Mulți români, cei mai mulți, dacă nu cumva toți românii care ajung să muncească ori chiar să se stabilească în altă țară fac această comparație absolut firească: între ei, ca români, și cei printre care au ajuns să trăiască: englezi, nemți, italieni, americani, spanioli etc… Aidoma domnului Valentin Stoian, cred și eu că, oriune s-ar afla, românii rezistă la orice comparație cu străinii, oricare ar fi ei! Și, aflându-mă eu nu departe de capătul zilelor mele, constat că le-aș putea oferi românașilor mei un set, un inventar de argumente cu care să poată face față la întrebarea „voi, românii, ce neam de oameni mai sunteți și voi? Nu cumva faceți umbră pământului degeaba?!…” Bănuiesc că tot românul trebuie să aibă la sine, „la purtător”, un răspuns cât mai diversificat și mai bine articulat la această întrebare. Iată propunerile mele, câteva, lista rămâne deschisă:

1. Argumentul Nach Osten.

Noi, românii, așa cum se vede și după numele purtat, aparținem marii comunități romanice! Imperiul roman a fost cea mai trainică împărăție din istoria lumii. Cea mai îndelung dăinuitoare. Cu contribuția cea mai importantă la ceea ce numim civilizația europenă, creștină, modernă. Dacă ne uităm pe o hartă a Imperiului Roman, incluzând și Bizanțul, constatăm că de la Oceanul Atlantic până în Translvania se întindea acest imperiu, de-a stânga și de-a dreapta Romei, adică atât spre Est, cât și spre Vest. Azi, de pe urma imperiului au rămas popoarele și statele romanice. Din harta de azi a răspândirii limbii și popoarelor latine ce constatăm însă? Constatăm că s-au păstrat și au dăinuit numai teritoriile aflate la Vest de Roma, de Italia! Colonizările făcute spre Est nu au dăinuit, cu excepția Romanilor din Dacia!

Raportez această observație la constatarea că în istorie, în istoria planetei noastre, popoarele s-au mișcat mai ales spre Vest, de la Răsărit spre Soare Apune. Au mers după soare, am putea spune! Cu o excepție și acea excepție sunt românii, urmași ai romanilor veniți din Italia în Dacia. Nu numai că au rămas înfipți în Dacia Traiană pe care n-au mai părăsit-o, dar au și lățit-o spre Nord și mai ales spre Răsărit!… Au trecut arcul carpatic, au trecut apoi Prutul, au trecut și Nistrul, dincolo de care începe geografic vorbind Asia, am trecut și Bugul, iar unii români au ajuns de au întemeiat localități, sate, în Caucaz! Mereu spre Răsărit, în răspărul istoriei, al mișcării popoarelor nomade, migratoare!…

Au încercat să se lățească nach Osten și alții, germanicii cei atâta de eficienți și de organizați, dar au plătit această încercare cu milioane de jertfe zadarnice! Au făcut două războaie mondiale pentru acest vis geo-politic ambițios, în urma căruia s-au trezit împinși și mai mult spre Vest!…

Să insiste specialiștii asupra acestui fenomen, explicându-l. Eu semnalez numai că noi, românii, suntem autorii acestei isprăvi care ne individualizează pe întreaga planetă. Să nu vină cineva să susțină că rușii au reușit și ei această performanță!… Siberia nu este teritoriu rusesc, ci numai administrativ, cu numele, se poate considera rusificată. În fapt, Siberia înaintează și ea spre Vest, amenințând cu de-rusificarea chiar a Moscovei!…

(Procesul prin care limba română și viața românească s-au lățit spre Răsărit a fost însoțit de o expansiune și spre Vest, până dincolo de Tisa! Acest proces a fost încetinit de sosirea în Europa a nomazilor maghiari, intrați sub tutela catolică, a Vaticanului, nemeritată și nepotrivită cu firea lor barbară, moștenită de la stirpea lor asiatică. Dar sunt semne că procesul se reia de la sine, în pofida politicii anti-românești de stat a Budapestei… O politică contra naturii, în măsura în care, genetic vorbind, maghiarii de azi seamănă mai mult cu authtonii pe care hoardele hungare le-au găsit în ținuturile care au devenit noua lor patrie…)

Punem în ecuație și rotația Pământului. Dacă pui un creion să stea în picioare pe suprafața Terrei, tendința sa, conform legii inerției, este să cadă spre Apus. Puteți verifica!

După legile cosmosului – legea minimului efort!, este așadar mai comod să mergi spre Occident! Este o mișcare înlesnită de inerție!… Cu alte cuvinte, mai în glumă, mai în serios rostite, putem spune că față de români, celelalte popoare sunt mai …inerte! Românii sunt tentați să facă cum și ce nu mai fac alții! S-o apuce în direcția „cealaltă”. În răspărul istoriei, cum am mai spus! Semn de excelență? Dar de ce altceva?!

Post scriptum. Evident, primim sugestii și reclamații, făcute cu bună credință și în duhul colaborării, al sus-ținerii nevoilor neamului.