AUR la raport

AUR, la doi ani de la lansare și după 1 an în Parlament. De ce este un spărgător de ghețuri în politica românească

Ioana Ivan
01/12/2021

Se împlinesc doi ani de la lansarea oficială a Partidului Alianța pentru Unirea Românilor, pe 1 decembrie 2019, la Alba Iulia. Pentru că aceasta formațiune politică a reprezentat o „surpriză“ pe scena politică românească, voi aborda cei doi ani de existență ai formațiunii prin cât mai multă obiectivitate, oferind o analiză la rece a plusurilor și minusurilor pe care AUR le-a avut în bătătorirea tumultosului drum din politica românească.

Formațiunea politică a început destul de firav, ca o continuitate a candidaturii lui George Simion la Alegerile Europarlamentare din 2019 și a Mișcării politice România Mare în Europa, cu o lansare la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 2019, și cu un congres la Iași, pe 24 Ianuarie 2020, dar fără un impact major la publicul din România.

Desigur că existau mai multe „filoane“ care se uniseră în AUR, cel unionist, cel creștin care simțea o oarecare dezamăgire după eșecul Referendumului pentru Familie, după cum afirma și co-președintele Claudiu Târziu într-o emisiune cu jurnalistul Mirel Curea, însă toate aceste elemente nu primiseră un imbold necesar pentru a se individualiza ca un tot unitar. Faptul că, în martie 2020, a izbucnit pandemia de coronavirus, a venit ca o praștie care și-a întins coarda în spatele nucii tari care se coagulase în AUR.

Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău manualul „O istorie a lumii pentru copii” de Virgil Hillyer, și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Geniul celor care au lucrat la strategia partidului în 2020 a fost tocmai faptul că au știut să profite de fiecare greșeală pe care Guvernul țării de la acea vreme, dar și alte instituții ale statului le-au făcut, însă fără a fi un partid care neaga pandemia sau existența virusului. Practic, cei de la AUR au profitat de numeroasele erori făcute de Guvernul Ludovic Orban: închiderea bisericilor, închiderea piețelor, restrângerea dreptului de circulație, și au pus înaintea acestor măsuri aberante drepturile constituționale ale cetățenilor, pe care le-au explicat pe limba românului într-o caravană ce a tranzitat toată țara și a punctat majoritatea centrelor urbane din România.

O primă greșeală a Alianței pentru Unirea Românilor a fost în toamna anului 2020, după Alegerile Locale, care au fost pierdute asumat, așa cum a precizat George Simion, când, poate din grabă, poate din neatenție, pe listele pentru Alegerile Parlamentare au ajuns și oameni care nu au reprezentat elemente pozitive pentru imaginea partidului. Sunt cunoscute cazurile lui Francisc Tobă, Mihai Lasca și Diana Șoșoacă, personaje care, fără a le contesta buna credință în a face ceva pentru România, au reprezentat o problemă imediat după intrarea în Parlament. Dacă în cazul primilor doi a fost vorba de neatenție din partea conducerii partidului, manifestările Dianei Șoșoacă riscau să facă din partid o anexă a propriei persoane, aceasta nereușind să își asume faptul că face parte dintr-o organizație și trebuie să respecte anumite reguli. În cele din urmă, personalitatea vulcanică a fost extirpată din sânul AUR, fiind lăsată să se manifeste independent, chiar dacă o parte dintre crezurile Dianei Șoșoacă converg în puncte comune cu cele ale AUR.

S-au grăbit mulți să discrediteze AUR, imediat după accederea în Parlament, etichetând partidul în fel și chip doar pentru că așa era curentul. Cu toate astea, am apreciat la AUR modul în care și-au respectat până în prezent una dintre cele mai mari promisiuni din campania electorală, aceea de a nu cheltui bani din subvenția primită de la stat. Nu spun că a fost bine sau a fost rău, însă faptul că partidul a rezistat un an fără acei bani, ba chiar a crescut în sondaje, denotă faptul că orice partid putea renunța la respectiva subvenție și putea rămâne fără probleme pe scena politică. Partidele se țin cu oameni, nu cu bani!

Un alt succes al partidului e legat de participarea, sub același nume și aceeași siglă, la Alegerile Parlamentare din Republica Moldova. Chiar dacă AUR de peste Prut funcționează distinct de AUR de la București, cele două formațiuni fac parte din același conglomerat care încearcă să apropie cele două state românești. Nu au reușit să acceadă în Parlamentul Republicii Moldova, însă simpla participare, practic a aceluiași partid, a spart gheața după mulți ani și multe încercări de a închega o formațiune politică unionistă în stânga Prutului.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

De cealaltă parte, sunt de remarcat proiectele pe care Alianța pentru unirea Românilor le întreprinde în Balcani, acolo unde există comunități etnice românești, dar și în nordul Bucovinei și nordul și sudul Basarabiei. Demersurile făcute în Serbia și Albania de deputatul Ringo Dămureanu sunt esențiale pentru a păstra cât mai vii comunitățile românești de acolo. În același timp, Dan Tanasă și Ionuț Neagu, parlamentari AUR, primesc, la rândul lor, câte o bilă albă pentru că protejează drepturile românilor din județele Covasna, Harghita și Mureș și sancționează orice derapaj ce poate aduce atingere integrității teritoriale a României.

Dan Puric aprecia în urmă cu jumătate de an faptul că este pentru prima dat când aude vorbindu-se, în Senatul României, de martirii din închisorile comuniste. Chiar dacă a „deranjat“ făcând acest lucru, Sorin Lavric a reușit să își umple pătrățica de responsabilitate și simplul fapt că evocă anumite personalități conferă Parlamentului o fărâmă de noblețe și demnitate, chiar dacă la acest moment se manifestă punctiform și parcă împotriva morilor de vânt. Aș mai aminti de Sorin Muncaciu, Antonio Andrușceac și Rodica Boancă, parlamentari AUR care au devenit vizibili pe scena publică, valorificându-și experiența în poziții și proiecte ce țin de sfera Medicinei, Socialului și cea a Educației.

Dacă îi numărăm pe cei de mai sus, vom vedea că 9 parlamentari AUR din 43 au o vizibilitate destul de mare în spațiul public, adică aproximativ 20% din numărul total. Asta în condițiile în care există critici la nivel de presă mainstream că în AUR nu se individualizează alți parlamentari în afară de George Simion și Claudiu Târziu. Care este procentul de parlamentari PSD, PNL sau USR pe care îi cunoașteți cu nume și prenume și care își fac treaba în domeniul lor de interes?

Dincolo de toate aceste impulsuri pe care AUR le-a dat și care au reprezentat premiere incontestabile în politica din România, nu pot să nu remarc o oarecare lentoare pe plan internațional. Într-adevăr, au existat unele vizite și contacte cu formațiuni politice similare din Spania, Polinia și Italia, însă până în prezent nu s-au putut concretiza în ceva clar. Dorința de accedere în ECR trebuie să se materializeze cât mai curând, pentru ca partidul să poată avea legitimitate pe plan european și să se folosească de acest lucru în câștigarea unui număr cât mai mare de europarlamentari la viitoarele alegeri. Un grup de lucru dedicat, care să se ocupe exclusiv de rezolvarea acestor probleme, ar fi de bun augur.

De asemenea, partidul ezită în a avea poziții clare față de alte forțe din România care vin pe același electorat, dar nu este nici foarte decis în ceea ce privește persoana lui Călin Georgescu. Dacă George Simion a declarat că „noi susținem proiectul Apă, Hrană, Energie“, Claudiu Târziu a tranșat problema și a spus că în 2024 „vom veni cu premier propriu“. Da, poate George Simion a vorbit pentru prezent, însă proiectul „Apă, Hrană, Energie“ se identifică cu persoana lui Călin Georgescu, iar în 2024 nu poți veni cu un alt premier dar să spui că susții același proiect. Micile nuanțe din prezent pot evolua în falii greu de lipit în viitor.

Hrănește bine(le)!Cumpără suplimentul alimentar Propolis mielat (tinctură de propolis cu miere) și vei contribui la susținerea siteului R3media.

Chiar dacă este un partid de dreapta, AUR trebuie să manifeste și dorința de implementare a unor măsuri sociale. Criza economică ce deja a venit și are să devină și mai acerbă, cumulată cu un caracter social profund înrădăcinat îndeosebi în mediul rural, îi obligă pe cei de la AUR să expună public și măsuri sociale care să câștige încrederea electoratului. În fond, România încă este un stat majoritar social, iar o poziție unilaterală în sprijinul mediului de afaceri cu siguranță nu poate duce la o victorie a AUR care să îi asigure cel puțin calitatea de vioara întâi într-o viitoare guvernare.

Succes, AUR!