CINE E INGINERII SI CE VREA EI !
Voi încerca sa explic hoardei umaniste ce creatura este inginerul.
Sa începem cu începutul…

Scoala generala si liceul

Foarte rar inginerul straluceste la învatatura, nu pentru ca nu ar avea materie cenusie deasupra gâtului, ci pentru ca nu suporta sa învete pe de rost texte si comentarii la limba româna, sau nume si ani la istorie. Asta nu înseamna ca uraste materiile respective – poate citi cu placere o carte, doar ca îl enerveaza notiunea de memorat.
Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru ca inginerul nu e tâmpit. Totusi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (stiinta chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesita matematica, asa ca nu are de ales si o va învata. Desi nu va avea mediile cele mai mari din clasa, viitorul inginer va avea satisfactia ca el este posesorul unor cunostinte si abilitati pe care colegii lui le vad inaccesibile, si în acelasi timp poate sa-si spuna linistit ca nu ar fi o mare problema pentru el sa exceleze la celelalte materii, doar ca nu vrea. El e cool.

Facultatea

Inginerul nu se streseaza foarte mult în facultate… desi are de mers la laboratoare si are de facut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul si cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va gasi întotdeauna timp pentru distractie, socializare, sau pur si simplu pentru stat degeaba.
Pe când studentii celorlalte facultati sunt lipsiti de griji ca pasarea cerului, sau coplesiti de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studentesc al animalului de prada: 90% din timp doarme si se joaca, dar în restul de 10% reuseste sa mobilizeze o impresionanta energie în scopul finalizarii unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu conteaza pentru el, cu suficienta cafea sau Coca Cola la dispozitie. Dupa ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantitati impresionante de etanol si programul lejer este adoptat din nou.

Locul de munca

Inginerul nu este un “workaholic”, dar va munci bine daca îi place ceea ce face sau daca este al dracului de bine platit. Nu este neaparat obsedat de bani (daca era s-ar fi facut economist sau avocat), dar nu-i place nici sa faca implozie intestinala. El va încerca, dar nu va reusi decât rar, sa mentina ritmul de viata din facultate, 90% frecat de menta, 10% efort intens. Ai dracului patroni nu-l lasa. În general este un tip orientat, care daca vede ca meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezita sa se reprofileze. “Lipsa lui de cultura”, “incapacitatea lui de a comunica”, sau “gândirea lui de soarece de laborator” nu-l încurca: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.

Cultura

Cultura nu este o componenta vitala a unui inginer, dar nu este obligatoriu sa lipseasca. Un inginer va citi o carte, va asculta muzica si va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face placere, fara sa se gândesca la faptul ca prin asta el îsi face upgrade la nivelul de cultura. Daca prefera o carte care descrie o metoda ingenioasa de a lichida pe cineva, urmata de o metoda si mai ingenioasa pentru aflarea vinovatului, în locul unei carti care descrie lamentarile si psihozele unui bosorog sau ale unei femei la menopauza, asta e pentru simplul motiv ca inginerul nu are chef sa vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lauda altora cu cât de cult este el. Daca prefera sa vada cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichideaza câte 50 de dobitoci per film în loc sa vada “capodoperele” lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru ca filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. Si un inginer nu citeste niciodata poezie, decât daca vrea sa impresioneze o femeie, ceea ce pâna la urma este un lucru laudabil si îl iertam.

Etica

Adevaratul punct slab al inginerului este etica, si probabil ca acolo bate si madam Pipi-Pipi când vorbeste de tehnicienii lui Ceausescu. Inginerii în general se ocupa sa construiasca dispozitive, fara sa-si faca prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de natura financiara. Inginerii fac bombe nucleare si rachete ghidate nu neaparat pentru ca sunt platiti pentru asta (dar nu strica) si nici pentru ca le-ar place foarte mult sa ucida oameni (nu mai mult ca altor barbati, cel putin), ci pentru ca sunt dispozitive complexe, de înalta precizie, si e o placere sa arate ca pot face asa ceva. E cool!

Acasa

Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalti oameni în viata de zi cu zi… cu exceptia faptului ca el este în stare sa schimbe un bec ars, sa monteze o priza sau un întrerupator, sau un cablu TV, si nu trebuie sa duca calculatorul la reparat daca are un virus sau daca vrea sa-si instaleze un modem. Inginerul nu stie ce e aia Tech Support.

Rezultate

Care este totusi diferenta dintre ingineri si umanisti? Exceptând pregatirea de specialitate…
Diferenta între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfectionarea si întretinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, constructii, programe software… Umanistul are ca scop educarea si perfectionarea oamenilor si a societatii (asta pentru ca eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru ca ei singuri probabil ca-si închipuie ca trebuie doar sa existe pentru a lumina lumea cu prezenta lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progreseaza de la un an la altul, si este clar ca ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastra).
Dar scopul umanistilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiti, mai generosi? Sau e chiar invers?
Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci ciocul mic!

(text preluat din folclorul Internaut. Cine-i autorul? Găsitorului, recompensă!)

Nota redacției
Un prim răspuns pentru Inginerul anonim.
Am pus în dezbatere cu plăcere acest text interesant și incitant, deși autorul ne este, deocamdată, necunoscut.Imediat după această pledoarie isteață și amuzantă, am postat un text de-al meu scris în 1989, intitulat „Pentru o ecologie a limbajului”. Din acest text scot un fragment și îl introduc mai jos, ca comentariu la textul dlui inginer. Îi invit pe cititori să aibă în vedere ambele puncte de vedere. Iar de comentat, fiecare cum îi este voia!
(……)
„Profund greşită este credinţa, atât de răspândită printre cei ce ho¬tărăsc politica culturală şi orientarea învăţămîntului, precum că spiri¬tul tehnicist şi scientist, matematizant, va fi să prevaleze tot mai mult faţă de cel umanist! Modelarea fiinţei noastre interioare după un asemenea reper va însemna desfigurare şi degradare în masă!
Omul, ca individ, este celula vie a organismului social. Nu e de conceput nici o reformare a organismului socio-politic fără a avea grija cea mai mare faţă de sănătatea celulei, a personalităţii umane. Orga¬nis¬mul socio-politic e chemat să asigure tuturor împlinirea personalităţii umane. Această împlinire a omului ca om este strâns legată şi de vieţu¬irea sa într-un univers lingvistic complex şi accesibil în toate articulaţiile sale, capabil să stimuleze energiile spirituale latente în om.
Degradarea limbajului, la care asistăm cu o neputinţă tot mai vinovată, este parte din procesul general de degradare a valorilor umane, a lumii în care trăim şi vor trăi urmaşii noştri. Aşijderea, remediul lingvistic nu poate fi separat de o soluţie globală a pro¬ble¬melor cu care se confruntă viitorul lumii noastre. *
Lumea noastră este ameninţată de un decalaj tot mai mare între disponibilităţile materiale ale omului, aflate în continuă creştere, şi nivelul de conştiinţă şi exigenţă morală la care ajunge fiecare individ, fiecare generaţie. Oricare dintre noi este în măsură să lase fiului său întreaga zestre de bunuri materiale agonisite într-o viaţă. Agonisita sufletească însă n-o putem lăsa moştenire nimănui, printr-un simplu act testamentar, deşi ea este bunul cel mai de preţ care încununează o viaţă de om. În formarea şi dezvoltarea sa morală, fiecare individ este nevoit să reia de la zero procesul edificării sale morale, etice , spirituale. Iar acest proces este de lungă durată, cerând concursul atent al familiei, al şcolii, al anturajului profesional, al societăţii. Din păcate, trăim într-o lume tot mai grăbită, ce-şi face tot mai puţin timp pentru a urmări, supraveghea şi încuraja procesul edificării morale a individului. Lumea noastră e tot mai mult pasionată după putere, după valorile materiale, iar educaţia morală şi spirituală rămâne pretutindeni profund neglijată. Apare astfel pericolul grav ca de aceste puteri materiale tot mai mari, uriaşe, colosale, să ajungă a dispune indivizi superficial pregătiţi din punct de vedere moral şi spiritual. Această disproporţie sporeşte în chip dramatic probabilitatea unor cataclisme social-politice mondiale, ge¬nerate de indivizi străini de valorile umane autentice, incapabili să trăiască sentimentul răspunderii morale.
Limbajul se numără şi el printre acele valori care nu pot fi transmise prin gestul fizic al schimbării de proprietar. Sunt valori ce nu pot fi transmise integral altei generaţii decât în măsura în care sunt îndelung exersate, prin educaţie şi instrucţie. De aceea, în lumea noastră şi în cea de mâine, mai mult ca oricând în istoria lumii, procesului de educaţie umanistă va trebui să i se acorde atenţia cea mai mare.
(…….)

Ion Coja