Ionuț
0 aprobate
some_body88@yahoo.com
193.226.109.112

 

E bună și teoria în genreal și fără nominalizări concrete, dar și mai bună ar fi o exemplificare concretă despre cât de „eficiente” și „profesioniste” sunt serviciile atunci când interesele României sunt grav prejudiciate. Într-o țară normală la cap și suflet, daca informațiile lui Ioan Niculae sunt corecte (și din câte am reușit sa verific cam par!) atunci OMV era izgonit din țară a doua zi cu șuturi in „profundor” și timp de 100 de ani nu i-ar mai fi fost permis sa deruleze vreo afacere în România!!! Pe când într-un sat fără câini, șeful OMV este decorat cu „Steaua României” de către președinte, sub ochii blajini și umezi ai „băieților”… (https://www.economica.net/decizie-inedita-basescu-l-a-decorat-cu-ordinul-steaua-romaniei-pe-seful-omv_44497.html) Halucinant!

https://www.economica.net/ioan-niculae-omv-a-vandut-combinatul-doljchim-la-fier-vechi-i-a-taiat-tot-ca-sa-nu-mai-poata-folosi-cineva-vreun-utilaj-le-oferisem-triplu_186925.html:

„Ioan Niculae: OMV a vândut combinatul Doljchim la fier vechi și a tăiat tot, ca să nu mai poată folosi cineva vreun utilaj. Le oferisem triplu!
05 iul, 2020

Omul de afaceri Ioan Niculae vine în premieră cu niște detalii incredibile, de acum mai bine de zece ani, ale „afacerii Doljchim”, combinatul chimic din Craiova care a fost demolat la șase ani de la privatizare. Niculae spune că a negociat îndelung cu austriecii cumpărarea combinatului, se ajunse la un acord, dar pe ultima sută de metri OMV s-a răzgândit și a preferat să vândă la fier vechi combinatul deși omul de afaceri spune că oferise triplu pentru preluare. Iar austriecii au cerut imperios să fie tăiate toate utilajele care ar fi putut fi ulterior folosit de alte fabrici chimice din România, ca piese de schimb.

Iată, integral, ce spune Ioan Niculae despre „afacerea Doljchim”:
„Au negociat cu mine un an de zile vânzarea Doljchim Craiova. Am bătut palma, la insistențele lor, pe suma pe care au vrut ei să o obțină. Asta era joi. Miercurea viitoarea trebuia să ne întâlnim, cu toți avocații, să semnăm contractele, și marți, cu o zi înainte, m-a anunțat fostul lor director general de atunci, austriacul, că ar fi bine să ne vedem câteva minute. Am bănuit că e ceva de rău. A spus că îi e rușine, că e o treabă total neprofesionistă, dar că el este un executant, și a primit dispoziție de la Viena, de la Board, să nu îmi mai vândă mie fabrica, și să o dea la fier vechi. Prețul meu era de trei ori mai mare decât prețul cu care au vândut ei la fier vechi. Mai mult decât atât, în negocierile pe care le-am avut, au fost foarte duri în legătură cu preluarea tuturor obligațiilor de mediu și de personal, cu care noi am fost de acord, în scris. Deci au preferat să taie un combinat chimic de mărimea Doljchim decât să îl dea unui investitor român. Mai mult decât atât, la o săptămână după ce au încheiat brusc tratativele cu noi, l-au vândut pe nimic unei firme din Călărași, la fier vechi, cu obligația ca în șase luni de zile să dispară. În șase luni de zile a dispărut, nu am mai văzut nici urmele combinatului Doljchim, unul dintre cele mai mari din țară. Mai mult, au dat scris instrucțiuni directorului general pe Doljchim de atunci, ca niciun obiect, niciun utilaj mecanic, nicio piesă de schimb, să nu fie vândută ca atare, ci să fie tăiată. Au tăiat cu flexul inclusiv rotorii de la toate compresoarele din fabrică. Dacă vreți o confirmare, puteți să sunați la Azomureș (combinatului chimic din Târgu Mureș, deținut acum traderul elvețian Ameropa – n.red.), că ai eu cumpărat un compresor din ăsta, și s-au trezit că rotorul era tăiat cu flexul – n-au apucat să îl taie pe tot, au tăiat cam trei sferturi din el. (…) E la Azomureș, l-au păstrat ca piesă de muzeu, îl țin în magazie, cred că este cel mai mare compresor de la Sinteză, de la Amoniac, cu axul rotorului de joasă tăiat. Atât de mult ne iubesc investitorii din Austria încât nici măcar ca fier vechi nu ne-au lăsat să cumpărăm ceva de la ei. Fostul director general de la Doljchim, care altfel este un om de bună credință, a primit ordinele, să taie orice componentă, orice piesă dinamică, ca să nu poată fi folosită ca piesă de schimb de alte companii, de Interagro, de Azomureș. Care ofereau mult mai mult decât prețul de fier vechi, de scrap. A fost șocant să auzi așa ceva. Iar acel reactor a fost vândut unor persoane fizice, care l-au luat ca fier vechi, au venit cu el la mine, mi l-au oferit și l-am luat. Nu am avut niciun aranjament cu ei, pur și simplu m-au întrebat dacă vreau să îl iau și le-am zis „da, domnule, îl iau!”. Și totuși, de ce să fi ales austriecii să facă o afacere mai proastă prin vânzarea la fier vechi, l-am întrebat pe Niculae „Am oferit de trei ori și ceva mai mult decât au luat ei pe el la fie vechi. Dar problema lor nu au fost banii, pentru că făcuseră oricum mulți bani cu el. Când eu vindeam ureea cu 240-250 de dolari, ei o decontau pe Linz cu 150-140. Deci au fost sute de milioane scoase prin Doljchim, nu i-a întrebat nimeni niciodată nimic”, a spus Niculae. (…)