Ați făcut Covid? Nu vă alarmați. Feriți-vă de internare. Sunați-l pe domnul Viorel!

SUPER IMPERIALISMUL SI NOI
de CD

Ca de obicei americanii, in tendinta lor acuta de a fi unici, nu vor accepta etichete pe care economistii le-au prevazut inca de la inceputul secolului al XX-lea pentru hiperimperialism, ce ar suna ca un ecou desuet pentru o actuala nobila economie
neoMarxista(sic).

Profesorul economist Michael Hudson tocmai a publicat o nouă ediție a cărții sale “Super Imperialism”; cea de-a treia ediție.
A doua ediție a fost publicată în 2002, la începutul așa-numitului Război împotriva Terorii, iar prima ediție a Super Imperialismului a fost publicată în septembrie 1972, după ce președintele Nixon a luat dolarul de pe aur. Și toată lumea bankara era îngrijorată căci fără aur, cum vor mai controla ei lumea?
Un nou mijloc de a controla lumea și de a ieși din aur a pecetluit de fapt controlul Americii, pentru că acum au forțat băncile centrale ale altor tari să nu cumpere aur.
Si tot ce au putut face acestea a fost să recicleze excedentele de dolari pe care le primeau în obligațiunile/titlurile Trezoreriei SUA.

Cartea fost considerata a fi ca un avertisment pentru alte țări.
Și într-adevăr, a existat o traducere foarte rapidă în spaniolă și în japoneză, NU SI IN ROMANA.
Imediat Herman Kahn l-a angajat pe autor la Institutul Hudson și i-a acordat o subvenție foarte mare pentru a explica guvernului american cum funcționează imperialismul. Iar guvernul SUA a folosit cartea ca pe un manual practice: “cum să-o faci”.

Cand profesorul Hudson a început să lucreze în China, în urmă cu 15 ani, guvernul chinez a vrut ca el să scrie o nouă versiune, să actualizeze cartea ca o cheie a modului în care se poate de-dolariza. Și din punctul lor de vedere, au vrut să vadă cum se pot decuple, nu numai de Statele Unite, ci și de Occident. Ei nu considerau ca fiind o concurență între China și Statele Unite si cu siguranță, nu o concurența industrială.

Statele Unite au fost atât de mult orientate spre datorii incat au privatizat totul. De la Revoluția Reagan, economia americană a fost Thatcher-izata, și asta a făcut-o sa fie o economie cu costuri ridicate. Costul locuințelor a crescut mult, costul asigurării medicale a crescut mult, povara datoriilor a crescut mult, iar America s-a scumpit acum pe piață.

China și Rusia privesc America ca pe o lecție obiectivă – cum evităm să avem dinamica pierdanta care a avut loc în Statele Unite.
Nu are nimic de-a face cu capitalismul versus socialism sau alte isme. Are de-a face cu dinamica de bază a datoriei.
Iar China își dă seama că, daca vor sa faca ca economia lor să fie productivă trebuie sa faca așa cum au făcut Statele Unite și Germania în secolul al 19-lea.
Are o economie mixtă. Iar ca economie mixtă, au guvernul să asigure utilitățile de bază la un pret subvenționat, în loc să lase utilitatile să fie privatizate, astfel încât să poata avea o economie la prețuri mici.

Iar cea mai importantă utilitate publică pentru China, așa cum este si pentru Rusia, este ca emisia de moneda, operatiile bancare și credit sa ramana în domeniul public, de stat. Chiar acum, se vad problemele și știri despre compania chineză Evergrande ce are probleme. Și în America, dacă cea mai mare corporație imobiliară precum BlackRock ar intra in probleme, asta ar dărâma băncile; ar aduce totul în jos. Nu are o ruptură însa in China, pentru că datoriile sunt datorate guvernului, iar guvernul, ne fiind ahtiat dupa profit, poate pur și simplu să ierte datoria.

Se poate decide ce să facă, pentru a proteja cumpărătorii de case. Acesta poate impozita chiria terenului pentru a preveni financiarizarea în esență a locuinței. China încearcă să-și de-financiarizeze imobiliarele, să-și de-finanțeze industria.
Deci China evita cu orice prêt aparitia conditiilor care sa favorizeze SPECULATIILE. Nu exista o rivalitate cu Statele Unite; este doar o respingere a întregii structuri neoliberale pe care Statele Unite au pus-o în aplicare.

Iar ceea ce se discută în cartea “Super Imperialismul” este si modul în care Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional au fost create ca mijloace de a impune lumii o structură neoliberală, antiguvernamentală, pentru a împiedica alte țări să-și reglementeze industria și agricultura. Funcția Băncii Mondiale a fost practic de a face țările din lumea a treia, dependente de Statele Unite pentru aprovizionarea lor cu alimente, prin finanțarea doar a agriculturii de export, a culturilor de plantații de export, nu prin cultivarea propriilor alimente.

Funcția FMI a fost aceea de a folosi pârghiile datoriilor pentru a forța alte țări să impună austeritate populațiilor lor și să controleze guvernele. Deci, în esență, Statele Unite, prin ceea ce se numesc organizații internaționale, reuseste ca acestea sa raspunda de fapt ca un instrument foarte naționalist al Statelor Unite pentru a denatura agricultura și industria și dezvoltarea comercială a altor țări, pentru a servi intereselor SUA și ÎN SPECIAL INTERESELE FINANCIARE ALE SUA.

Iar modul de control, evident, nu mai este militar; este financiar. Iar Super Imperialismul se referă la modul în care America este diferită de colonialismul european prin controlul financiar și pe ascuns al lumii.

Tendinta majora a țărilor străine este de a se decupla de dolar și sa nu mai ofere Americii cadourile pe care le primește din 1971, când toate guvernele nu puteau face cu excedentele balanței de plăți decat să cumpere obligațiuni de Trezorerie.
Acum se cumpără aur. Își cumpără reciproc valutele. Ei fac totul, cu excepția de a deține Dollari.
Și asta e marea schimbare/resetare din lume – The Great Reset.

După războiul din Coreea, când Războiul Rece a început să se intensifice, iar SUA au început să ducă aceste războaie proxy împotriva Uniunii Sovietice și Chinei și a altor forțe socialiste și comuniste, în Coreea și Vietnam și în alte părți ale Asiei de Sud-Est, începând cu anii ’50, SUA au trecut de la a fi creditorul global la debitorul global, o schimbare majoră.
Diferența este că datoria americană față de țările străine este o datorie pe care nu se așteaptă nimeni niciodată ca SUA să o plătească, caci cum o va plăti?
Nimeni nu poate forța SUA să le ramburseze banii din cauza armatei americane. Deci, motivul pentru care SUA pot avea acest statut de debitor la nivel mondial este pentru că nimeni nu o poate invada.

Este adevărat că Statele Unite nu pot rambursa datoria lor, deoarece nu are suficient aur pentru a rambursa. Și nu va rambursa în modul în care America Latină sau alte țări rambursează, vânzându-și industria.
Nu o să-și plătească datoria externă spunând, ok, de ce nu iei Amazonul ăsta? De ce nu iei General Motors? De ce nu iei Boeing? Știți, vom plăti oferindu-vă industria la fel cum am făcut țările să ne dea industria lor atunci când aveau datorii.

America pur și simplu nu are de gând să facă asta. Dar aceste țări au incetat sa ceară să fie rambursate pentru dolarii lor. Ele nu vor sa mai dețina dolari.
Astfel, China a decis să-și minimizeze deținerile de dolari si asemenea de Euros, cu excepția a ceea ce au nevoie pentru tranzacționarea pe piețele valutare pentru a menține cursul de schimb stabil.
Rusia evită dolarii si o perioada favoriza Euros dar a renuntat la ambele monede,
la fel si Iranul le evită. Evident, Venezuela evită dolarii, pentru că orice deține dollari SUA li se pot lua pur și simplu conturile, așa cum a făcut-o Anglia.

Alte țări se tem să mai aibă aurul lor în Statele Unite. Chiar și Germania a vrut sa i se trimită înapoi aurul pe care îl avea la Federal Reserve. Dolarul este acum ca un cartof fierbinte, și nimeni nu vrea să-l dețină, cu excepția economiilor satelit ale Statelor Unite.
Deci, Marea Resetare va fi resetarea datoriei americane și fiecare țară pierde banii lor investiti in obligatii/titluri de Trazorerie, o perspective spre care SUA se uita cu cinica satisfactie.

Statele Unite, in 2014, au crezut că vor afecta cu adevărat Rusia punând sancțiuni asupra exporturilor agricole către Rusia. Dintr-o dată, Franța, Elveția, țările baltice nu au mai putut exporta brânză sau alte lucruri în Rusia. Ceea ce a făcut ca Rusia sa poata sa-si dezvolte propria agricultură, sa devina independenta.
Rusia produce acum propriile brânzeturi si produse agricole, pe care obișnuia să le obțină din Lituania și din alte țări. Rusia este acum campio al graului, calitativ si cantitativ si cel mai mare exportator agricol din lume deposind Statele Unite.

China este o economie mixtă, sectorul public și cel privat împreună, reusesc să dezvolte si chiar sa depaseasca sectoarele tehnologice care sunt o imagine în oglindă a lui Google sau altora, cum ar fi TikTok-ul înlocuind Facebook-ul, o fac mult mai bine pentru că nu încearcă să facă câștiguri de capital în acțiuni.
Scopul tehnologiei, în China, nu este de a crește prețul acțiunilor în companiile care o fac. Ei încearcă să reducă costul de producție și să dezvolte noi tehnologii pentru a-și dezvolta mai bine intreaga tehnologie.

Nu ne vom umfla economia și nu vom crea o bulă aici doar pentru a fi la fel de umflați ca economia SUA. O să ne scădem prețurile. Nu vom face un boom financiar și un boom imobiliar. Vom face exact opusul.
În loc de a lasa bancile sa se imbogateasca din împrumuturi imobiliare, cum ar fi la Evergrande, vom lăsa Evergrande mearga bankrupta. Vom lăsa deținătorii de obligațiuni din Evergrande bankrupti. Vom lăsa acționarii evergrande bankrupti.
China nu incurajeaza sub nici o forma speculatiile financiar bancare.

În timp ce clasa de mijloc americană și partidele politice cred că se îmbogățesc, pe măsură ce prețurile locuințelor lor cresc, chinezii cred că se vor îmbogăți pe măsură ce prețurile locuințelor vor scădea și își pot permite din ce în ce mai multe locuințe la un preț din ce în ce mai mic, în timp ce salariile lor cresc.

Acesta este coșmarul Statelor Unite. Ce se întâmplă dacă Japonia și Coreea și alte țări decid să se arunce de partea Chinei în loc de Statele Unite?
Și acum, că America pune presiune pe Japonia și alte țări asiatice pentru a sprijini cheltuielile sale militare și deficitul său comercial chiar mai mult, aceste țări se intreaba, ce beneficiaza din relația SUA?
Ele vad acum ca un acord cu China pentru a spune, OK, despre Marea Chinei de Sud este de fapt un castig, va fi o hartă pe care toți vor ajunge să o împărtăseasca rezervele de petrol și gaze din Marea Chinei de Sud. Vor avea pace, iar asta include Taiwanul. Și cum Statele Unite se află într-o stare de contracție rapidă a economiei sale chiar acum, dintr-o dată alte țări isi razgandesc poziția și nu mai urmăresc planul neoliberal al Statelor Unite.

Ultimul capitol vorbește despre creșterea concurenței economice dintre SUA, pe de o parte, și China și Rusia, pe de altă parte. Și trecerea la o „economie multipolară de-dolarizată”.
SUA vor să transforme economia americană dintr-o economie de proprietate într-o economie de inchiriere.
Bruxelles-ul este un braț al Departamentului de Stat al SUA. Nu are nimic de-a face cu populația europeană. Europa nu este o democrație; e o oligarhie, dar este o oligarhie militarizată controlată de Statele Unite.

Și speră că oamenii vor crede că viitorul este ceva ce nu a mai fost niciodată în lume. Iar ceea ce ei numesc Democrație este o țară fără guvern si natiuni.
Poate Klaus Schwab și participanții care merg la Forumul Economic Mondial într-adevăr sa convinga oamenii că se pot descurca fără guvern și lăsați neoliberalii să facă pentru economia mondială ceea ce Margaret Thatcher a făcut pentru Anglia?
Asa cum Trump a scris in bestseller-ul sau “The Art of Breaking the Deal” – “ Arta de a desface un targ”, acesta a devenit politica americană: putem rupe orice afacere vrem, pentru că ne putem transforma propria realitate.

Un executiv francez, Frederic Pierucci, a scris o carte interesantă numită „Capcana americană: Bătălia mea pentru a expune războiul economic secret al Americii împotriva restului lumii”, este, de asemenea, o carte minunată. Frederic Pierucci a fost un executiv la compania franceză de transport Alstom, iar guvernul american l-a acuzat de o așa-zisă corupție. Și el a fost intr-un fel primul caz Meng Wanzhou de la Huawei, cu câțiva ani înaintea ei.

Cartea cu imbunatatirile calitative de la o editie la alta este foarte importanta pentru pretioasele informatii pe care le da, mai ales acum cand foarte puțini economiști valorosi mai predau istoria economiei, pentru că – cel puțin în facultatile de economie din SUA –de fapt istoria economică, este atât de diferită de toate manualele neoliberale.
Sa speram ca aceasta editie va fi nu numai tradusa in ROMANA dar si pusa in practica si cat mai curand.