- No issue detected
Libertate,egalitate,fraternitate sau moarte. Acesta a fost sloganul Revolutiei franceze si se vede, din comentariu, ca autorul nu cunoaste acest lucru. Scotandu-se elementul cel mai important sloganul nu numai ca nu mai este acelasi, dar a transformat sloganul intr-unul tolerant pe cate Franta il falfaie ca si imnul ca o mare realizare a unor false valori si a unei false armonii intre francezii de culoare verde deschis cu francezii de culoare verde inchis. Vechiul slogan transmite directia clara a Revolutiei dincolo de schimbarea regimului, respectiv „monstruozitatea” asa zisilor asupriti impotriva indiferentilor si inactivilor nobili.
„Austriaca” nu a spus niciodata ca sarmanii daca nu au paine sa manance cozonac. Dimpotriva, aflata la un picnic „Austriaca”, vazand niste sarmani a cerut sa li se dea paine. Atunci cand i s-a spus ca nu au paine ci cozonac si vin, „Austriaca” le-a oferit cozonac si vin. A doua zi deja aparuse in presa ce avea sa devina inceputul manipularii si instigarii la ura.
Pentru ca cei care nu sunt cu egalii, fratii in iluzia libertatii si nu accepta moartea pentra tradarea acestor „nobile idealuri” debin fiare sau hoarde de sclavi a unor regi intriganti si pentru care nu exista decat moartea. Dupa cum se vede moartea nu face diferenta, ia trebuie sa terorizeze atat „dusmanii” cat si „fratii” daca devin sovaielnici ori, dezgustati de sangele inocentilor, ar fori sa se retraga. Sloganul Revolutiei franceze nu-ti da posibilitatea sa stai deoparte, neutralitatea este exclusa si pana si cei mai infocati si fanatici sustinatori devin victimile cumplitului malaxor. Ce demiurg al raului a putut genera atat de multa ura incat sa impinga si sa duca omul la stadiul de animal carnivor infometat? Cat de satanic piate fi echerul si compasul ?
Putin a lipsit ca autorul umilit al „Imnului Revolutiei” sa nu sfarseasca sub esafod cei care luptau pentru libertate, egalitate, fraternitate sau moarte. Trimiterea lui in uitare nu este intamplatoare, Revolutia nu are nevoie de eroi, doar de luptatori care la nevoie accepta si moartea. Atat de mult efort in a distruge, in a ucide, in a demola idei, credinte ca pe urma sa avem… Restauratia si o mai mare umilinta prin infrangerea totala.
Louis al XV a ramas in istorie nu pentru rolul de mediator dupa ce castigase „Primul Razboi Mondial” (1740-1748) si a refuzat toate teritoriile oferite pe considerentul ca Regele Frantei nu este un samsar de teritorii si de oameni, el este Regele Frantei si Franta nu ocupa popoare in Europa. Louis XV nu are farmecul „copilului teribil al Revolutiei” si toti care au pus la indoiala intelepciunea Regelui si a cardinalului de Fleury nu au inteles un lucru esential. Franta ca superputere nu trebuie sa se comporte ca Austria,Prusia sau Rusia ai caror conducatori s-au dovedit nu regi ci negustori (aluzie fina la impartirea Poloniei salvatoarea Vienei). Numai Franta si un general francez, d’Auteroche putea sa-si invite inamicii englezi sa traga primii- trageti intai dvs. domnilor englezi ca apoi sa-i infranga atat de umilitor la Fontenoy. Asta era Franta regalista domnilor! Asta era superputerea europeana numita Franta o creatia cardinalilor incepand cu Richelieu si terminand cu Fleury care conservase granita Moldovei aproape de Bug pe la 1740 intr-o capitulatie cu otomanii recunoscuta si de Rusia. Ludovic al XVI va fi decisiv in Razboiul de Independenta american fara sa stie ca in lumea masonica nu exista recunostinta, credea in idealul unor oameni care trambitau libertatea, in realitate libertatea de a face bani, libertatea unor negustori de suflete, de teritorii si de bani, exact opusul politicii lui Fleury.
In momentul in care Napoleon cel Mic a uitat de sfatul intelept si a incercat sa calce pe urmele si legenda unchiului Franta s-a trezit din iluzie si a intrat in cosmarul Comunei. De atunci Franta traieste intr-o continua iluzie si un joc de mitizare a istoriei. Neaga comunismul Comunei dar accepta ateismul, fundamentalismul Revolutiei. Iubeste mama odioasa si criminala si uraste fiica tocmai pentru ca seamana doar putin cu mama. Dilema o lamureste moartea cea pierduta in slogan apoi apare/revine/se intoarce comunismul si sexul pe fondul deziluziei pierderii drogului revolutiei superputerea prin putere. Regalistii prin cancelari mizau puterea pe superputerea prin idei si principii. Un concept aruncat la lada de gunoi prin reinventarea individului sclavul libertatii,egalitatii,fraternitatii cu sau (fara) moarte care au facut ca aceste cuvinte, cu trecerea timpului sa devina tot mai goale de continut.
Din acest motiv orice miscare/revolutie care vrea sa reinventeze individul mi se pare ca aluneca spre dictatura, violenta si mutilarea individului si a istoriei cel putin la nivelul a catorva generatii.