Domnule profesor ION COJA, cum comentați bacalaureatul din această vară, apreciat de toată lumea ca o veritabilă catastrofă?
Mi-e teamă că o să-mi puneți această întrebare și la anul, după olimpiada de la Londra… Invățămîntul nu poate să facă excepție de la contextul social-economic național, context dezastruos! La fel și sportul! Nu face excepție! Toate merg legate!… Nu e mai puțin adevărat că prezența la cârma ministerului a unei persoane cât de cât mai potrivită ar fi putut ameliora situația, ar fi putut îndulci efectele întregului, ale sistemului, asupra segmentului care înseamnă învățămîntul nostru.
Ce-i reproșați ministrului Funeriu?
Îi reproșez faptul că există!… Un ins cu situația școlară neclară, despre care nimeni nu știe ce profesie are, ce competențe, ce specializare! Insul acesta nu prea știe ce să răspundă dacă îl întrebi ce meserie are! Probabil că va răspunde că e de profesie ministru! Nu neg că din când în când spune și câte ceva util, cu sens. Și nu e mai puțin adevărat că nici predecesorii săi nu au fost ce trebuia! Dar aceia aveau măcar o oarecare competență!… Puteau răspunde la întrebarea dar dumneata ce cauți aici, la minister? …Asta în general vorbind despre individ, mirându-mă că se află acolo. Cât privește strict bacalaureatul, nu neg: nu se mai putea continua cu acel simulacru de examen care se perpetua de zeci de ani, pot spune. E foarte bine că a făcut ce a făcut. Ba pot spune că se putea și mai bine, cu mai multă rigoare și strictețe. Dar copiii și profesorii și părinții trebuiau avertizați din timp, cel puțin din toamnă, că la vară nu va mai fi pomana și bășcălia din anii precedenți! Că bacalureatul va fi pe bune! Așa cum s-au desfășurat lucrurile, ai impresia că i-a lăsat pe elevi să creadă că nu se va întămpla nimic deosebit, ca să aibă pe cine trânti sau prinde copiind! Era și este nevoie de o reformă a bacalaureatului, făcută din timp, nu în preajma examenului!
Acceptați să vă întreb ce ați face dacă ați fi ministru al învățămîntului?
Domnule dragă, eu m-am amăgit că aș ști ce să fac ca președinte al României!… Cred că e mai greu ca ministru!… Nu glumesc! M-aș fi priceput mai degrabă să numesc un bun ministru la învățămînt! Bunăoară imediat după ce a fost numit ministru post-decembrist domnul Mihai Șora, m-am prezentat la acesta și i-am făcut o recomandare, pe mâna cui să dea învățămîntul pre-universitar, adică i l-am recomandat pe bunul meu coleg și prieten Pavel Lucian, Dumnezeu să-l odihnească… Era în putere atunci, în 1990, cunoștea bine problemele reale ale școlii, îl vedeam foarte bine și ca ministru plin. Discutasem mult cu Lucică Pavel pe seama învățămîntului românesc, fusese ani de zile inspector școlar, om de catedră excepțional, iubitor de copii, pasionat de pedagogie. GDS-ul i-a impus lui Șora altă persoană, ulterior dovedită ca sperjur! Un impostor, cu declarații false în acte!…
Revin la întrebarea precedentă și o reformulez: ce l-ați sfătui să facă pe ministrul învățămîntului? Pe actualul, bănuiesc că l-ați sfătui să-și dea demisia. Dar, în principiu, unui ministru normal, competent și de bună credință, ce sfaturi i-ați da? Ce măsuri concrete i-ați sugera?
Câteva și nu neapărat în ordinea importanței:
1. Să inițieze o campanie în toată mass media și pe toate canalele posibile pe ideea că nu există meserie degradantă, ci degradantă poate fi numai incompetența și impostura. Că între un medic care ratează în mod constant diagnosticul și un instalator de apă care-ți repară bine closetul, demn de respectul societății este al doilea! Avem prea multe licee teoretice și prea puține școli de meserii. Nu toți copiii sunt dotați pentru absolvirea unui liceu unde se face trigonometrie sau filosofie ori literatură universală! Pot avea însă frumoase aptitudini pentru o meserie mai practică, cu nimic inferioară altora. Trebuie inițiată educarea corectă a părinților, trebuie ajutați să cunoască corect potențialul odraslei lor și să nu urmărească cu disperare, cu orice preț, pentru copilul lor performanțe și titluri care nu le sunt accesibile de fapt! Foarte mulți părinți, din dorința prost înțeleasă de a-și ajuta copilul să obțină rezultate bune în școală, forțează lucrurile. Adică îl chinuie pe bietul copil pretinzând de la acesta performanțe școlare peste puterile sale. Mulți copii nu au copilărie din pricina ambiției nemăsurate a părinților, sunt îndopați cu meditații, cu program supraîncărcat la care nu fac față. Nimic nu este mai important în viață decât să ai o meserie care să-ți placă. Și care să-ți placă pentru că o poți face bine! Evident, este vorba de o schimbare de mentalitate la un număr mare de părinți. Ministrul învățămîntului nu o poate duce la capăt singur, dar el trebuie s-o inițeze și s-o coordoneze.
2. Această categorie de părinți fac rău nu numai propriilor copii, ci și școlii, sistemului. Acești părinți plini de ambiții pe spinarea copilului sunt primii care cad pe capul profesorilor, al dirigintelui, încercând toate formele și manevrele posibile pentru a-i determina pe aceștia să umfle calificativele copiilor. Forma cea mai obișnuită sunt așa zisele „atenții”, care încep cu un buchet de flori inofensiv, imposibil de refuzat. Apoi lângă flori răsare mai întâi o vază de la „fondul plastic”, apoi un pachet de cafea, o țigară în cartușul aferent, iar în ultima vreme, aud, plicul cu bani! Firește, nu la toți profesorii, și nu toți părinții! Din păcate însă destul de mulți!… Când am fost eu elev nici nu se putea imagina așa ceva!…
Acești părinți au generat în sistemul școlar românesc meditațiile. La început, am văzut în aceste meditații un lucru frumos, benign: expresia felului grijuliu, mămos, al românului de a se purta cu copilul său. Românul nu-și ia mâna de pe copilul său niciodată! La început, prin anii ’60, era vorba de meditații pentru examenul atât de dificil al admiterii la liceu sau în învățămîntul superior. Părinții voiau să facă tot ce le era permis să facă pentru succesul copilului. Nimic mai firesc! Eu însumi am dat meditații și ca student, și ca profesor la universitate. Dacă mi-aduc bine aminte, am dat meditații încă din școală, ca elev i-am meditat pe copiii unor vecini turci, la română… Însuși Alexandru cel Mare a avut meditatori!… Numai că după 1990 acest fenomen s-a degradat total. Aflu că sunt profesori care dau meditații la copiii din clasa unde ei predau!… E inadmisibil! E rușinos!… E caz penal!
Și vin astfel cu primul sfat concret: nu pot fi interzise meditațiile. Mai ales în condițiile actuale de salarizare. Dar ministerul și inspectoratele, directorii și șefii de catedră, trebuie să se implice în descurajarea și chiar penalizarea profesorilor care fac din meditații un paravan pentru foloase necuvenite, pentru favorizarea unor elevi în dauna altora. Mi-aduc aminte din facultate, când trebuia să participăm la examenul de admitere, fie la supraveghere, fie la corectarea lucrărilor. Nu-mi plăcea deloc. Muncă de rutină. De multe ori am scăpat de această corvoadă invocând faptul că printre candidați erau elevi pe care eu îi meditasem. Și puteam astfel să plec mai devreme în vacanță… Exista această regulă: nu puteai să fii în comisie la un examen la care participau candidați pe care tu i-ai meditat! Nu erau interzise meditațiile, dar erau oareșicât strunite! Repet: să meditezi copii din clasa sau școala unde ești profesor mi se pare degradant și inadmisibil!
Ca profesor, n-ați primit niciodată o „atenție”?
De la studenți, nici vorbă! A fost însă imposibil să scap de profesoarele care-și dădeau gradul cu mine. Mi-am dat seama că refuzându-le, sunt distruse! Își pierd tot curajul! Și atunci am găsit următoarea soluție: când pricepeam de la telefon, din insistența de a-mi aduce lucrarea acasă, că vor să-mi aducă și o „atenție”, mă pregăteam și eu în acest sens: primeam ploconul, discutam ce era de discutat, iar la plecare le făceam și eu o „atenție”, mai deosebită și chiar mai valoroasă, dacă se putea. Am învățat acest șiretlic, dacă-i pot spune așa, de la Marin Preda. Când m-am dus la el cu un plocon, cu niște icre negre, ca să-l „determin” să-mi scoată romanul Carnaval la Constanța, Moncher-ul a vrut să mă refuze, eu am insistat, cum că peștele nu se refuză, și le-a primit. Dar la plecare mi-a pus în brațe câteva sticle zicându-mi că nici coniacul bun nu se refuză! Și nu era coniac Zarea…
Uneori mă uitam la ce primeam și le explicam doamnelor: când primești un cadou trebuie să-l desfaci în fața celui care ți l-a adus. Deschideam papornița și dădeam cartușul de țigări înapoi, certându-le: dumneata nu știi că m-am lăsat de fumat?! Vrei să mă apuc iar de fumat?!… Alteori returnam și sticla de whisky, zicând că marca aceea nu-mi place! Dar refuzam să precizez ce marcă îmi place! Eventual întrebam: dar la dumneata în sat nu se face țuică?… De la mine primeau mai ales cărți, pe vremea aceea cărțile de succes nu aveu tiraje îndestulătoare, erau multe cărți pe care toată lumea le căuta și nu le găseai ușor. La librăria facultății, la doamna Nela, găseam orice carte și, cum nu erau scumpe, luam mai multe ca să le fac cadou… Așa am dat câteva Istorii ale lui G.Călinescu. Câteva Dacii Preistorice… La schimb cu brânza în burduf… Alteori dădeam cadouri din atențiile primite de la alte candidate… Nu fac caz de această corectitudine a mea! Am avut noroc și de frați care m-au ajutat și am trecut ușor de acei ani în care nimic nu se găsea în magazine, dar nici nu-ți bătea vîntul prin frigider… Participam cu toții la un troc național care a stabilit atunci între oameni o solidaritate aparte, nemaiîntâlnită, care s-a pierdut după 1990… Când aflu cu ce „atenții” se prezintă acum părinții la doamna dirigintă sau la doamna directoare, am senzația că lumea și-a ieșit din țâțâni!
Soția dumneavoastră este profesoară de liceu. Primește „atenții”?
Foarte multe. Cele mai multe pe Internet. În rest, i-am interzis să mai aducă acasă crini. Mi se face rău și visez urît de la mirosul lor. Alte flori îmi plac toate. Datorită elevilor nevesti-mii am descoperit orhideele, cât sunt de frumoase. Când duceam și eu flori la domnișoare nu existau orhidee. Ba două fătuci au venit într-o zi și au plantat în fața blocului o magnolie. Nici până azi nu știm cine au fost acele două „foste eleve” ale doamnei diriginte, așa s-au prezentat la domnul Gigi, președintele nostru, când au cerut voie să sape în grădinița de la intrarea în bloc…
Sunt multe de făcut ca să îndreptăm lumea asta în care trăim. În dezastrul de la acest bacalaureat se pot vedea multe neajunsuri ale societății românești. Nu le putem acum, în această discuție, să le inventariem pe toate. M-am oprit la un aspect pe care l-au ignorat majoritatea analiștilor și comentatorilor: partea de vină a părinților. Subiect vast, pe care abia dacă l-am enunțat prin cele de mai sus. Lista vinovaților, după părerea mea, începe cu părinții! Nu cu ministrul! Părinții au un mare rol în decăderea școlii sau în buna ei funcționare. De la ei trebuie să plece și renașterea școlii românești! Trebuie văzut care este rolul părinților atât în cazul copiilor care au eșuat, cât și în cazul copiilor care au strălucit la bacalaureat! Despre profesori, cu altă ocazie. Iar elevii, sunt copiii noștri. Sunt așa cum îi creștem! Copiii sunt ultimii pe lista de vinovați!
A consemnat Petre Burlacu
Despre starea actuala a invatamantului dupa Marea Funerizare
Se pare ca starea invatamantului actual este la pamant si s-a FUNERIZAT.Traim intr- un mediu educational profund cancerizat.Ma intreb si eu in nemernicia mea cum se poate da o asemenea lege a invatamantului, ma refer la cea care este inca in vigoare si care ar trebui in intregime si cat mai rapid abrogata. Daca stam sa o analizam ea este de o aberatie strigatoare la cer.
Minunea este ca unele cadre didactice funerizate si ele pe de-a-ntregul, tin cu dintii la avantajele capatate in aceste vremuri rusinoase si continua sa sustina ca legea este buna cand de fapt ea este abuziva, stufoasa, incoerenta,incarcand cadrele didactice cu activitati ce duc la epuizare.
Ma mai intreb si eu cum poate aceasta lege sa genereze corectitudine, din moment ce directoul de scoala devine angajator. Pai o sa aduca in scoala toate rubedeniile, prietenii, spagarii si lingai lui ?
Sunt cadru didactic la Scoala cu clasele I-VIII nr 109 Serban Voda si de o buna perioda ma lovesc de imbecilitatea totala a acestei legi. Numai un stupid, ca sa nu zic prost, poate sustine ca legea are parti bune.
Sau poate un rauvoitor care doreste sa pastreze in continuare avantajele dobandite in mod rusinos.
Sa argumentam : Legea Educatiei Nationale se afla la limita dintre absurd si nebunie Ea – l investeste pe directorul de scoala cu puteri nebanuite ce duc la abuzuri grosiere impotriva cadrelor didactice. Directorul este si angajator , ceea ce face din scolile de stat scoli private pe bani publici. Funeriu a oferit directotrilor puteri nelimitate. Ne aflam la discretia lor si depindem de birocratia lor. Datorita activitatilor stufoase, a rapoartelor si raportaselor peste raportasee, a cursurilor pe credit si unele si pe bani, noi nu ne mai putem exersa meseria de dascal. Eu ma consider dascal nu manager. Imi trebuie soft educational, cabinet fonic pentru a preda franceza la un nivel de calitate.
In plus, ma simt si umilita si amenintata. O solutie se impune : abrogarea acestei legi care este stupida, mercantila si incoerenta pana la retard. Ar fi cazul sa – i lasam pe cei ce se pricep sa conceapa legea educatiei. Prin FUNERIZAT eu inteleg aceasta deplorabila si mizera stare in care a fost adus sistemul educational romanesc, un sistem sensibil si de valoare care ar trebui condus de persoane cu minti inalte , stralucite.
Ce sa faci cu ceilalti multi , multi dascali de talent lasati pe mana hotilor ? Moralitatea si codul deontologic al cadrului didactic este profund gresita si patata in asfel de cazuri.
Se mai poate invata in Romania? Sau in orice tara din Imperiul Mason in scolile normale de stat, destinate oamenilor de rand? Se pare ca nu… Noilor generatii li se interzice dreptul la studiu si pregatire profesionala intr-un mod extrem de bine elaborat si pervers, se poate spune… Copiilor li se da inca din clasele gimnaziale o tematica extrem de stufoasa si imposibil de invatat in integralitate, cu extraordinar de multe domenii, incat scopul este evident: indepartarea copiilor de scoala si astfel nepregatirea lor scolar-profesionala… La cat de complexe si dezvoltate sunt domeniile de studiu date de disciplinele tot mai avansate, este la mintea cocosului ca ptr a face fata fluxului urias de informatii de astazi, un copil normal, ba chiar si unul exceptional nu pot invata performant mai mult de 2 materii incepand din clasa a treia, a patra pana cand se poate inocula pe langa invatarea scrierii si vorbirii corecte ceva in plus… Dupa clasa a patra insa, cand incepe specializarea, ptr ca copiii sa poata muncii maxim 8 ore pe zi, ca un adult, nu li se pot preda mai mult de 2 discipline astfel incat sa le poata insusi cum trebuie. Acest lucru, cum indirect sesizeaza si articolul din limba engleza din aceste comentarii alaturate, nu se face nicaieri in Imperiul Mason, decat in tarile germanice unde cultura crestina veritabila impusa de Martin Luther a impus niste comportamente mai umane conducatorilor, desi filosemiti… Cum ai nostri conducatori fac parte din cel mai corupt, sadic si criminal regim mason din Europa, nu-i de mirare ca avem cele mai proaste programe scolare si cele mai perfide metode de evaluare si notare ale elevilor, incat sa ne extermine cat mai repede pe noi romanii. In acest context bolsevicul ministru al invatamantului intra in galeria celor mai de succes ministri ai invatamantului din istoria moderna a Romaniei, laudat fiind la scena deschisa de masoni ca Cristian Tudor Popescu care cu furie proletara si ura atavica la adresa tinerilor romani striga la televizor ca in sfarsit se face scoala in Romania, fara a sufla un cuvintel despre tematica, metodele si manualele criminale din invatamantul nostru romanesc. Ba intr-un acces de infatuare proletara s-a si laudat ca a copiat la randui in scoala; da’ el are voie, ca-i un geniu mason si-i place sa construiasca…
Intr-adevar tovarase Funeriu! VICTORIE! Ati reusit sa distrugeti pregatirea socio-profesionala a peste jumatate din tinerii Romaniei. Cu manuale din care nu se poate invata, cu manuale unde nu se rezolva integral toate problemele de matematica si fizica si nu se arata integral modalitatile de rezolvare a problemelor, astfel incat elevii ce nu se pot medita sa nu poata intelege mecanismele de rezolvare a problemelor respective, ati reusit sa ii indepartati pe copii de scoala. Si ca nu cumva sa-i dea prin cap vreunuia sa incerce a intelege ceva din elucubratiile din manuale, ati bagat si-o tematica atat de stufoasa, atat de uriasa incat sa nu poata invata pe bune nici profesorii daca ar vrea, daramite elevii. Ce se invata in Germania in clasa a opta in Romania se invata in a patra!!!
Copiii nostri trebuie sa munceasca 10-14 ore pe zi ca sa poata obtine note de trecere la toate materiile pe care le bagati pe gatul lor…Mai rau ca adultii trebuie sa munceasca copiii romani de 12-18 ani…In acest sistem e evident ca nu pot face fata decat exceptiile care insa intaresc regula, si anume doar cele care invata cel putin 10 ore pe zi de la 9 ani si care se mai si mediteaza. Asta o spun chiar elevii olimpici in declaratii oficiale la televizor; binenteles ca nu-i ia nimeni in seama, caci politica are cu totul alt scop… Este evident o actiune concertata a clanurilor masone care ne conduc pentru a le face imposibila viata noilor generatii, pentru a-i goni din tara pe tineri si a prelua teritoriul indienii, evreii si arabii care s-au infiltrat in toate posturile de conducere din Romania, ca dealtfel din tot Imperiul Mason (USA, Rusia, Australia, UE, Japonia, Africa, etc), unde majoritatea politrucilor sunt controlati de evrei prin intermediul FMI, bratul financiar al Israelului, infiintat in aceeasi perioada cu Israelul. Iar cine nu se lasa cumparat si corupt de masoni prin FMI este amenintat si chiar atacat prin bratele inarmate ale Israelului, Rusia(ca dealtfel si fosta URSS)si USA. Pana n-or sa cada FMI-ul si masoneria, institutii imperialiste semite, Fiara si Bestia descrise in Apocalipsa, n-o sa avem un program de invatamant normal, copiii nostri n-or sa se poata pregati cum trebuie la scoala, ajungand sa termine liceele si facultatile din Romania cu o pregatire din ce in ce mai proasta, din ce in ce mai incapabili de-a face fata concurentei tot mai acerbe din domeniile de inalta tehnologie si complexitate…
Dar daca elevii de azi sunt chiar neputinciosi, ca sa nu zic mai prosti decat cei de ieri?
http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/07/11/putinta-si-nevointa-beizadelelor-de-azi/
La liceul de elita al Iasului, „C. Negruzzi”, a intrat cu nota 10 o eleva din com Vladeni, care a parcurs cele 8 clase la Grupul scolar Vladeni. De aceasta scoala nimeni nu a luat bac-ul dar iata un copil intra (fara meditatii) la cel mai pretentios liceu din oras. Eleva, care provine dintr-o fanilie modesta, a participat an de an la olimpiade si concursuri scolare. A parcurs etapa I-VIII cu aceiasi profesori ” de tara” care au predat si celor care au dat bacalaureatul anul acesta. Nu a avut conditii care sa faca exceptie de la regula. Itrebati-va de ce acest copil de la tara, care a invatat in aceleasi conditii, cu aceiasi profesori ca si ceilalti a reusit sa devanseze toti candidatii proveniti de la scolile cu renume din judet, si sa fie prima pe lista de admisi!De la aceeasi scoala au intrat la Negruzzi 3 copii, urmatorii doi, cu medii de 9,73 si 9.50! Deci ea nu a fost o exceptie! Cine poarta vina pentru esecul de la bac al absolventilor de la aceeasi scoala ???
Iata ce declara eleva: ” Am muncit mereu din greu sa ajung unde sunt, mi-a placut mereu sa merg la scoala, sa studiez si ma bucur de placerea de a sti. Nu am facut deloc pregatire si mereu am participat la concursuri… A fost frumos de fiecare data si m-am bucurat ca am fost si premiata.”… si iata ce declara mama:”Vreau sa va spun ca nu este nici o diferenta intre copiii de la tara si cei de la oras. Nu vreau sa se spuna ca e o performanta a fiicei mele pentru ca e din mediul rural. Nu este adevarat… E vorba de modul in care acestia sunt educati, de implicarea familiei si de a avea parte de profesori extraordinari si de o scoala unde se ofera tot sprijinul pentru ca tinerii sa faca performanta”.
In concluzie, atunci cand dorinta de a invata creste intr-un mediu familial sanatos, elevul are si rezultate. Profesorii nu schimba ADN-ul elevilor!
Dupa parerea mea de vina de acest dezastru de la Bac sunt de vina :elevii, parintii, profesorii, societatea®imul politic(in ordine crescatoare).
ELEVII : Ei trebuiau sa se tina de scoala, pur si simplu.
PARINTII : Indiferent de cum era societatea sau cum erau profesorii, ei trebuiau sa-si invete copii sa invete nu sa le caute in coarne(cu tzoale, bijuterii, celulare cool, laptop-uri pentru jocuri si chat-uri, excursii extravagante, etc). Multi parinti sar la bataie si terorizeaza profesori pentru netrebniciile odraslelor. Multi profesori si-au pierdut locul de munca pentru astfel de parinti. Ata in loc ca parintii sa-i invete pe copii pentru respectul datorat dascalului.
PROFESORI. Profesorii nu mai sunt ce-au fost. Ca sex femeile domina ca numar pe barbati. Dar si invatamantul a scazut. Se vede, nu ? Profesoarele si invatatoarele din ziua de azi au cred mai multa preocupare pentru ziua de incepere a scolii, cea de sfarsit a anului scolar, 1 Martie, 8 Martie, Pastele, Craciunul, sarbatori aniversare de nastere si de onomastica, ocazii cand primesc nu numai flori ci si alte atentii. Poate ar fi bine sa se interzica aceste mici atentii in scoli. De mici copii rom^nii invata sa dea mita(flori, martisoare). Asa se invata obiceiul mituirii, de mici copii. Scoala noastra este o pipiniera in acest sens. Poate ca gresesc, dar asa vad eu lucrurile.
Eu nu sunt de acord ca daca ai salariul mic sa-ti bati joc de copii, sa-i umilesti explicandu-le lectiile ca sa nu le inteleaga. Daca ai ales profesia aceasta, trebuia sa stii ca salariul va fi mic.
SOCIETATEA sau REGIMUL POLITIC.
Oricat s-ar stradui elevii, profesorii, parintii, daca regimul politic estedistrugator nu ai ce face :
1- Desfintarea uniformelor scolare a fost un dezastru. Cu imbracaminte ultima moda si bijuterii pe masura, multi elevi sau eleve s-au considerat deasupra profesorilor lor.
2- Participarea elevilor in consiliile profesorale(ca si ale parintilor daca nu ma insel) i-a transformat pe profesori in niste oameni fara aparare. Daca-l pui pe elv la egalitate cu profesorul, ce autoritate sa mai aiba acesta(profesorul) la elevi ? Sau in fata parintilor ?
3- Manualele alternative cred ca sunt o adevarata pacoste pe capul elevilor. Ce gagautza a venit cu aceasta idee a manualelor alternative stiu ca si-a atins scopul de a distruge invatamantul. Bravo lui, eu n-as fi avut asa idee.
4- S-a dorit haos in societate de catre cei ce au dorit sa pescuiasca in ape tulburi. Noul regim instaurat in sangerosul Craciun 1989 a distrus tot ceea ce se cladise pana atunci, inclusv planificarea. Societatea a ajuns intr-o miscare haotica, browniana. Nimeni n-a mai urmarit ce meserii se cer, ce profesii se cer pe piata muncii. Fiecare s-a dus la facultatea care a vrut nestiind daca va gasi un loc de munca adecvat. Cine se face vinovat de aceasta risipa de timp, de bani, de efort uman inutil ?
Drumul impus de Ion Iliescu in 1989 a fost bun numai pentru el si ai lui, pentru restul poporului, majoritar, acest drum a fost un dezastru. Numai Dumnezeu ne mai poate scapa de acest odios regim instalat in 1989.
Cu scuze ca nu am timp sa traduc avind acum alte prioritati , dar v-as ruga sa cititi acest articol. Concluziile va apartin. Vacanta placuta !
Hey Teachers … Leave Them Kids Alone!
America’s biggest teacher and principal cheating scandal unfolds in Atlanta … At least 178 teachers and principals in Atlanta Public Schools cheated to raise student scores on high-stakes standardized tests, according to a report from the Georgia Bureau of Investigation. Award-winning gains by Atlanta students were based on widespread cheating by 178 named teachers and principals, said Georgia Gov. Nathan Deal on Tuesday. His office released a report from the Georgia Bureau of Investigation that names 178 teachers and principals – 82 of whom confessed – in what’s likely the biggest cheating scandal in US history. This appears to be the largest of dozens of major cheating scandals, unearthed across the country. – Yahoo News/USA Today
Dominant Social Theme: How can this happen after all the billions poured into America’s public schools? It seemed finally that the system was headed in the right direction. What a setback.
Free-Market Analysis: No doubt there will be thousands of articles written about this most recent „teacher and principal cheating scandal.” (See excerpt above.) Yet, what is taking place is entirely predictable and, as the article reports further down, cheating is taking place throughout the country. This only happens to be largest outbreak and therefore is most newsworthy.
It was President George W. Bush who, in addition to presiding over several unsuccessful and questionable wars, pushed through „No Child Left Behind” legislation that mandates national testing on a regular basis. The only rational way to improve the educational system is through competition – the Invisible Hand. But the Bush Administration and Congress, loathe to open up the system to competition, substituted legislation for competition with predictable results.
There is no law in the world that cannot be subverted; most laws of any significance are disobeyed on a regular basis. This is why the more laws a society has the more corrupt it gets. This is happening in the US public school system, which was always dysfunctional and corrupt and is only more so now. Here’s more about the scandal:
The article allegations point an ongoing problem for US education, which has developed an ever-increasing dependence on standardized tests. The report on the Atlanta Public Schools, released Tuesday, indicates a „widespread” conspiracy by teachers, principals and administrators to fix answers on the Criterion-Referenced Competency Test (CRCT), punish whistle-blowers, and hide improprieties.
It „confirms our worst fears,” says Mayor Kasim Reed. „There is no doubt that systemic cheating occurred on a widespread basis in the school system.” The news is „absolutely devastating,” said Brenda Muhammad, chairwoman of the Atlanta school board. „It’s our children. You just don’t cheat children.”
On its face, the investigation tarnishes the 12-year tenure of Superintendent Beverly Hall, who was named US Superintendent of the Year in 2009 largely because of the school system’s reported gains – especially in inner-city schools. She has not been directly implicated, but investigators said she likely knew, or should have known, what was going on. In her farewell address to teachers in June, Hall for the first time acknowledged wrongdoing in the district, but blamed other administrators.
Brenda Muhammad, above, is „devastated” by the scandal, which she claims „cheats children.” But American school children have been cheated since the inception of public schooling. Pre-Civil War literacy rates in America are said to have been very high; today, in America, some 50 percent of students do not even finish high school and the literacy rate is abysmal.
The simple reason for this is lack of competition. By draining the school system of competition by creating a public school monopoly, the US educational powers-that-be virtually guaranteed the dysfunction that is currently taking place. Unionization has only made matters worse.
The Atlanta cheating scandal, the article tells us, is not by any means the first cheating scandal affecting schools. It is perfectly predictable. Set up a non-competitive system which does not reward excellence to begin with and then use testing to try to improve it and people will … cheat: students, teachers and principals alike. Many schools now „educate for the test” – a situation in which rote memorization of test facts substitutes for learning.
Cheating in Atlanta Public Schools, the article tells us, is on the rise. While the 55,000-student Atlanta public school system gained notice for its positive testing results in the early 2000s, recent investigations show that teachers and principals in nearly 50 schools were erasing and changing test answers.
The situation was compounded by a refusal to investigate. „In one case, an administrator instructed employees to tell investigators to ‘go to hell.’ … When teachers tried to alert authorities, they were labeled ‘disgruntled’ … one principal opened an ethics investigation against a whistleblower.”
Again, these results stem from a lack of competition. When competition is drained, then other methods of encouraging must be brought to bear: testing and monitoring will figure prominently. But the flaw is, of course, that testing and monitoring are being practiced by those who have the most to lose. It is an untenable situation, one that has seemingly been constructed to blow up. And it has.
According to the article, a USA Today investigation in March found „erasure data” in six states. Such investigative results led Michael Sarbanes, the district’s community engagement director, to suggest that cheating in such cases is „inherent in human nature, [although] we think people who do that are outliers.”
They may or may not be outliers, but what is clear is that the system continues to pile MORE pressure on testing and its results. At least 10 states use test scores as a main way of evaluating teachers and others award teachers up to US$25,000 in bonuses for classes that score well on these tests. Likewise, the ramifications of poor test results are also significant. Teachers and principals can lose their jobs; entire schools can be shut down or merged.
Atlanta education columnist, Maureen Downey writes that the most alarming part of the scandal is that „these professionals ultimately felt their students could not even pass basic competency tests, despite targeted school improvement plans, proven reforms, and state-of-the-art teacher training.”
One is struck by the astonishment of Downey, and of the larger educational establishment. From the very beginning the public school system has been a pawn in a larger game. When it was first implemented at the turn of the century, one of the justifications was to appeal to prejudice. US citizens in the Northeast were told that it would remove the Irish from the private school system. At the time, there was considerable prejudice against the „Papist” Irish.
The system that was put in place was actually a German one developed in Germany by John Sturm in 1538. These „Gymnasiums” were notable because they taught children in a graded formation. Previously, children had all been taught together and there was no age distinction, with older children helping the younger ones.
What is never addressed today is the reason for the reconfigured system: It had to do with military accommodations. The idea was that boys educated together from childhood, and sent into battle together as well, would result in far more cohesive units. Public education was basically a way of increasing the efficiency of the German war machine.
Inevitably, this system spread to Britain and Europe and then to the United States. It was further complicated in the US by famous educator John Dewey who imported the dysfunctional see-and-say system from Russia into the US. Dewey, like the Soviet-Russians of the day, believed that the function of education was mainly one of socializing in order to turn out compliant workers.
George Bush’s „no child left behind” legislation added a further authoritarian overlay to what is already a dysfunctional system. Originally conceived to add military prowess to German armies, the system was further redefined in America and Russia as one that was intended to turn out obedient, regimented workers. Learning was a secondary to the goal of achieving submissive subjects who would willingly succumb to life-long mind control. Naturally, mainstream media would be there to pick up the slack and further the „education process” when the public school days of a subject were completed.
Today’s testing cannot „gild the lily.” There is none. The only hope of solving the education problem in the US is to allow educational facilities to compete – to privatize the educational establishment from top-to-bottom and let the Invisible Hand do its work.
Conclusion: Of course, the Anglosphere elites that have adopted and supported this system are not apt to allow such competition. They are not interested in using the system to create alert, educated individuals capable of critical thinking. They seek socialized workers and cannon fodder; that is what public education has been constructed to provide. Corruption is far more tolerable than an educated populace.
Desigur, aspectele financiare sunt esentiale pentru toata lumea, pentru profesori deasemenea. Dar, fiindca este si un „dar”, cu toata importanta de netagaduit a salariului si mai ales a nivelului acestuia, pentru cine are vocatie, „dar si har” pentru profesorat, acesta nu poate fi „batut” si anihilat de nici un aspect financiar.
O sa dau un singur exemplu, profesorul meu de matematica din anii terminali 1957 – 1959, domnul profesor Dionisie Sabadus. Dupa ani grei petrecuti in puscariile Romaniei comuniste, cu abnegatie, daruire si dragoste pentru noi toti, a reusit ca din doua clase destul de putin pregatite, din nefericire de catre un matematician deosebit dar un „dascal” fara vocatie, sa „scoata” in mai putin de doua trimestre rezolvitori constanti de probleme la Gazeta Matematica.
Isi imagineaza cineva ce salariu avea profesorul meu?
Incercati sa aflati si va veti minuna cum a putut supravietui. Si, macar cat stiu eu, nu a meditat pe nimeni contra cost.
Dl profesor Coja zice cîte una de mă face să mă cutremur de rîs.D-lui a auzit doar (aşa!)că în ultima vreme se dau şi bani la profesori.D-lui e mai în vîrstă doar cu cîţva ani decît mine.Sînt născut în 1949.Adică se dădeau bani şi pe vremea lui Gheorghiu-Dej, dar d-lui abia acu aude că se iau bani doar…..în ultima vreme.
D-le profesor, aţi uitat ce s-a scris despre Base? Despre cum a intrat el la Şcoala de Marină?Tată-su, ăla adoptivu’, i-a dat exerciţiile rezolvate ce urmau a fi subiect de examen.Credeţi că tată-su le-a obţinut pe buchete de flori, cartuşe de Kent? S-a plătit zeci de mii de lei pt aşa ceva; sub 20.000 nu se putea.O fi fost Base singurul intrat pe şpagă? Desigur,nu.
Trebuie sa se reevalueze principiile invatamantului haretist, ale carui roade s-au remarcat in valoarea generatiei interbelice. Acestea trebuie aplicate tinand cont de cerintele societatii in urmatorii 10 ani.
Trebuie reintroduse in facultate orele de pedagogie, psihologie si metodica predarii, precum si practica la scoli- un anumit numar de ore de asistenta la ore cat si un numar mai mare de ore de predare la cls. V-VII si IX – XII.
Trebuie reintrodusa obligativitatea ca timp de 2 ani, pana la definitivat, profesorul sa isi intocmeasca plan de lectie,
Sa se introduca inspectiile lunare la clasa de catre director, de catre inspectorul de specialitate, de catre comisia metodica din cadril Casei orpului Didactic ( iar daca o astfel de comisie nu exista, trebuie sa se infiinteze)
Trebuie reintroduse regulamentele de ordine interioara si intarita disciplina in scoli, aici intrand obligativitatea uniformei ( pentru a impiedica elevii sa aiba ca dominanta a zilei ce etalarea garderobei, si canalizarea imaginatiei creatoare catre subiectele scolare nu catre moda si machiaj!
Sa fie excluse din invatamant cadrele didactice care au abateri de la etica profesionala, care folosesc un limbaj vulgar sau vin la clasa cu o tinuta vestimentara neadecvata.
Mai multe acivitati extrascolare pe munte, excuriile tematice, cluburile de alpinism, drumetiile prin Carpati, dar si organizarea competitiilor sportive intre licee sunt binevenite pentru a smulge elevii din baruri si discoteci. Organizarea anuala a zilei usilor deschise la fiecare liceu pentru ca parintii sa se poata orienta din timp asupra nivelului de performanta al liceului.
Revigorarea invatamantului profesional si vocational.
Controlul permanent al directorilor in privinta orelor de sport, care trebuie sa se faca
(E o absurditate ca la clasele 1-IV invatatorii sa nu faca orele de sport din programa, si sa le umple cu matematica. Un elev de clasa a II-a mi-a spus „Domnul uraste sportul, noi nu facem niciodata sport, pentru ca domnul vrea sa facem matematica!!!”)
MAi multe intalniri cu scriitori, cu oameni de stiinta, sportivi de performanta, muzicieni! Mai multe bilete la spectacole de teatru, concerte simfonice, intalniri sportive.
Rolul dirigintelui trebuie regandit si preluat din experienta nemtilor din acest punct de vedere.Paternalismul exagerat duce la exercitarea functiei numai in motivarea absentelor. Nu psihologul trebuie sa rezolve problemele tinerilor ci dirigintele, care ii conduce.
Promovabilitatea de la sesiunea din 2011 a examenului de bacalaureat este reflexia faptului ca dupa revolutie, s-au distrus si lucrurile bune infaptuite in epoca de aur in invatamantul romanesc. Parerea mea domnule profesor este ca parintii au o parte infima de vina. Fiecare doreste pentru copilul sau tot ce e mai bine, firesc de altfel zic eu. Problema este in alta parte si dumneavoastra stiti mai bine decat majoritatea parintilor. Daca nu se vrea, e clar ca nu se pot face prea multe si rezultatul se vede. Mi-e teama de mai rau, mult mai rau. Cu „burta goala” nu se poate face mai nimic, invatamant nici atat.Paradoxal ca Romania este deja saturata de Hipermarketuri si toate cu rafturile pline la sectorul alimentar. Si ce folos cand dam toata leafa pe haleala. Totusi parca invatam altfel atunci cand aveam paine la cartela si stateam la cozi interminabile pt un tacam de pui. Dupa ’89 romanul gandeste cu stomacul. Alteceva ne lipseste, nu mai avem „pentru ce”. Avem de toate si nimic.
Sunt increzator ca la un moment dat ne va incerca nostalgia „burta goala” va pofti la un bors de tacam de pui cu ceapa si o felie de paine neagra la cartela si ne vom aminti cine suntem de fapt.
Quo vadis sistemul educational ?
Ne sunt necesare:
1.mijloace financiare repartizate pe crietrii reale,nu politice
2.profesori model
3.disciplina printre elevi si respect din partea parintilor fata de dascali
Sa analizam cele trei necesitati:
1. Performante fara mijloace financiare? Fals.
Indraznesc sa afirm ca proiectele initiate de primarii sunt extrem de utile dar nu-si arata in totalitate eficacitatea.Trebuie de zece de ori gandita realizarea si repartizarea bugetului pentru ameliorarea starii scolilor si liceelor din Bucuresti. Fac o marturisire:scoala noastra sta sa cada pe noi pentru ca toti cei care preiau proiectele de reabilitare realizeaza lucrari de mantuiala si nu se stie ce fac cu banii. Iarna suiera vantul pe la fereastra si de multe ori ne imbolnavim pe acel ger. Mai preda in aceste conditii! Elevii stau cu manusi si fulare si nu mai sunt atenti.
Indraznesc sa afirm ca invatamantul romanesc are inca potential spritual, forte si resurse intelectuale, ceea ce ii lipseste insa, sunt mijloacele financiare, proiectele si initiativele din cauza ca aceste proiecte sunt castigate fraudulos(vezi cazul Melaniei Mandas Vergu). Doamna Udrea investeste in sali de sport unde nu exista nici macar 100 de elevi care sa beneficieze de ele si umfla pretul proiectelor. Si Turnul Eiffel a fost si ar fi mai ieftin!Salariile dascalior sunt nu extrem de reduse, ci inumane, lucru care duce la anumite tensiuni. Un debutant primeste 600 de RON. Dupa saptesprezece ani de experienta la catedra si examene extrem de complexe, salariul unui profesor abia atinge 1400 Ron.Eu as zice ca acest lucru este ingrijorator si jenant.Auzeam de curand o discutie la o televiziune unde copii de cadre didactice, bine pregatiti, luasera bacul cu note de exceptie. La intrebarea Nu doriti sa urmati cariera parintilor?, au raspuns categoric nu.Li se parea jenant cu cat erau platiti parintii lor pentru muna pe care o exercitau.. Acest lucru al salariilor scazute se intampla si in sistemul universitar.Profesorii din preuniversitar au o norma didactica de 18 ore pe saptamana si predau la o clasa de 32 de elevi.Acesta este un efort mental extraordinar. Dar exista dascali din convingere, de meserie si oricat de neagra ar fi situatia, tot meseria asta o practica.
O alta problema ar fi cea a burselor si cursurilor pe credit. Formalitatile burselor Gruntving aici in Romania sunt destul de dificile si dubioase in Bucuresti.
Predau franceza si, spre dezamagirea mea, n-am vizitat niciodata Franta. Cultura mea didactica francofona o datorez cartilor de specialitate, vizitelor la Institutul Francez din Bucuresti si unor cursuri derulate in Romania.Gandesc si mi se pare logic si de bun simt ca profesorii de limbi straine sa-si consolideze practica si tehnicile didactice prin efectuarea unor cursuri in strainatate finantate de Ministerul Educatiei sau cum s- o mai numi dupa ultimele inovatii (de ce trebuie sa se schimbe numele acestui minister?). Aceste burse in strainatate sa fie mai transparent acordate bursierilor.
Cursurile pe credit? Sunt platite din greu de cele mi multe ori pe banii nostri si asa putini si sunt utile la dosarele de gradatii de merit. Chipurile parca nu toti muncim la fel… Si celor care au merite deosebite la ce le mai trebuie cursuri pe credit. Meseria o definitivezi oricum la clasa, la conferinte, seminarii etc.
2. In ceea ce priveste al doilea punct, nu stiu in ce masura reprezint un model pentru elevii la care predau, dar incerc din toate punctele de vedere sa devin.Profesoratul este pentru mine o vocatie de familie, iar cariera mea didactica se datoreaza profesoarei mele de franceza si unor profesori din facultate care pentru mine erau erau niste modele spirituale de care imi amintesc si azi.Desi nu poti sa te mai consideri un om al Renasterii care sa fii atotcuprinzator, eu realizez cu un soi de mandrie ca de la fiecare profesor s-a sedimentat ceva, a ramas ceva pana la aceasta varsta si ca din memorie nu s-a sters totul. Cu pretul de a deveni un pic melancolica, imi amintesc ca domniile lor m-au facut sa patrund tainele culturii franceze, sa -mi dezvolt aptitudinile lingvistice, apetitul pentru lectura, pentru teatru , literatura ,civilizatie si arta.
In consecinta,iata ce poate semnifica pentru un elev profesorul model.
3. Vorbind despre disciplina la elevi, parerea mea este ca acest capitol este esential pentru bunul mers al lucrurilor.Trei lucruri esentiale sunt de precizat: elevul trebuie sa respecte, sa aprecieze, sa urmeze si sa -si aleaga modelul de profesor. Intr-o oarecare masura chiar si parintele ar trebui sa aprecieze si respecte munca profesorului.
O concluzie de bun simt se impune: asa cum preciza si domnul Profesor Ion Coja in interviul despre esecul bacalaureatului 2011: trebuie pusi oameni care sa cunoasca profund sistemul de invatamant universitar si preuniversitar, oameni pusi pe criterii de competenta.Este greu sa fii ministru dar sa-ti cunosti competentele nu te costa nimic.
In sistemul de invatamant domneste anarhia si haosul. Scaparea noastra este vocatia si omul potrivit pus la locul potrivit!