici), care nu era, dar se voia puternică. Desigur, prin tupeu.
Dacă aş fi cronicar, m-aş apleca asupra psihologiei sociale care să ducă la explicarea comportamentului aberant a celor care au fost indoctrinaţi (imbecilizaţi) de propaganda comunistă.
Ar explica multe dintre motoarele distrugerii României, prin ea însăşi.
Desigur, au avut „creierele” lor, prin GDS, PSD, PNL, PNŢCD, …. şi mulţi alţi arivişti, oportunişti, cu simţul hienei al banilor şi valorilor de prăduit.
Iar aceştia sunt printre noi, nu sunt evrei, ţigani sau alte etnii pe care să dăm vina(dar nu bag mâna -n foc pentru aceştia).
Acesta era „sistemul” ! Nici nu este de mirare ca exponentii lui sunt si astazi priviti cu ura si dezgust de catre oamenii obisnuiti si cat de cat informati!
Nenorocirea este ca marea masa, prost informata si mintita in continuare a ajuns sa regrete acele vremuri triste, terne si reci. Aceasta se intampla zilnic iar „legenda epocii de aur” subzista periculos in mentalul omului de rand.
Acea epoca de aur a avut valoarea ei economica.Lasand politica ideologica , politica economica de dezvoltare a tarii a fost foarte buna.Romania devenise o mare putere industriala .Dar in toate era o mica greseala de organizare.
Sistemul de promovare al cadrelor, lipsa de initiativa si lipsa concurentei.
Adica trebuia sa se faca mai multe produse ca prototip , de exemplu autoturisme si sa lasi piata sa aleaga care sa se fabrice in serie de masa.Dar nu se facea asa.Se fceau trei modele si venea Ceausescu si Elena sa aleaga care le place. Dar piata depinde si de varsta.Poate ca ei alegeau bine pentru varsta lor dar ce te faci cu tinerii.
Poate vedm prea mult pădurea şi pierdem din vedere existenţa copacilor.
Comunismul a fost urât prin „lichelismul” generat de propaganda de partid, a monştrilor „intelectuali” care s-au născut şi care au generat personalităţile de astăzi (vezi iliciozaurul, băsescu, constantinescu, dinescu … şi alte câteva sute de mii de ipocriţi ce căpuşează societatea, „politicienii” României).
Acest CM era,se pare,controlat din umbra de cei care au pus de-o Revolutie in Romania anilor 89 si care au beneficiat de aceasta „revolutie”in dauna Romaniei si a neamului romanesc.
DE CE VI SE PARE BASM O INTAMPLARE CARE AR TREBUI LAUDATA, PENTRU CA ARATA CA ERA CORECTITUDINE ! AZI, NU AR MAU FI POSIBIL ASA CEVA, CACI MARII DETINATORI DE CAPITAL AR MITUI SI PRESEDINTELE ROMANIEI CA SA SCAPE ! SI, DACA TOT VORBITI DE COMANDA POLITICA PE VREMEA ACEEA, DE CE NU O COMPARATI CU CEA DE ACUM ! ADRIAN NASTASE A FOST CONDAMNAT LA COMANDA POLITICA, PENTRU CA IN REALITATE TREBUIA INCHIS PE VIATA SI CONFISCAT TOT CE DETINE ILICIT ! ADICA TOT, CA NU A AVUT DE LA PARINTI CEVA ! VI SE PARE BASESCU UN PRESEDINTE DE LAUDAT SI CEAUSESCU DE CONDAMNAT ! HAI-DA-DE ! D. L COJA E UN INRAIT IMPOTRIVA COMUNISTILOR, DAR ASTA NU INSEAMNA CA REGIMUL COMUNIST NU ERA MAI BUN CA CELE DE DUPA 89 ! DOVADA…ACEI PROSTOVANI DE CONTROLORI CUM II FACETI SA SE INTELEAGA CA ERAU ! ERAU MUNCITORI SI MAREA LOR MAJORITATE ERAU CINSTITI ! AZI, NU MAI GASESTI ASA CEVA IN NICI UN MEDIU AI CAUTA !
Ați înțeles ce era mai important, dar nu totul! Nu-i rău!
De acord cu dumneavoastra, domnule Coja. Unde nu exista corectitudine, cinste, apar probleme. Cu cat vorbim de oameni mai spre varful societatii, trebuie sa aplicam principiile de corectitudine si cinste mai abitir decat oriunde altundeva. Orice derogare („e baiat bun” sau „e o valoare” sau oricare alta scuza) nu face decat sa se reverse catre societate prin principiul bulgarelui de zapada. Iar noi suntem o societate aproape zdrobita de acest bulgare.
Agreez ideea domnului IO…/gerules (cam asa statea lucrurile in societatea noastra de atunci) dar ideea de cinste si corectitudine nu trebuie atacata/demontata/comentata in nici un fel. Adica vorbim de imbolnavirea unui organism initial sanatos
Vroiau cei ce-aveau cu adevărat puterea să scape de cineva, trimiteau Controlul Muncitoresc, la fel cum s-au folosit alte dăți de șantaj, de psihiatrie sau de carantine. Părerea mea.
Boncorex juca la bursă?…încă o dovadă că puterea ce conduce cu adevărat ieste aceiași orișicare-ar fi orînduirea.
Cred că era vorba de jocul pe care-l avea prețul aurului, deci de bursa aurului.
Nu vad de ce intamplarea de mai sus n-ar fi demna de crezare! Stim doar ce strigau muncitorii dupa revolutie, plini de mandrie revolutionara: Noi muncim, nu gandim! Dintre astia or fi fost recurtati si cei din CM. Ma mir totusi ca cu asemenea „controlori” coruptia si devierile de la „etica comunista” au fost atat de raspandite, incat orice om de pe strada le vedea cu ochiul liber. De ce acest „CM” actiona atat de diferentiat si de selectiv? Era, adica, pentru unii ciuma, iar pentru altii muma! Eu cred ca sistemul era putred si pana la urma si cei mai intransigenti controlori au cedat tentatiilor de imburghezire care clocaiau prin jurul lor.
Comentez:” Stim doar ce strigau muncitorii dupa revolutie, plini de mandrie revolutionara: Noi muncim, nu gandim! ”
De mult timp am vrut sa lamuresc acest lucru ca unu care stiu precis cine au fost acei oameni.La IMGB au fost luati toti secretarii PCR de la fiecare sectie si atelier condusi de activisti si sub conducerea securistilor care ascultau telefoanele.ASTIA ERAU ASAZISII MUNCITORI care in realitate nu munceau stateau la birouri sediile PCR.
Ca sa lamurim lucrurile progresul in ocuparea functiilor pe merit se facea pana la nivel de sef de colectiv sau atelier si mai rar sef de sectie .Numirea in functia de director se facea de sus in jos adica de la partid si securitate.
Multi din acestia erau pe dinafara cu tehnica .Dar subiectul de ce in comunism nu s-a facut calitate la nivel de capitalism poate va face obiectul unui articol al domnului Coja.
Controlul muncitoresc nu era de capul lui in acele vremuri. Multi prosti si caposi si limitati mai erau pe acolo ca si pe la Curtea de Conturi si alte organe de control. Multe controale erau „dirijate” cu intentie. Probabil tipului de la Bancorex i-au copt-o unii.
Oricum, inspectorii si controlorii acelor timpuri parca erau cat de cat corecti, nu cum se pare ca este azi coruptia printre cei ce controleaza.
Nu cred ca a fost un basm intamplarea de mai sus. Am fost si eu in Controlul Muncitoresc, dar la nivel mai mic(alimentare, aprozare). Nici nu m-au mituit, dar cred ca nici nu m-au injurat vreodata.