4 August 2013

= Scurta observatie politica =
Urmarind evolutia relatiilor Romania-Basarabia, constat ca, la nivel popular, presedintele Basescu si afiliatii politici ai domniei sale castiga politic pe toate directiile “frontului popular basarabean”.
In pofida pragmatismului si succeselor la nivel diplomatic si intraguvernamental ale ministrului de externe, Titus Corlatean, actiunile sale nu gasesc ecoul scontat si meritat in perceptia populara.
In acest sens, se poate spune ca Basarabia a devenit fieful presedinteului Romaniei si, prin consecinta directa, a partidului in fruntea caruia a fost promovat, posibil nu doar temporar, tanarul Eugen Tomac. Acesta poate fi atuul din maneca abilului politician Traian Basescu.
Din surse directe, am inteles ca in cadrul ministerului diasporei au fost promovati o serie de tineri basarabeni.
Sigur, numirea acestora este vizionara fiind absolut necesara si benefica pentru viitor deoarece acestia capata experienta si pot deveni importante verigi de legatura si de consolidare a relatiilor dintre Bucuresti si Chisinau.
Dar, in actual moment foarte critic, este oare suficienta o asemenea initiativa pentru a ajuta populatia Basarabiei sa recepteze actiunile laudabile ale guvernului roman in asemenea masura incat sa devina sprijinul implementarii si sustinerii populare a initiativelor romanesti?
Personal, consider ca solutia este incompleta fara promovarea unor personalitati cunoscute pentru pozitiile publice, personalitati cu autoritate morala, si avand o larga retea de relatii corecte la nivelul unor factori de opinie atat din mediul intern cat si din cel extern.
Se pare ca institutiile guvernului roman se limiteaza strict la succesele relatiilor interguvernamentale, fara sa coboare la intelegerea mentalitatilor si asteptarilor publicului de dincolo de Prut, a carui “educatie nationala” o lasa strict in mana autoritatilor si formatiunilor politice de dincolo de Prut.
In general, la nivel guvernamental se merge prioritar pe sustinerea comunitatilor romanesti din Italia-Spania pe considerentul ca acolo exista o mare masa de romani.
Din punct de vedere politic, cu implicatii majore la nivelul nationalului, adica al unui viitor comun national, aceasta este, in opinia mea, o analiza simplista a relatiilor statului roman cu romanii-basarabeni si denota un oarecare grad de superficialitate in abordarea problemei basarabene.
Masa de romani din spatiul UE, desi semnificativa ca numar, este extrem de volatila si dispersata, in timp ce populatia din Basarabia constituie o masa compacta, deci mai usor de activat si de antrenat in directia dorita prin folosirea, atat a mesajelor adecvate cat si a personalitatilor cu priza in mediul basarabean, lideri de opinie cu autoritate si priza la public.
In plus, mediile diasporei romanesti sunt mult mai atente la situatia din Basarabia decat cele ale romanilor din tara. Exista grupari mari in Italia, Spania, Portugalia de basarabeni influentati de relatiile Romania-Basarabia si mai ales de perceptia si perspectivele basarabenilor de acasa. In acelasi timp, sunt asociatii si organizatii romanesti in Statele Unite, Canada, Franta, chiar si Australia pentru care Basarabia constituie una dintre preocuparile majore. Iar aceste organizatii sunt destul de influente si vocale.
Intelegand ca pe plan intern suportul popular devine din ce in ce mai scazut, presedintele Basescu are un discurs direct, bine articulat pentru a fi receptionat de  electoratul basarabean. Asumandu-si merite integrale pentru niste eforturi comune ale tuturor institutiilor statului roman (guvern, parlament, presedintie) si promovandu-l pe basarabeanul Eugen Tomac, presedintele da o mare lovitura de imagine si-si asigura o plaja electorala.
De aceea, nu-i lipsit de semnificatie faptul ca “partida prezidentiala” a cedat in mod deliberat initiativa pe terenul “vestic” concentrandu-si toate fortele spre”frontul basarabean”.
 Pot spune, fara sa gresesc, ca cine castiga Basarabia, castiga diaspora.
 
Si se apropie alegerile prezidentiale unde voturile romanilor de peste granite conteaza.
Mircea Popescu