Arborele Identității Românești?

Victor Grigor

În răspuns la anonim.

Domnule Anonim, cunostintele dvs. lingvistice, istorice si rasiale ma uimesc! N-ati vrea sa-mi comunicati si mie din ce sursa le-ati preluat? Sau le-ati dobandit pur si simplu in urma unei iluminari (precum Budha), meditand sub Arborele Identitatii Rom^nesti? Ori, poate, v-au fost transmise in urma unei revelatii de vreun arhanghel din Oastea domnului Savescu? Afirmatiile pe care le faceti, din pacate, infirma ipoteza unei iluminari reale, ori pe cea a unei revelatii divine, ramanad numai posibilitatea ca ele sa fie rodul, ori a unei fantezii fara limite, ori a unei inculturi atent si indelung cultivate, prin repetate si pasionate lecturi de texte pseudo-stiintifice care, din pacate, au devenit painea cea de toate zilele a multor conationali de-ai nostri certati ,pentr-un motiv oarecare, cu bibliotecarii din localitatile unde domiciliaza. Teoria sintezei etnice daco-goto-sarmatice n-ar trebui dovedita cumva prin niste date de natura genetica?

Nu credeti ca cele 3,5 procente, care reprezinta frecventa haplogrupului I1 in Rom^nia, constituie un argument cam usurel pentru a sustine aceasta fantezie, in situatia in care in Muntenegru 6% dintre locuitori apartin acestui haplogrup scandinav iar in Bosnia-Hertegovina_ 4,5%? N-am auzit ca muntenegrenii sau bosniacii sa sustina ineptia ca ar fi produsul unei sinteze iliro-gotice! N-ar strica sa luati legatura cu academiile acestor tari (daca exista) ca sa le comunicati importanta dvs. descoperire. Despre afirmatia ca ” nici o populatie ocupata nu va deplange limba si cultura ocupantilor” dupa plecarea acestora, nu pot spune decat ca ea este perfect adevarata , desi nu in toate cazurile ( vezi Angola, Mozambic, Nigeria etc), dar cu o conditie: ca populatia ocupata sa nu se identifice cu ocupantul , si sa-i preia identitatea. Nu cred insa ca e cazul dacilor, pentru ca toti stim cu certitudine ca de Anul Nou, chiar si in ziua de azi, românii( adica dacii) il pomenesc, cu ocazia ritualului „Plugusorului”, pe „Badita Decebal”( care , zic ei, ar fi incalecat pe un cal cu numele de Graur)… si ca ,din acelasi motiv , oricarui val de pamant, ramas din vechime de la inaintasii lor, ei ii dau invariabil numele de „decebalul”.

Afland acum, pentru intaia oara in viata, din spusele dvs, ca „limba daca evolueaza in limba rom^na” in urma sintezei cu gotii si sarmatii si sub influenta populatiilor turcice” , as vrea sa va intreb cum se face ca , dintr-o limba „satem”( asa precum s-a stabilit de mult timp ca a fost limba dacica), in urma acestei sinteze, ea a devenit o limba „Kentum”, in situatia in care nu ne-a ramas din lexicul gotic( de tip „kentum” si el) decat cuvantul „nasture”? Oare sub impactul limbii sarmatice care era de tip”satem” sau a celei turcice ( care nu face nici macar parte din famila indo-europeana!)?

In chestiunea cu „dicenii”, ar fi bine sa-l consultati si pe Vasile Parvan, fiindca dansul, in mod sigur, stie mai multa istorie si lingvistica chiar decat cei mai inteligenti si informati jurnalisti din Tulcea de astazi! Daca totusi „dican’ vine de la „dac,” inseamna ca si „osan” vine de la „ausson”si „codrean” de la locuitorii Romei Quadrata ! Se pare ca etimolgia populara este cea mai populara stiinta astazi pe la noi! Cat despre presupusa „confuzie” pe eu care as face-o intre latinizare si crestinare, va dau unexemplu de limba dacica „crestina” folsita in armata bizantina care o mai utiliza ca limba de comanda inca in secVII:”SILENTIUM, NEMO DEMITTAT, NEMO ANTECEDAT BANDUM! DONEC SEQVIS INAMICUM, SI VENIAS E RECTA FACIE, BANDUM CAPTO, IPSO SEQVE CUM BANDO!…sau:MILIX, TALIS EST COMODU, MILES BARBATU! SI VERO BANDUM DEMITTES, EO MODU NON SERVIES! SERVA, MILIX, ORDINEM POS DEUM IPSA TE! SERVA E TU, BANDIFER, SIVE PUGNAS, SIVE SEQVE INAMICUM! SI VENIAS E RECTA FACIE, NON FORTE MINARE UT NEC SPARGIS TU SUUM ORDINEM! Nu va mai traduc, fiindca dvs., ca urmas direct al „dicanilor”, adica al dacilor crestinati, ar trebui sa intelegeti limba in care mandatorul trupei striga la miltarii din Moesia si Scitia Minor in perioada luptelor purtate de ei cu avarii, atunci cand ni se spune ca un soldat bastinas ar fi strigat pe limba parinteasca, catre alt camarad autohton, celebra vorba:”Torna, torna , fratre!” Nu mai sa nu fi fost vreun stramos de-al lui nea Nicu Cohen, ca atunci ar inseamna ca strigarea se referea la „Tora”, nu la „torna”.