Indiferent ce vom afla despre Vladimir Brilinsky, că e sau nu implicat în escrocheria brățărilor dacice, a cosonilor dacici – mai mult sau mai puțin autentici, domnul V.B. își înscrie numele, sau măcar inițialele, în bibliografia disputei privindu-i pe daci, cât de mari au fost în antichitate, atât de mari și de mulți încât este exclusă ipoteza că aceștia ar fi putut fi romanizați! La gradul lor de cultură spirituală, dacii nu ar fi acceptat să se romanizeze, zic alde Napoleon Săvescu. Mai erau și așa de mulți! Cei mai mulți daci nu au avut nici în clin, nici în mâneci cu romanii! Cum erau aceștia să se romanizeze, să-și părăsească limba maternă…

Argumente a căror logică este greu de înfrânt sau de neglijat pentru orice individ cu bun simț și ceva judecată imparțială…

Dl V.B., „acuzat” că ar fi evreu, ba unul dintre cei mai răi: evreu polonez, se apără invocând identitatea paternă: huțul, bașca cea maternă: ardeleancă!

Când pomenește de tătâne-su, cât a fost de huțul, nu omite să spună lucrul cel mai interesant și mai important care se poate spune despre huțuli: urmași ai dacilor liberi! Cunosc această ipoteză, această legendă, și mi-ar plăcea să se confirme printr-un studiu ad hoc, centrat pe această ipoteză. Până atunci, eu o îmbrățișez cu tot entuziasmul. La fel cum îi iau în serios și pe intelectualii slovaci care nutresc aceeași frumoasă convingere: slovacii sunt urmași ai dacilor liberi care s-au slavizat!…

Numai că acceptând această suită de ipoteze cădem în perplexitatea cea mai adâncă: dacii au refuzat să se romanizeze din motivele X și Y. Care au fost atunci motivele pentru care au acceptat să schimbe identitatea de dac cu cea de slav, de ucrainean, de huțul!…

Dl V.B. este mândru că se trage dintr-un tată care, la rândul său, se trage din daci care au renunțat să mai fie daci, preferând să se declare huțuli!

Dar nu acceptă ideea că mama sa se trage din niște daci care au renunțat să mai fie daci, preferând să se declare romani… Așa ceva nu era cu putință! Mezalianța dac-roman nu se putea produce! Dacii nu ar fi consimțit nici în ruptul capului! Foarte frumos din partea lor! Au toată admirația posterității! Ce i-o fi făcut însă să accepte alianța dac-huțul? Întru cât era mai nobilă, preferabilă?!

 

Pun aceste întrebări, în sinea lor atât de stupide, numai și numai ca să fiu la nivelul interlocutorului huțul, descendent orgolios al dacilor liberi!

Îi sugerez lui V.B. să se adreseze cuiva, dlui Vinereanu Mihai eventual, și să inventarieze cuvintele dacice din graiul huțul! E simplu: prin comparație cu româna și albaneza! Din câte știu eu au fost inventariate cuvintele românești din graiul huțulilor bucovineni și mai toate cuvintele româneștie ar fi din fondul romanic… Trebuie verificat. Succes.

 

ION COJA