Pontificatul papei Benedict XVI si mandatul prezidential al lui Traian Basescu aproape ca se suprapun, de aceea ultima lor intalnire, 15 februarie 2013, a marcat situatia actuala a dialogului inceput atat de promitator de Fericitul Ioan Paul II la Bucuresti in anul 1999 si mai ales liniile directoare pentru urmasi.
In primul rand exista un consens privind promovarea acquis-ului comunitar, adica a drepturilor și a obligațiilor, a normelor si valorilor europene, a codului canonic romano-catolic modernizat si actualizat in permanenta, fundamentul juridic al UE, ceea ce presupune un dialog a occidentalilor cu toti ortodocsii, care sa depasesca nivelul miscarii ecumeniste din perioada Razboiului Rece.
In al doilea rand, Biserica Romei este angajata in procesul educational, nu numai prin Colegiul Pio Romeno, care pregateste preoti romani de aproape un secol, si doreste sa participe in continuare cu vasta sa experienta la depasirea marasmului din sistemul de invatamant actual din Romania. Pentru ca un tineret cu o slaba pregatire profesionala n-are sanse intr-o Europa unita.
In al treilea rand, milioanele de emigranti, care vor sa traiasa intr-un spatiu de civilizatie occidentala in care acquis-ul comunitar este de la sine intales (nu ca in Romania unde nici nu e intales, nici nu e transpus in practica) se bucura de sprijinul Bisericii romano-catolice prin punerea la dispozitie a sute de biserici unde greco-catolicii si ortodocsii romani sunt bineveniti. Integrarea lor in societate se face nu de rare ori cu sprijinul nemijlocit al Bisericii Romei.
In al patrulea rand, saracia mai ales a pensionarilor, actualmente mai numerosi decat salariatii sunt ajutati direct de Ordinul maltez, care a inplinit recent 900 de ani. In semn de apreciere presedintele Romaniei s-a intalnit cu Marele Maestru al Ordinului Cavalerilor de Malta si a decorat mai multi cavaleri.
In al cincilea rand, situatia Bisericii romano-catolice si greco-catolice sunt in mod firest, permanent in atentia papei de la Romei, mai ales ca jumatate de secol de dictatura ateista, ortodoxo-comunista, catolicii au suferit privatiuni si persecutii, care nici pana in zilele noastre nu au fost inlaturate.
Presedintele Basescu a fost extrem de impresionat de intrevederea cu papa Benedict XVI: Sa ma scuzati pentru sinceritate, dar daca nu as fi sincer, mai bine nu as vorbi. Sentimentul cu care am plecat a fost acela ca am avut o intalnire unica, care nu se va mai repeta, si care nici nu va mai putea avea vreodata un sentiment asemanator.
In calitatea sa de sef al statului si al bisericii ortodoxe, Traiana Basescu lasa urmasilor sai un sincer indem de continuarea dialogului cu Roma pentru integrarea de facto in marea familie europena occidentala. In conceptia constantinopolitana, seful statului este si capul bisericii ortodoxe. In simfonie cu statut. Si cu acest prilej presedintele n-a lasat nici un dubiu ca in Romaniei seful statului este si capul bisericii, pentru ca absolut toti preotii si ierarhii indiferent de rit sunt salariatii sai, ai statului.
In anul 2005 am avut prilejul, incurajat de prof. unv. dr. Dan Popescu, prorectorul Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, sa prezint in cadrul unui simpozionul stiintific international – Saracie / bogatie si integrarea Romaniei in UE -, zece teze cu titlul Traian Basescu la Roma. Fara sa fac vreo modificare sau completare anexez aceasta comunicare in speranta ca importanta dialogului cu Roma va fi mai usor de intales.
www.viorel-roman.ro
Bremen la februarie 2013

Simpozionul stiintific international Saracie / bogatie si integrarea Romaniei in UE Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, 20 – 21 mai 2005
Traian Basescu la Roma
(10 teze)
I.
În tradiţia bizantină a culorilor definitorii pentru partide, la alegerile din 2004 au concurat pravoslavnicii „albaştrii” şi „portocalii” prooccidentali. După victoria surprinzătoare a celor din urmă până şi în Ucraina, ce obligaţii are de îndeplinit în est şi vest, România? Vizita noului Preşedinte Traian Băsescu la Chişinău, la poporul său din republica vecină direct subordonată politic Cremlinului şi religios Patriarhului întregii Rusii Alexei II, a fost de bun augur, dar piatra de hotar, de încercare a noului regim, ca şi a celor precedente de altfel, e vizita la Papa de Roma.
II.
Patriarhul occidentului, Papa Ioan Paul II primeşte de la sine înţeles pe toţi şefi de state şi patriarhi orientali. Acesta este punctul de plecare a agendei noului Preşedintelui şi a Peafericitului Părinte Patriath Teoctist în Europa, în lumea romano-catolicilor. Roma are din totdeauna, dar mai ales în zilele noastre, o deschidere fără precedent faţă de români, dar ea a fost boicotată şi de ortodoxo-comunistul Nicolae Ceauşescu şi de (neo)comunistul Ion Iliescu. Primul era oarecum încătuşat într-un „Lagăr”, după o Cortina de Fier păzită de Armata Roşie, în Pactul de la Varşovia, CAER. Al doilea era un agent de influenţă, pregătit de Moscova încă sub Stalin să-i apere pe români cu duhul şi sobornicia pravoslavnică în forma sa secularizată, marxist-leninistă, de influenţa nefastă a capitalismului şi occidentului.
III.
Ceauşescu a fost la Roma şi a promis marea cu sarea occidentului, ceea ce a făcut posibilă dezvoltarea şi bunăstarea anilor 70, dar când Mihail S. Gorbaciov a deschis larg porţile Lagărului comunist, Ceauşescu şi-a dat arama pe faţă şi a fost împuşcat. Iliescu cu Preafericitul au fost şi ei de nenumărate ori la Papa de la Roma, în occident şi au căutat să preamărească Revoluţia din 1989 şi reorientarea moldo-valaha de la est spre vest. Dar n-au fost nici credibili, nici la înălţimea mometului istoric după vizita Papei Ioan Paul II la români şi sunt marginalizaţi.
IV.
Preşedintele democrat Traian Băsescu va trebui să-i depăşească pe predecesori ortodoxo-(neo)comunişti. El, împreună cu BOR-ul, Parlamentul etc., are voinţa şi legitimitatea de a-i scoate pe români din izolarea, mizeria milenară prin începerea unui dialog deschis şi sincer cu Roma. Acesta este fundamentul autentic şi singura garanţie a integrării durabile a României, Moldovei în Europa şi în acelaşi timp oferă şi şansa emancipări românilor din Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Grecia şi a milioanelor la munca în occident.
V.
Domnitorii moldo-valahi, de la Stefan cel Mare şi Sfânt, Mihai Viteazul până azi, cooperează pozitiv sau negativ, volens, nolens cu „a doua şi a treia” Romă, Imperiul Otoman şi Rus, dar şi cu Sfântul Imperiu Roman, Roma. Latini pravoslavnici, moldo-valahii sunt religios şi politic, duhovniceşte, soborniceşte, geostategic predispuşi şi într-un anumit sens, chiar condamnaţi la o duplicitate bine cunoscută şi în occident. În efortul lor de supravieţuire, cu un picior în răsărit şi altul în apus, sunt însă prinşi în final cu ocaua mică şi lichidaţi ca Ceauşescu, Ion Antonescu, Mihai Viteazul sau înlăturaţi de la putere ca tademul Iliescu-Năstase, dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen. Alexandru Cuza moare în exil etc.
VI.
După marea invazie a slavilor din sec.7 in Europa şi grecizarea Imperiului Roman de răsărit, urmaşii romanilor, românii pierd legătura geografică şi spirituală cu Roma, iar alianţa greco-slavă împotriva elementului latin, i-a îngenunchiat definitiv, politic şi religios. De atunci greco-slavii îi pedepsesc pe românii, când ei înclină spre Vest mai mult decât consideră oportun Sultanul, Ţarul rus, ambi susţinuţi necondiţionat de Patriarhii greco-pravoslavnici. Şi occidentali trec la măsuri drastice când românii trădează. În acest conflict de interese, est-vest, atât turcii cât şi ruşii sunt interesaţi în cooperarea cu occidentul, aşa că românii se folosesc de această marjă de manevră, de regulă chiar la comanda stăpânilor lor, şi încerca să iasă de sub tutela Constantinopolului şi Moscovei, şi să revină la Roma.
VII.
Roma îi ajuta pe români, ajunşi în robie la duşmanii lor naturali, grecii şi slavii. De la ocuparea Constantinopolului 1204, la Conciliul de la Florenţa 1439, la Unirea transilvănenilor 1700, la crearea Principatului moldo-valah 1859, a Vechiului Regat 1881, a României Mari 1920, la Revoluţie 1989, la vizita Papei Ioan Paul II la Bucureşti 1999, la integrarea în UE 2007, occidentalii întind mai tot timpul o mână de ajutor românilor decăzuţi în captivitatea babiloniana greco-pravoslavnică. Dar moldo-valahii ori n-au reuşit prin ei înşişi, ori au fost boicotaţi, ori pur şi simplu n-au înţeles (cu excepţia uniţilor, a lui Cuza şi Kogălniceanu), că originea lor latină nu-i suficientă, ci trebuie refăcute şi legăturilor spirituale cu Roma, punctul de plecarea a civilizaţiei lor, singura din lume, care nu se defineşte rasial (anglo-saxonii, ungurii) sau geografic (ibericii, italienii), ci cultural – de la Roma.
VIII.
Moldo-valahi se tem de occident, pentru că nu cunosc „Acquis”-ul UE, de aceea, ori nu fac deosebire între normele, valorile vesteuropene şi cele ortodoxe, ori nu acceptă incompatibilitatea dintre estul şi vestul continentului. Românii sunt geografic în Europa. Dar asta nu-i însă de ajuns pentru UE. În „Lagărul” moscovit era instituţionalizată prăpastia dintre ortodoxo-comunism şi occidentul imperialist. Dar şi acum se refuză, în mod cu totul surprinzător, că două societăţii nu pot face casă comună în UE fără armonizarea normelor divergente, că UE se bazează pe codul canonic romano-catolic, nu cel greco-bizantin, că efortul de a eluda, cu paleative culturale occidentale fondul religios al integrării europene, e contraproductiv.
IX.
Religia e fundamentul şi cheia comportamentului politic, social-economic, aşa că aderarea românilor la UE, fără dialogul cu Roma şi reunificarea într-o forma sau alta a creştinismului e o minciună pioasă. Interdependenţa religie-politică tabuizată de ortodoxo-(post)comunişti, ca şi bariera de comunicare, de sorgintă religioasă, cu care se luptă de secole colonialiştii, capitaliştii, comuniştii, imperialiştii, globaliştii, adepţii aderări tehnocratice, „fără Dumnezeu” la Europa, nu dispare peste noapte. Totuşi fără armonizarea valorilor orientale cu cele occidentale, integrarea europeană politică şi social-economică e numai o faţadă, a la prinţul rus Potemkin.
X.
Cele două state româneşti, ori se reorientează şi reorganizează după legislaţia UE, şi astfel se vor reunifica (ex. Germania), ori rămân la periferia Europei, unde divide et impera e la ordinea zilei. Daca refuză sau nu înţeleg importanţa dialogului cu Roma, România are soarta Basarabiei dezmembrată. Banatul, Transilvania se vor „regionaliza” de Bucureşti, ca Ţările Baltice de Moscova, sau ca Slovenia, Croaţia etc. de Belgrad. De un mileniu se încearcă refacerii unităţi europene creştine şi apoi politice. Acum se implementează „Acquis”-ul UE, codului canonic romano-catolic modernizat şi apoi se speră că va avea loc automat armonizarea cu tradiţia ortodoxă. De un deceniu se introduc la moldo-valahi legi şi instituţii UE în speranţa că după eşecul „formelor fără fond”, acum forma va genera fondul. Dar pentru că s-a întârziat dialogul cu Roma – conditio sine qua non a aderări la UE -, rezultatele sunt modeste, la cel mai sărac neam latin din Europa.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen
www.viorel-roman.ro