Vine Feri Baci, acasa mort de beat. Intra in camera la copil si-l intreaba:
– Mai, Pișta, ia spune tu la tata, in ce clasa esti tu?
– In a treia, ma tata, tu nu stii?
– No apai, tu stii sa scrii dupa dictare?
– Stiu tata, cum sa nu!
– No ia un caiet si scrie: ‘Ardealul ii al nost’!
– Mai, Pișta, ia spune tu la tata, in ce clasa esti tu?
– In a treia, ma tata, tu nu stii?
– No apai, tu stii sa scrii dupa dictare?
– Stiu tata, cum sa nu!
– No ia un caiet si scrie: ‘Ardealul ii al nost’!
Ia copilul un caiet si scrie ce-i zice tatal.
– No mai scrie o data: ‘Ardealul ii al nost’!
Mai scrie copilul o data. Si tot asa pana umple tot caietul cu ‘Ardealul ii al nost’. Dupa care, Feri Baci, multumit, se intoarce la birt.
Copilul, plangand, o suna pe maica-sa:
– Mama, mama, eu asa de beat nu l-am vazut pe tata in viata mea!
– Da’ ce-a patit dragul mamei? L-a adus politia acasa?
– Nu, mama!
– Dar ce e cu el? E in coma alcoolica?
– Nu, mama!
– Dar, despre ce e vorba?
– Tata se crede român!
BULA LA ORA DE ISTORIE SECUIASCA
Preot romano-catolic FEKETESTOY ATTILA IVAN VASILIEVICI
(secui-ungur după străbunici și româno-ruteano-găgăuț după mamă)
– profesor de istoria secuilor la Odorheiu Secuiesc –
și elevul BULĂ
(secui după tată și româno-ceangău după mamă)
Profesorul – Noa, dară, moi boiat Bulă, musai sâ ni spui tu: ce iaște semilunul și cu șteaua di pi mândru’ noastră steag secuiesc?
Elevul Bulă – Noa păi, onorat domnu’ profesore, semilunul și cu șteaua musai că îs corpuri cerești.
Profesorul – Biñe, biñe, moi loază draghe, ghe bună samă că-s corpuri cerești! Că-z doară, nu-i așe, n-or hi hiind corpuri de muiere! Ioai Iștenem, ce balșoi păcat facem la miñe cu așe ceva prostii ce grăieștem! Piei, drake! Sanctus Domine Crituș iartă-ne, apără și păzește! Aședară, concentrește-te biñe din tăt, moi ișcoler Bulă, și sâ ni zâci tu nouă: ce simbolează corpurile aiștea cerești – semilunul albastră și șteaua aurit cu opt colțuri – di pi a nost mândră droapel secuiască?
Elevul Bulă – Semilunul albastră di pi mândrul nost prapor albastră secuiesc, onorat domnu’ profesore, ni arată nouă că iaște cam albastră situațiunea cu populum nostrum secuiescum. Carele populum, de facto et proprium dicere, acuma nu mai iaște popul veritas secuiască fincă acuma el nice mai știe să vorbeștem secuiește, ci iaște popul moaghioresc, fincă vorbeștem numai moaghioarește, praecum hominem de la patria nostram Magna Hungaria. Historicum vorobeștem, semilun albastră simbolește și ni amintește că strămoașele de la noi o fostără viteazele cuceritori huni, care s-or corcitără cu dacii, cumanii și avarii, iar ceva vreme mai încolo s-or corcitără câteva sute de ani cu moaghioarii, mongolii, slavii și tătari. Și la sfârșit s-or corcitără ghine di tăt și pi toati fețile și cu turcii. Di la ăștia din urmă ni vine semilunul, că ei ierea di dreapta credință musulmană în Allah dupe marele profet Mahomed.
Profesorul – Ioai Iștenem! Ni izbăvește și nu ni trăznește! Tulai moi boiat ișcoler Bulă, ce talmeșu-balmeșu iaște la tine in coapoațâna al tău și ce minuni gura al tău graieștem !
Elevul Bulă – … iar șteaua aurit și cu opt colțuri mai simbolește că noi, secuii, nu ne-am prea corcitără și cu jidovii, care au șteaua lor, tot aurit, dar cu șase colțuri, și de aia noi nu i-am lăsat pi popi sâ ni să taie prepuțurile împrejur, ci am fost botezați și creștinați di unguri cu sulilii întregi în dreapta credință romano-catolică, cu binecuvântarea Papei de la Roma. La care benedictione s-or învoitără – cu greu, dar până la urmă or fost di acord – și pravoslavnicii ruși ai Țarului Ivan cel Groaznic, care era văr de departe cu Regele Attila al hunilor, strămoșii noști dintâi.
Profesorul (epuizat și învins) – Biñe, Bulă, foarte biñe! Ai respondat ghini di tăt la Historia Secuilor. Felicitațiuni! Pusuț-am nota 10 și magna cum tibi laudatum. Și așe sâ știi că, di-amu încolo, nici că ti mai igzaminez tot anul! Numa’ fă ghini, rogu-te fătu ñieu, și tăt di-amu încolo sâ taci și tu dracului din gură și sâ nu mai vorobești adevărurilii aieștea istorice! Ai, rogu-te, milă de miñe! Că dacă află și László Tőkés, Kelemen Hunor, Markó Béla, Verestoy Attila, Frunda Gyorgy și alți mahări mafioți moghiori care trambițeaza despre Ținutul Secuiesc cum or statără cu adevărat lucrurile pi care mi le-ai grăit, tare s-or sparia câtu-s ei de în pericol dacă sâ vor afl toati adevărurilii aieștea istorice și di cătră toată Uniunea Europeană. Și-or sâ si facă foc și pară și-or sâ turbeze numai la gândul cum or sâ râză tăți di ei pentru câtu-s di corciți din neam. Și mai ales pentru câtu-s di nărozi di minte di cutează ei sâ ceară Regionul Otonom al Ținutului Secuiesc. Și mafioții ăștia sunt răzbunători di felul lor și-or să mă țâpe afară din Ișcolabo și din beserică, lasându-mă fără slujbă, tocmai acum când mai am câțiva ani până la pensie și când sunt la fel de bogat precum era Ion Creangă pe când scria Amintiri din copilărie. Și atunci tertium non datur : ori mă fac popă ortodox sau călugăr la vreo sfântă mânăstire ctitorită de Ștefan cel Mare, ori o sâ mă pălească apoplexisul și-o sâ trec pi lumea ailaltă!
Da’ n-o sâ dau io ortul popii, sâ repauzez întru Domnul și sâ ajung în focul Purgatoriului până nu-i trimit și nu-i înghiesui pi tăți nemernicii ceia de mafioți în alea ale mamelor lor, cu tot cu plămăditul lor de Ținut Secuiesc.
Trăznește-i Iștenem! Amin!
Pentru conformitate, Oliviu Tocaciu-Transilvanius
Domnule coleg Dorin SUCIU,am facut amândoi cursul de folclor cu neuitatul Mihai Pop. DE la care am aflat că bancurile fac parte din folclor și că sunt supuse variabilității, prelucrării continue! Dumneata știi o variantă, la mine a ajuns altă variantă! În varianta „mea”, Copilul este feciorul lui Feri Baci, nu al lui badea Gheorghe!… Copilul știe, ca orice copil, care este adevărul! Știe că numai un român poate spune că Ardealul este al nostru! Iar când îl aude pe taică-su zicând că-i al nostru Ardealul, trage concluzia că taică-su se închipuie român! Că a înnebunit deci!
Domn profesor, „cu toată dragostea”,dar ați stricat bancul. Copilul dă telefon, plângând, mă-si: Vino acasă mamă, că tata o nebunit, crede că îi ungur! O vinit beat acasă, nu-mi făcusem temele, și m-o pedepsit să scriu de 1000 de ori: ARDEALUL-I A NOST!
Ha ! Haa ! Haa…!
SUPER!
Tare de tot.