Atac dur și nedrept

CD

NU ESTE UȘOR SĂ IUBEȘTI ROMÂNIA
Autor: Bogdan Alexandru Duca

E o țară cu păcate multe. Și cu păcate rușinoase, făcute din prea mult servilism, nu din exces de orgoliu. Dacă alte neamuri în istorie suferă de pe urma unui prea mare orgoliu imperial, care vrea să îi cucerească pe alții și să afirme rostul și locul țării lor în fruntea întregii lumi, la noi păcatele sunt cele ale supraviețuirii ipocrite, al preacurviei și înșelătoriei, pe care încercăm să ni le justificăm în numele smereniei și răutăților istoriei.
Nu e bine să ne ascundem după deget, mai ales astăzi, când mândria României este aceea că e în UE și ocupată de trupe NATO iar ambițiile sale istorice, așa cum au fost formulate de președinte și premier sunt acelea de a vedea mai multă integrare în UE și mai multe trupe NATO aici.
Iar sondajele de opinie, câte sunt, cum sunt, arată că majoritatea românilor care ar vota, ar vota cu partidele mainstream care continuă politica de prostituată supusă din România.
Iar dacă e o majoritate care nu mai votează, e scârbită, acea majoritate este scârbită nu pentru că i-ar fi afectată demnitatea, ci pentru că stăpânii de acum nu le dau suficient de multă mâncare și distracție.
Ca și în timpul lui Ceaușescu. Majoritatea românilor nu s-au simțit umiliți de Ceaușești. Nu aveau nicio problemă să scandeze cele mai grotești și hilare lozinci, să elogieze în fel și chip pe cei doi țărani ajunși în fruntea țării.
Majoritatea românilor s-au supărat pe Ceaușescu pentru că nu le mai oferea nimic în schimbul elogiilor. Nu mai dădea nici papa, nici curent, nici căldură, nici distracție.
Nu îi deranja că ling ca niște câini slugarnici mâinile celor doi. I-a deranjat când mâinile respective nu le-a mai oferit mâncare…
De asta, probabil, și actualul regim va sfârși prost: pentru că nu mai are ce să ofere. Țara e un sac cu petice peste petice, de nu se mai vede materialul original…
Dar acest popor se poate trezi. Acest popor mai are o șansă. Ca în 1859, ca în 1866, ca în 1877, ca în 1916, ca în 1918, ca în 1944, ca în 1964, ca în 1968, șansa românilor este aceea că în acest popor există și energii vii, energii care pot ajunge la putere și pot forța o schimbare.
Avem elite. Le avem acolo unde nu ne așteptăm. Nu sunt în academia română (intenționat cu „a” mic, acel azil de bătrâni lași, conformiști și corupți, cu atât mai vinovați cu cât ar fi avut destulă minte ca să contribuie cu ceva la binele țării), ci pe bloguri și facebook.
Nu sunt în fruntea partidelor, dar se găsesc prin partide. Nu sunt șefi la ong-uri, dar sunt implicați social, nu sunt ierarhi de Biserici, dar sunt preoți prin parohii și mânăstiri. Nu sunt universitari (alt dublu focar- pe de o parte sfertodoctism corupt și mafiot, pe de altă parte mizerie ideologică occidentală), ci trăiesc din burse…..
Acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu, care ține tare mult la poporul ăsta, de supraviețuim de aproape 1500 de ani.
Pentru ei spun cu încredere: ”La Mulți Ani, România!”

Notă:
Sunt des atacat că aș fi ”iudă”, ”trădător de neam” și ”hulitor de neam și țară”, dar nu mă deranjează. Cei care mă acuză fac parte din două categorii: ticăloși rău-voitori și imbecili intelectual și emoțional.
Prima categorie pur și simplu are misiune să mă ”combată” iar a doua categorie face parte din turma nefericită pe care o altă manipulare a istoriei decât cea pe care o trăim acum ar putea să o transforme într-un ….cor de lăudători ai mei.

Sursa: https://gandeste.org/analize-si-opinii/bogdan-alexandru-duca-nu-este-usor-sa-iubesti-romania/126471