G
150 aprobate
gert.frau@yahoo.com
89.136.113.152
Atestarea acestor nume romane, Camillus, Ursilla, Taurilla, Juvencilla, ar confirma caracterul romanic moștenit al sufixul nostru -ilă. După cum s-a observat din comparațiile între cuvintele dacice și cele albaneze, /l/ intervocalic se rotacizează: vieʣur(e) – vjedhull. Posibil să fie același cu balticul -ulis, -ulė (let.Let.sermulis „hermină”, svirbulis ”vrabie”). Russu și lingviștii albanezi presupun un sufix de agent.
https://en.wiktionary.org/wiki/sermulis
https://en.wiktionary.org/wiki/zvirbulis#Latvian

În Albania l-au desemnat ”hoț” după verbul vjedh (a fura), coradical cu lat.vehō, vehere. Alte opinii se îndreaptă spre grăsimea bursucului: *wesd[h]-ulā f. (liter. ‘grăsime de animal’) cu metateza /sd/ spre *ʣ (ulterior dh), comună în albaneză. Vezi alb.pidh, coradical cu slavicul pizdă!
IE *tegu- ”grăsime” sau *teḱs- (“weave, build”) dă germanicul *þahsuz m. ‘viezure’, lat.taxō, -onis m. ‘idem’, Gallo-Latin taxea f. ‘lard’ (adică grăsime de bursuc) și celt.*taskos înlocuit cu *brokko- https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/%C3%BEahsuz

Nu cu mult timp în urmă, m-am referit și la Dapyx ca fiind un ”viezure/bursuc” conformându-se ca tipar de formare (sufixul) unor nume de animale tracice: Βέβρυξ, fem. Βέβρυσσα (breb), βαίβυξ *βαίβυσσα (babiță) și prob. δαπυξ (viezure) – *δαπυσσα. Tema sa probabil dacică ar fi coradicală cu lat.lat.adeps sm. (genitiv adipis) ”fat, lard, grease; corpulence, obesity; sapwood” (vezi dâplă, dâplit), după cum propune și Krzysztof Tomasz Witczak în lucrarea sa, ”The Albanian name for badger”, acel/acea *wesd[h]-ulā de mai sus. Se baza și pe existența alb.Alb. vjamë (var.dhjamë) f. ”(animal) fat, lard, suet, tallow” (< IE. *wes-men-) Eu mă îndrept spre Dapyx, care ar fi a patra denumire preromanică pentru acest animal după viezure, uture și altele de mai jos. Cred că unele denumiri de animale apăreau mai des în lexicul anumitor triburi pentru că erau admirate, folositoare (grăsimea lor) sau erau un totem cu încărcătură mitologică (brebul sau lupul de ex.) și pentru asta aveau o denumire tabuistică cum este ”regele muntelui” în mongolă și probabil numele lupului în endonimul Dācus (”sugrumător”?) sau daos (*dawos) în frigiană. În albaneză mai au și baldos ”viezure” ( mot-a-mot ”scroafă pătată cu alb”) comparabil cu arom. baljiu (breaz, cu semn alb) şi baljeados (bursuc), ambele din substratul traco-ilir. http://giony.ro/dictionar-p/baljeados/3305 Vezi alb.balë (cu pată albă) reconstruit după un vechi *balias, cf. grecismului balios, împrumutat (și grecizat) ori din tracă ori din proto-albaneză (adică un dial.illir). Grecii aveau phalios (Φαλίος), iar în albaneză se asimila *-lj- în *ll (ulterior l). Altă idee pentru Dapyx ar fi radicalul *dhōbh- ”a săpa” (dep ”pârloagă”) cf. galezului moch daear m (“badgers”) sau daearfoch care se traduc ”porc de pământ” (earth pig). Un fapt interesant despre tribul lui Dapyx este că aveau niște peșteri lungi în care se retrăgeau din fața dușmanilor. Să fie și tribul său comparat cu acest animal pe care-l aveau probabil drept totem? M-am îndepărtat de subiectul acestui comentariu. Dacă avem sufixul -ilă și nu este ”doar” slavic, atunci trebuie să aducem argumente solide că ar fi dacic. Orice /l/ intervocalic s-ar fi rotacizat. În albaneză, IE *l se transformă în /ll/, pe care albanezii îl numesc ”hard l”. În dialectul arbăreș, acest /ll/ se aude ca un /r/. În fitonimele geto-dacice acel dila/zila (viță) a fost etimologizat ca un subiect distinct. Nu este un sufix -ila. Un exemplu usazila (var.azila, atilia, adila) ”herba dracontea”, stirsozila (Centaurium umbellatum , fierea-pământului), teudila, propedila/procedila), priadila (viță albă/bryonia alba), etc. Ca o curiozitate, alb. i, e atillë (strong, brave) din jurul Școdrei ar putea explica un tr.atilia ca ”întăritor”, dar nu am argumente în acest sens, termenul fiind destul de rar. M-am întrebat uneori dacă nu cumva comunitatea dacică din jurul Thermidava lasă câteva cuvinte albanezilor, inclusiv acel ”asht fort i rebt” (d.un râu) – “este foarte repede” comparat cu hidronimul Rhabōn, Raba (din m-ții Beskizi) sau diversele Repedea din spațiul românesc (traduse Bistrița). Este coradical cu oset. räväg ”rapid”, Parth. raf `atac, luptă”(IE *rebh-1 ”to move, hurry”) și alte cuvinte din româna regională probabil. Vezi și rreptë adj. ‘strong, inexorable’ comparabil cu n.pers.Reptaterkos. mizila sau mizēla (μιζηλα) este thymus, adică cimbru, o plantă cu efect diuretic după traducerea sa, *pișătoare, și care ar putea cuprinde un sufix interesant (de agent). Nu cred că este dacic, fiindcă /ē/ s-ar fi transformat în /ā/. Este opinia unor profesioniști că /ē/ s-ar fi pronunțat ca în greaca moderna, ca un i lung. Vezi la Hesychios zílai (ζίλαι), vinul tracic, comparat cu o var.zēlas (ζήλας). http://www.kroraina.com/thrac_lang/thrac_7_1985.html Vezi și zina (ζῆνα) ”cucută(cicută)”! E posibil ca grecizarea tracilor propriu-ziși să fi adus și această transformare, dar eu cred că are legătură cu celții care invadează Balcanii, inclusiv Grecia antică și Anatolia. Aceștia au transformarea /ē/ spre /ī/ și probabil că influențează pe traci (prin regatul Tylis) și ulterior pe greci prin aducerea tracilor în număr mare în sânul grecilor. Sunt autori antici (poeți ca Ovidius, istorici și arheologi) care atestă o comunitate celtică în Cadrilater cu centrul la Dârstor, dar mai există o arie culturală a acelui ”dīna” (fortăreață sau așezare importantă), unde iar întâlnim ē/ spre /ī/. Radicalul IE este același cu al dacului ”dava” sau tracicul târziu *dīvā (Plovdiv), adică *dhē- ” a pune, a așeza” de unde iese kurdul dewar (zid), alb.(dial.arv.) dena ”mă așez”, i denure ”așezat” sau reg. „a se da”- a se așeza” (monografia comunei Șieul Măgheruș, jud.Cluj). * NR - Nu se rotacizează ll, adică l geminat, dublu