CINE E INGINERII SI CE VREA EI !
Voi încerca sa explic hoardei umaniste ce creatura este inginerul.
Sa începem cu începutul…
Scoala generala si liceul
Foarte rar inginerul straluceste la învatatura, nu pentru ca nu ar avea materie cenusie deasupra gâtului, ci pentru ca nu suporta sa învete pe de rost texte si comentarii la limba româna, sau nume si ani la istorie. Asta nu înseamna ca uraste materiile respective – poate citi cu placere o carte, doar ca îl enerveaza notiunea de memorat.
Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru ca inginerul nu e tâmpit. Totusi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (stiinta chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesita matematica, asa ca nu are de ales si o va învata. Desi nu va avea mediile cele mai mari din clasa, viitorul inginer va avea satisfactia ca el este posesorul unor cunostinte si abilitati pe care colegii lui le vad inaccesibile, si în acelasi timp poate sa-si spuna linistit ca nu ar fi o mare problema pentru el sa exceleze la celelalte materii, doar ca nu vrea. El e cool.
Facultatea
Inginerul nu se streseaza foarte mult în facultate… desi are de mers la laboratoare si are de facut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul si cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va gasi întotdeauna timp pentru distractie, socializare, sau pur si simplu pentru stat degeaba.
Pe când studentii celorlalte facultati sunt lipsiti de griji ca pasarea cerului, sau coplesiti de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studentesc al animalului de prada: 90% din timp doarme si se joaca, dar în restul de 10% reuseste sa mobilizeze o impresionanta energie în scopul finalizarii unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu conteaza pentru el, cu suficienta cafea sau Coca Cola la dispozitie. Dupa ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantitati impresionante de etanol si programul lejer este adoptat din nou.
Locul de munca
Inginerul nu este un “workaholic”, dar va munci bine daca îi place ceea ce face sau daca este al dracului de bine platit. Nu este neaparat obsedat de bani (daca era s-ar fi facut economist sau avocat), dar nu-i place nici sa faca implozie intestinala. El va încerca, dar nu va reusi decât rar, sa mentina ritmul de viata din facultate, 90% frecat de menta, 10% efort intens. Ai dracului patroni nu-l lasa. În general este un tip orientat, care daca vede ca meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezita sa se reprofileze. “Lipsa lui de cultura”, “incapacitatea lui de a comunica”, sau “gândirea lui de soarece de laborator” nu-l încurca: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.
Cultura
Cultura nu este o componenta vitala a unui inginer, dar nu este obligatoriu sa lipseasca. Un inginer va citi o carte, va asculta muzica si va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face placere, fara sa se gândesca la faptul ca prin asta el îsi face upgrade la nivelul de cultura. Daca prefera o carte care descrie o metoda ingenioasa de a lichida pe cineva, urmata de o metoda si mai ingenioasa pentru aflarea vinovatului, în locul unei carti care descrie lamentarile si psihozele unui bosorog sau ale unei femei la menopauza, asta e pentru simplul motiv ca inginerul nu are chef sa vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lauda altora cu cât de cult este el. Daca prefera sa vada cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichideaza câte 50 de dobitoci per film în loc sa vada “capodoperele” lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru ca filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. Si un inginer nu citeste niciodata poezie, decât daca vrea sa impresioneze o femeie, ceea ce pâna la urma este un lucru laudabil si îl iertam.
Etica
Adevaratul punct slab al inginerului este etica, si probabil ca acolo bate si madam Pipi-Pipi când vorbeste de tehnicienii lui Ceausescu. Inginerii în general se ocupa sa construiasca dispozitive, fara sa-si faca prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de natura financiara. Inginerii fac bombe nucleare si rachete ghidate nu neaparat pentru ca sunt platiti pentru asta (dar nu strica) si nici pentru ca le-ar place foarte mult sa ucida oameni (nu mai mult ca altor barbati, cel putin), ci pentru ca sunt dispozitive complexe, de înalta precizie, si e o placere sa arate ca pot face asa ceva. E cool!
Acasa
Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalti oameni în viata de zi cu zi… cu exceptia faptului ca el este în stare sa schimbe un bec ars, sa monteze o priza sau un întrerupator, sau un cablu TV, si nu trebuie sa duca calculatorul la reparat daca are un virus sau daca vrea sa-si instaleze un modem. Inginerul nu stie ce e aia Tech Support.
Rezultate
Care este totusi diferenta dintre ingineri si umanisti? Exceptând pregatirea de specialitate…
Diferenta între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfectionarea si întretinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, constructii, programe software… Umanistul are ca scop educarea si perfectionarea oamenilor si a societatii (asta pentru ca eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru ca ei singuri probabil ca-si închipuie ca trebuie doar sa existe pentru a lumina lumea cu prezenta lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progreseaza de la un an la altul, si este clar ca ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastra).
Dar scopul umanistilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiti, mai generosi? Sau e chiar invers?
Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci ciocul mic!
(text preluat din folclorul Internaut. Cine-i autorul? Găsitorului, recompensă!)
Nota redacției
Un prim răspuns pentru Inginerul anonim.
Am pus în dezbatere cu plăcere acest text interesant și incitant, deși autorul ne este, deocamdată, necunoscut.Imediat după această pledoarie isteață și amuzantă, am postat un text de-al meu scris în 1989, intitulat „Pentru o ecologie a limbajului”. Din acest text scot un fragment și îl introduc mai jos, ca comentariu la textul dlui inginer. Îi invit pe cititori să aibă în vedere ambele puncte de vedere. Iar de comentat, fiecare cum îi este voia!
(……)
„Profund greşită este credinţa, atât de răspândită printre cei ce ho¬tărăsc politica culturală şi orientarea învăţămîntului, precum că spiri¬tul tehnicist şi scientist, matematizant, va fi să prevaleze tot mai mult faţă de cel umanist! Modelarea fiinţei noastre interioare după un asemenea reper va însemna desfigurare şi degradare în masă!
Omul, ca individ, este celula vie a organismului social. Nu e de conceput nici o reformare a organismului socio-politic fără a avea grija cea mai mare faţă de sănătatea celulei, a personalităţii umane. Orga¬nis¬mul socio-politic e chemat să asigure tuturor împlinirea personalităţii umane. Această împlinire a omului ca om este strâns legată şi de vieţu¬irea sa într-un univers lingvistic complex şi accesibil în toate articulaţiile sale, capabil să stimuleze energiile spirituale latente în om.
Degradarea limbajului, la care asistăm cu o neputinţă tot mai vinovată, este parte din procesul general de degradare a valorilor umane, a lumii în care trăim şi vor trăi urmaşii noştri. Aşijderea, remediul lingvistic nu poate fi separat de o soluţie globală a pro¬ble¬melor cu care se confruntă viitorul lumii noastre. *
Lumea noastră este ameninţată de un decalaj tot mai mare între disponibilităţile materiale ale omului, aflate în continuă creştere, şi nivelul de conştiinţă şi exigenţă morală la care ajunge fiecare individ, fiecare generaţie. Oricare dintre noi este în măsură să lase fiului său întreaga zestre de bunuri materiale agonisite într-o viaţă. Agonisita sufletească însă n-o putem lăsa moştenire nimănui, printr-un simplu act testamentar, deşi ea este bunul cel mai de preţ care încununează o viaţă de om. În formarea şi dezvoltarea sa morală, fiecare individ este nevoit să reia de la zero procesul edificării sale morale, etice , spirituale. Iar acest proces este de lungă durată, cerând concursul atent al familiei, al şcolii, al anturajului profesional, al societăţii. Din păcate, trăim într-o lume tot mai grăbită, ce-şi face tot mai puţin timp pentru a urmări, supraveghea şi încuraja procesul edificării morale a individului. Lumea noastră e tot mai mult pasionată după putere, după valorile materiale, iar educaţia morală şi spirituală rămâne pretutindeni profund neglijată. Apare astfel pericolul grav ca de aceste puteri materiale tot mai mari, uriaşe, colosale, să ajungă a dispune indivizi superficial pregătiţi din punct de vedere moral şi spiritual. Această disproporţie sporeşte în chip dramatic probabilitatea unor cataclisme social-politice mondiale, ge¬nerate de indivizi străini de valorile umane autentice, incapabili să trăiască sentimentul răspunderii morale.
Limbajul se numără şi el printre acele valori care nu pot fi transmise prin gestul fizic al schimbării de proprietar. Sunt valori ce nu pot fi transmise integral altei generaţii decât în măsura în care sunt îndelung exersate, prin educaţie şi instrucţie. De aceea, în lumea noastră şi în cea de mâine, mai mult ca oricând în istoria lumii, procesului de educaţie umanistă va trebui să i se acorde atenţia cea mai mare.
(…….)
Ion Coja
Calomniez, calomniez! Il en restera toujours quelque chose!
Mostre de prostie ca-n facultatile tehnice nu intalnesti oriunde. Inginerii sunt asemenea bolnavilor de diabet. Pe dinafara nu se vede nimic rau, nu doare nimic, dar sfarsitul este urat rau de tot. Tot asa inginerii nu apar in
a deborda de prostie, nu-si dau seama niciodata de putinatatea mintii lor.
In concluzie ceea ce doreste sa spuna Pippidi este ca, inginerii n-au fost niciodata intelectuali pentru ca au aplicat ideile altora, realisti si umanisti. Pentru ca face calcule se considera realist, pt ca nu cauta idei(le are pregatite de altii) si-i par servite deja se considera destept.
Dar odata secata sursa de inspiratie, inginerul apare mai cretin decat ar fi suportabil, ca un copil ce a trait pana atunci cu parintii, si nu-si poate asigura singur banii odata ce au plecat.
@Princeps,
Domnule, nu ai dreptate, pentru simplul fapt că foloseşti cuvinte sau concepte pe care nu le înţelegi sau denaturezi. Ca să nu spun despre aiurelile din final…..
Prostia este o ATITUDINE generată de MODELELE culturale care li se oferă maselor. Exemplul cu cucoana pretioasă ce se vrea formator de opinie(Pippidi) nu tine; o femeie la care glandele lucrează mai mult decât creierul, nu trebuie luată în considerare.
Vedeţi mai jos ce înseamnă calitatea de inginer şi de ce aceasta nu poate fi asociată prostiei.
Altfel spus, orice inginer se poate comporta „prosteşte” în opinia celor din jurul său dar nu orice prostănac se poate comporta „inginereşte”.
Din simplul motiv al specificului de cultivare a logicii şi cunoştinţelor tehnico-matematice.
acum 15 ani am prognozat ca va veni vremea in care inginerii vor fi din nou la cautare. industrializarea fortata a lui nicu a coborit grav stacheta pregatirii inginerilor, multi dintre ai ajungind subiectul glumelor maistrilor si muncitorilor de prin uzine.
dupa revolutie a venit reculul, toata lumea si-a gasit brusc vocatia de economist sau manager, iar sectiile ingineresti nu s-au acoperit multi ani, in ciuda lipsei barierelor de la intrare. intre timp insa, instalatiile vechi care se reparau empiric precum daciile pe marginea drumului au cam disparut, asa ca acum trebiesc altfel de ingineri, care sa poata citi o carte thnica si niste instructiuni de utilizare si mai ales de reparare. daca sectiile tehnice din invatamintul superior nu vor ridica stacheta macar la nivelul de pregatire al anilor 1980, diplome de inginer va fi in continuare discreditata. stiu ca omul sfinteste locul, dar vestile rele circula mai repede decit cele bune, astfel incit neaveniti in ramura trebuie sa nu mai treaca oricum prin filtrul invatamintului superior.
din pacate avem in continuare probema ca cei mai multi dintre profesori n-au lucrat si nici nu mai unde sa lucreze vreodata intr-o fabrica, asa ca practica ramine doar un deziderat…
Stii ce adus capitalismul si, dupa el, socialismul de stat? Doua lucruri extreme: simularea si stresul. Amindoua ucid.
La intrebarea lui Iorga „..ce pot invata de la un inginer” , inginerul I.C. Bratianu a raspuns: ” masura, d-le profesor,masura”.
Excelenta replica a zis nea Bratianu asta… „masura”, nu-i asa? Dar ce masura sa aiba nemasurabila obraznicie a celor ce i-au dat peste nas? Unde era ingineria lui si ce facea ea? Mitocania, inginereasca sau umanista, ironia de la inaltimea unui cont bancar ne-masurat, sau masurat de o buna balanta intre agresiunea calculata inginereste (sic!) si lacomia, fara masura, umanista (?), nu cumva depaseste dilema asta? Ba, mie, mi se pare ca da, o depaseste.
Era bancu’ ala cu congresu’ dintre intelectuali si ingineri… mmmda… am ris, dar s-a schimbat risul in grimasa… istorica, ca sa zic asa…dac-mi permiteti…
Inginer vine de la masina, din masinismul iluminist. Azi se foloseste in exces: exista inginerie peste tot. Uitati-va pe multe titluri de articole si prezentari din lumea anglo-saxona: inginerii textuale. Cele mai multe? : expresia unui pirt urias. tras de cel mai mare munte din univers care naste, in chinuri, un amarit de soricel, si ala bolnav de dezinterie si rahitism. Piata libera si marile ei realizari spre progresul universal al individualismului absolut si al privatelor! Ura!
in anii petrecuti in tara mi-i aduc aminte pe ingineri ca fiind foarte aroganti.gm
autoflagelarea inginerului anonim in ce priveste „cultura”; dupa toate, dar toate dictionarele, enciclopediile, websterele consultate, notiunea de „cultura generala” se refera primordial la cunostintele stiintifice si tehnice, apoi la cele de natura artistica, filosofica, umanista, in general. Asadar, daca un inginer poate compune muzica si poezii, lucru frecvent, mai rar un poet sau un muzician indragostit de o masina de frezat… (Mi-l amintesc totusi pe baritonul David Ohanesian forjand fierul sau, un mare om de stat, Tito, petrecand zilnic cateva ore in atelierul mecanic, mesterind cu pasiune.)
Mititelu Cezar zice ca: in orice domeniu nu exista decit, aproximativ, doua zeci de titluri importante. Mi se pare corect… Si recomanda si un principiu practic: studiaza intii planetele, ca daca o faci, automat vei studia si praful cosmic.
Mi-aduc aminte ca am invatat. Apoi, mi-aduc aminte ca s-a facut reforma in invatamint. Si apoi am vazut ca aia mici invatau multimi inainte de adunare si scadere. Pai, cum sa nu aiba oamenii mintea twisted?
Poate inginerul nu cunoaste atat de bine gramatica normata a limbii romane litarare ca un filolog, dar in schimb ii da clasa acestuia la capitolul logica. Pentru edificare ma voi opri la un singur exemplu: ing. Gabriel Gheorghe vs. lingvisti. Daca inginerul mai face si el erori de rationament in ceea ce priveste evolutia limbii romane, in schimb filologii au facut din lingvistica „un defileu de erori”. Ca structura mentala a unui inginer e superioara unui absolvent al Universitatii, o dovedeste capacitatea inginerului de a se adapta oricarei meserii si ocupatii care nu are legatura cu ingineria. Dintr-un inginer poti face un istoric sau un sociolog, dar dintr-un filolog sau un psiholog nu poti face un inginer. Eu cu un sigur lucru am ramas dupa terminare in urma cu 17 ani a Politehnicii: „inginerii nu au nevoie sa stie formulele pe dinafara, ei trebuie sa stie unde sa caute”. Ca ingineria nu este pentru oricine, o recunosc si ecomistii care s-au incumetat sa urmeze ingineria economica, cand au fost pusi sa proiecteze un amarat de reductor. Din pacate guverul este condus de un jurist care habar nu are ca in Romania nu pot exista 20 de milioane de cetateni care pot fi mai buni presedinti decat Basescu, pentru simplul motiv ca varsta minima pe care o poate avea presedintele este de 35 de ani, asa cum prevede actuala Constitutie.
Inca ceva, dupa terminarea facultatii am pierdut o jumatate de an urmarind curusile si seminariile anului I al Facultatii de Istorie, pentru a vedea daca merita sau nu sa urmez aceasta institutie de invatamant superior. Semestrul ala a fost suficient sa-mi fac o parere obiectiva despe haosul, ignoranta si prostia care domina aceasta facultate. Cum e posibil ca bobocii sa aiba pareri „personale” despre anumite evenimente istorice? In ce domeniu care se pretind stiintific s-a mai pomenit ca seminaristul sa contrazica titularul de curs? Si cum e posibil ca un lector de origine ungara sa considere tablitele de la Tartaria niste falsuri moderne, dar sa atribuie origini maghiare unor civilizatii anterioare sec. X?
Felicitri domnule Marian!
Textul nu este decat una din sutele de autorironii pe care inginerii le practica, aratand si o buna pregatire…umanista si morala. V-o spune un inginer!
Trecand insa in registrul serios, as zice ca ceea ce se numea odata „examen de maturitate” a fost conceput ca atare tocmai pentru a ne asigura ca absolventii sai au un nivel minim acceptabil de cunostinte din toate domeniile, atat umaniste cat si reale.
Un singur factor lipseste din aceasta ecuatie: Preotul. Preotul duhovnic, preotul prieten, preotul sfatuitor, preotul implicat in viata enoriasilor si nu exclusiv in buzunarele lor, preotul mijlocitor intre credinciosi si Dumnezeu. Preotul din stirpea Sfintilor Parinti Arsenie Boca si Justin Parvu.
Din fericire, astfel de preoti inca mai sunt…
Pentru Inginerul anonim.
Am pus în dezbatere cu plăcere acest text interesant și incitant, deși autorul ne este, deocamdată, necunoscut.Imediat după această pledoarie isteață și amuzantă, am postat un text de-al meu scris în 1989, intitulat „Pentru o ecologie a limbajului”. Din acest text scot un fragment și îl introduc mai jos, ca comentariu la textul dlui inginer. Îi invit pe cititori să aibă în vedere ambele puncte de vedere. Iar de comentat, fiecare cum îi este voia!
(……)
„Profund greşită este credinţa, atât de răspândită printre cei ce ho¬tărăsc politica culturală şi orientarea învăţămîntului, precum că spiri¬tul tehnicist şi scientist, matematizant, va fi să prevaleze tot mai mult faţă de cel umanist! Modelarea fiinţei noastre interioare după un asemenea reper va însemna desfigurare şi degradare în masă!
Omul, ca individ, este celula vie a organismului social. Nu e de conceput nici o reformare a organismului socio-politic fără a avea grija cea mai mare faţă de sănătatea celulei, a personalităţii umane. Orga¬nis¬mul socio-politic e chemat să asigure tuturor împlinirea personalităţii umane. Această împlinire a omului ca om este strâns legată şi de vieţu¬irea sa într-un univers lingvistic complex şi accesibil în toate articulaţiile sale, capabil să stimuleze energiile spirituale latente în om.
Degradarea limbajului, la care asistăm cu o neputinţă tot mai vinovată, este parte din procesul general de degradare a valorilor umane, a lumii în care trăim şi vor trăi urmaşii noştri. Aşijderea, remediul lingvistic nu poate fi separat de o soluţie globală a pro¬ble¬melor cu care se confruntă viitorul lumii noastre.
*
Lumea noastră este ameninţată de un decalaj tot mai mare între disponibilităţile materiale ale omului, aflate în continuă creştere, şi nivelul de conştiinţă şi exigenţă morală la care ajunge fiecare individ, fiecare generaţie. Oricare dintre noi este în măsură să lase fiului său întreaga zestre de bunuri materiale agonisite într-o viaţă. Agonisita sufletească însă n-o putem lăsa moştenire nimănui, printr-un simplu act testamentar, deşi ea este bunul cel mai de preţ care încununează o viaţă de om. În formarea şi dezvoltarea sa morală, fiecare individ este nevoit să reia de la zero procesul edificării sale morale, etice , spirituale. Iar acest proces este de lungă durată, cerând concursul atent al familiei, al şcolii, al anturajului profesional, al societăţii. Din păcate, trăim într-o lume tot mai grăbită, ce-şi face tot mai puţin timp pentru a urmări, supraveghea şi încuraja procesul edificării morale a individului. Lumea noastră e tot mai mult pasionată după putere, după valorile materiale, iar educaţia morală şi spirituală rămâne pretutindeni profund neglijată. Apare astfel pericolul grav ca de aceste puteri materiale tot mai mari, uriaşe, colosale, să ajungă a dispune indivizi superficial pregătiţi din punct de vedere moral şi spiritual. Această disproporţie sporeşte în chip dramatic probabilitatea unor cataclisme social-politice mondiale, ge¬nerate de indivizi străini de valorile umane autentice, incapabili să trăiască sentimentul răspunderii morale.
Limbajul se numără şi el printre acele valori care nu pot fi transmise prin gestul fizic al schimbării de proprietar. Sunt valori ce nu pot fi transmise integral altei generaţii decât în măsura în care sunt îndelung exersate, prin educaţie şi instrucţie. De aceea, în lumea noastră şi în cea de mâine, mai mult ca oricând în istoria lumii, procesului de educaţie umanistă va trebui să i se acorde atenţia cea mai mare.
(…….)
„Din acest text scot un fragment și îl introduc mai jos, ca comentariu la textul dlui inginer.”
Acel „ca comentariu” cred că putea lipsi din post scriptum; sau poate a fost un test şugubăţ pentru inginerii ca mine.
Acel paragraf cu umaniştii şi realiştii îmi răscoleşte amintiri neplăcute. Urmând un liceu specific „real”, profesorii mei nu puteau înţelege notele extreme, între 2 şi 10 pe care le luam la materiile umaniste şi cele mediocre la cele unde mă consideram „tare”. În mod evident, indiferent de valoarea lor, notele au rămas în urmă iar învăţătura a persistat fără probleme.
Această diferenţiere este păguboasă pentru societate, majoritatea „umaniştilor” sunt astăzi nişte escroci notorii iar „realiştii” în marea majoritate, rataţi sau asistaţi social. Să nu se supere pe mine excepţiile de la afirmaţia mea, se poate uşor dovedi statistic de către fiecare ce au ajuns foştii colegi de clasă ori serviciu.
România nu este condusă de „realişti” ci de „umanişti” şi vedem ce s-a ales de ea. Acolo unde au ajuns „realiştii” s-a văzut că erau de paie, doar vopsiţi, iar valorile educate şi oneste nu au avut practic drepturi politice pentru simplul fapt că NU ERAU ŞANTAJABILI. Hoţii nu încăpeau de ei, inginerii respectă legile naturii şi nu se prostituează intelectual precum cei care învârt cuvintele precum porcul dovleacul.
De altfel, ştiţi care este asemănarea dintre ingineri şi câini?
„În ambele cazuri ochii le sunt expresivi dar au probleme de comunicare”
Şi atunci, ce să caute inginerii în politică, domeniu prin excelenţă a comunicării prin care eşti ameţit prin vorbe şi ars la portofel?
Cu regret, autorul încă necunoscut, a scăpat din vedere faptul că ambele categorii – umanişti şi realişti, formează grosul păturii sociale numită intelectualitate.
În mod evident, dispariţia intelectualităţii prin corupţia care o macină, face aproape inutilă disertaţia ONESTĂ despre cele două categorii, extrem de artificioase, din care astăzi mai avem doar vânătorii de cartoane(bacalaureat, licenţiat, master sau doctor), ce vor ajunge în curând subiecul de glume răutăcioase din partea agramaţilor membri de partid, abonaţi la fondurile publice.
Şi va dispărea sau va fi considerat ca prostie proverbul, „Ai carte, ai parte”, pentru că LUMEA a luat-o razna.
Cel puţin în România.
sa inteleg ca sunteti un inginer ratat, din moment ce randurile dv. sunt atat de savuroase?
Dincolo de gluma, patriotismul ce reiese din comentariile dv. arata inca o data ca nu oricine poate accede la sentimente inalte, fara o anumita logica si fara o ierarhizare de prioritati, lucruri pe care le observ si admir de mai mult timp pe acest sait.
@Anonim,
Vă mulţumesc, sunt eu şi atât.
Îmi face plăcere să particip (desigur nu în stilul testicolului care paticipă dar nu se bagă), la orice polemică în care pot contribui cu ceva inedit, cu o părticică de realitate personală(realitatea este suma socială a trăirilor unui grup).
Privind profesiunea, dimpotrivă, am satisfacţia de a putea demonstra oricui ce înseamnă un imginer complet, imposibil de contestat. Mai mult chiar, există o mulţime de oameni îndemânatici care nativ au calitatea de ingineri (neacceptaţi ca atare pentru lipsa acelei nenorocite de hârtii care mie nu mi-a folosit niciodată).
Consider că orice creator tehnic, oricine poate da naştere unui vis tehnic, se poate numi fără rezervă, INGINER
Inginer- engine – genial – gena- viaţă – omul care dă viaţă lucrurilor. El este copilul neastâmpărat care încearcă să-şi imite părintele în facerea lumii.
…”realisti” si „(in)umanisti” ati vrut sa spuneti!
Corect „realişti”, „umanişti” şi „(in)umanişti”.
Realiştii şi umaniştii formează partea din societate numită intelectualitate.
Realiştii responsabili cu motorul economic, creatori de bunuri materiale şi progres economic,
Umaniştii, responsabili cu motorul moral, creator de valori culturale, morale şi spirituale.
Lipsa bunurilor materiale, sărăcia, crează situaţii dezastruase, neprevăzute, când umanismul coboarâ la cote nebănuite.
Gândirea logică, structura mentală a unui inginer adevărat, poate crea progrese economice şi sociale, cu evitarea lipsurilor materiale şi a sărăciei. Legile naturii cu care operază inginerii, sunt stabile, previzibile, superioare legilor sociale, cu care operează unii umanişti. Ca urmare comportamentul inginerului adevărat este previzibil.
(In)umaniştii distrug ceia ce au realizat realiştii şi umaniştii. Rămâne ca noi să îi identificăm pe (in)umanişti, pentu a stopa distrugerea.