CITITI SI DIN SCRIERILE EVREILOR!

In rindurile de mai jos, voi cita din cartea unui evreu:

“Aceasta carte, desi scrisa in engleza si adresata unor oameni din afara statului Israel,

este, intr-un anume sens, o continuare a activitatilor mele politice de evreu israelian. Acestea

au inceput in 1965-1966 printr-un protest care, in vremea aceea, a facut scandal: vazusem cu

ochii mei, la Ierusalim, un evreu ultrareligios refuzind utilizarea telefonului sau, intr-o zi de

sabat, pentru a chema o ambulanta in ajutorul unui vecin, neevreu, cazut la pamint in urma

unui infarct. In loc sa public in presa faptul ca atare, am cerut o intrevedere cu tribunalul

rabinic din Ierusalim – format din rabini numiti de statul Israel. I-am intrebat daca acest mod

de a actiona era in accord cu interpretarea pe care o dadeau ei religiei iudaice. Mi-au raspuns

ca evreul in cauza a avut o comportare corecta, ba chiar pioasa, si m-au trimis la un pasaj

anume dintr-un compendiu de legi talmudice, compilat in secolul nostru. Am semnalat faptul

principalului cotidian evreiesc, Haaretz, care s-a facut ecoul glasului meu, ajungindu-se la

scandal de presa ale carui consecinte, in ce ma priveste, au fost mai degraba negative.

Nici autoritatile rabinice israeliene, nici cele din diaspora nu au revenit asupra acestei

interdictii: un evreu nu poate incalca sabatul pentru a salva viata unui “gentil”, adica a unui

neevreu. Aprobarea era insotita de lungi discursuri moralizatoare, care ii autorizau incalcarea

daca, prin respectarea interdictiei, s-ar fi ajuns la consecinte care sa devina un pericol pentru evrei.

…………………………………………………………………………………………………

“Intr-o perioada in care rasismul, discriminarea si xenofobia prolifereaza printre evrei

si sint indreptate impotriva neevreilor, intretinute si alimentate de motive religioase, care este

diferenta fata de perfecta simetrie a antisemitismului si a motivatiilor sale religioase? Dar,

daca astazi cel de-al doilea fenomen este combatut,existenta celui dintii este ignorata cu buna

stiinta, in special in afara Israelului.”

Aceste rinduri sint extrase din cartea “Povara a trei milenii de istorie si religie iudaica”

scrisa de evreul Israel Shahak. (editura Samizdat), pe care vi-o recomand.

Israel Shahak (1933-2001), profesor universitar, si un alt profesor universitar,

Yeshayahu Leibowitz (1903-1994), sint autorii sintagmei “iudeo-nazism”, prin care au definit

politica guvernului de la Ierusalim. Israel Shahak stia foarte bine ce inseamna nazismul: si-a

petrecut copilaria in lagarele naziste. Probabil ca sionistii scrisneau din dinti, dar ce sa-i

spuna? ce sa-i faca? Sa-l declare antisemit? Prin trecutul sau, Shahak era intangibil.

Am dat aceste citate pentru cei care vor sa citeasca. Cei mai virulenti, mai acizi, mai

obiectivi critici ai iudaismului si sionismului sint scriitorii evrei – pentru ca evreii nu ii pot

Este o greseala enorma sa bagi toti evreii in aceeasi oala, cum nu erau toti in aceeasi

oala nici acum doua milenii, cind (in mod firesc), au fost primii care L-au urmat pe Mintuitor.

Si au fost si printre primii martiri, ucisi de alti evrei.

In cercetarile mele, am gasit peste 100 de evrei de mare valoare raspinditi prin toate

continentele, antisionisti; unii, si antiiudaisti, iar citiva, chiar revizionisti (sau negationisti –

adica dintre cei care au negat holocaustul asa cum il prezinta sionistii). Printre acestia, rabini

de marca (Moshe Menuhin – tatal lui Yehudi Menuhin, Elmer Bergen, Emmanuel Levine),

filozofi si scriitori (Avram Noam Chomsky, Norman Gary Finkelstein – cititi si cartile lor),

mari muzicieni (Daniel Barenboim – primul evreu care a dobindit titlul de cetatean de onoare

palestinean, Gillad Atzmon), chiar si politicieni (evreul Ronald Kasrils, luptator impotriva

apartheidului, fostul ministru al securitatii in Republica Sud-Africana, dupa o vizita in Israel,

a spus ca ii este rusine ca este evreu – si nu a fost singurul care a declarat asta).

Cititi cartile evreilor! Institutul “Elie Wiesel” nu va poate condamna pentru asta!

Dan Cristian Ionescu