1.Partidele parlamentare, toate deopotrivă, sunt vinovate de situaţia grea, dezastruoasă, în care a ajuns România. Partidele parlamentare sunt în acelaşi timp principalii beneficiari ai acestui dezastru care a produs nu numai milioane de şomeri şi de înfometaţi, ci şi averi colosale dobândite de persoane certate cu legea, dar aflate în bună înţelegere cu structurile partidelor parlamentare, care le oferă protecţie politică la toţi marii delapidatori şi fraudatori, hoţi care, la rândul lor, cu o bună parte din ceea ce au fost lăsaţi să fure, sponsorizează partidele, pe liderii acestora în persoană, pe înşişi guvernanţii noştri.

2. Partidele parlamentare, toate deopotrivă, sunt în cârdăşie între ele, într-o strânsă colaborare de tip mafiot! Nu există în Parlamentul României partide de opoziţie! Toate partidele parlamentare se află de fapt la guvernare şi şi-au împărţit între ele avuţia Ţării în cadrul aşa-zisei privatizări. Se ceartă între ele în Parlament de ochii lumii, dar se înţeleg foarte bine între ele la furat şi la minţit electoratul. Aşa se face că nici un demnitar cât de cât mai însemnat nu a ajuns să dea socoteală pentru hoţiile, trădările şi crimele săvârşite în ultimii 15 ani.

Aceste partide, sub al căror patronaj funcţionează nepedepsită corupţia şi trădarea de neam din România, s-au înţeles între ele ca să instituie un veritabil monopol asupra Parlamentului şi să împiedice accesul în parlament al altor forţe politice şi în primul rând al candidaţilor independenţi.

Deşi toată lumea cere insistent introducerea votului uninominal, partidele parlamentare au fost unanime în a-l respinge! Iar prin modificarea legii alegerilor locale a devenit imposibilă participarea unor candidaţi independenţi la scrutinul pentru posturile de primari. Şi asta pentru că partidele parlamentare s-au speriat de succesul pe care l-au avut la alegerile din 1966 şi 2000 candidaţii independenţi! A fost teatru curat încercarea lui Traian Băsescu de a introduce votul uninominal, iar legea votată în Parlament, după un proiect de lege propus de un ONG aflat la dispoziţia guvernanţilor, mimează introducerea votului uninominal şi, în fapt, păstrează mai departe votul pe liste de partid!

În felul acesta, prin blocarea candidaţilor independenţi şi a votului uninominal, în viaţa politică românească se eludează şi se anulează cu totul principiul competenţei, al valorii personale. Are trecere numai cel care ştie să se supună, să-i accepte în partid şi în Parlament alături de el pe hoţii şi trădătorii de neam fără să protesteze, iar el însuşi, dacă partidul i-o cere, este capabil să fure şi să trădeze fără nici o remuşcare, atunci cînd n-o face şi singur, din proprie iniţiativă!

…Acesta este portretul omului politic de succes în România. Îl întâlniţi în toate grupurile parlamentare…

3. Partidele parlamentare, toate deopotrivă, sunt creaţia aceleiaşi structuri de gândire politică care acţionează în România din 1990 şi chiar dinainte. Introducerea pluralismului politic în Decembrie 1989 a fost pur formală, mai exact spus a fost o vastă diversiune. S-au înfiinţat astfel zeci şi sute de partide, dar numai câteva au avut sprijinul financiar, mediatic şi logistic necesar ca să pătrundă în Parlament. De unde au avut acest sprijin nu e greu să înţelegem, dacă luăm aminte că toate partidele parlamentare de azi sunt conduse de persoane care în 1990 au făcut parte din grupul de susţinători necondiţionaţi ai lui Ion Iliescu, iar majoritatea liderilor din aceste partide sunt foşti activişti din Partidul Comunist Român sau ofiţeri de securitate.

Să fim bine înţeleşi: nu aruncăm astfel un blam asupra defunctului PCR şi a răposatei Securităţi. Printre cei peste 3 milioane de români înscrişi în PCR, cei mai mulţi erau oameni de ispravă, corecţi şi competenţi.

Cei care au supravieţuit atât din PCR, cât şi din Securitate, sunt comuniştii şi securiştii mafioţi, corupţi şi dispuşi să trădeze orice interes naţional, orice principiu, orice ideologie numai ca să rămână ei în fruntea bucatelor. Ceilalţi membri ai PCR, oamenii corecţi şi cinstiţi, s-au retras scârbiţi din politică şi credem că rău au făcut! Căci i-au lăsat să zburde cum vor ei pe toţi ticăloşii, mincinoşii, carieriştii şi trădătorii de neam aciuaţi în PCR şi Securitate!

4. Partidele parlamentare, toate deopotrivă, au la conducere preşedinţi şi lideri care în 1990 erau în aceeaşi barcă, sub ascultarea lui Ion Iliescu, erau oamenii acestuia şi ai FSN-ului. Rând pe rând s-au depărtat unii de alţii şi au ajuns în partide diferite. Dar este prostie curată sau naivitate să crezi că ei sunt cu adevărat adversari de interese şi de idei. Nu sunt adversari nici între ei şi nici faţă de Iliescu. Dar joacă teatrul pluralismului politic, al diversităţii opţiunilor politice. În realitate, toţi fac parte din aceeaşi strategie a KGB-ului, autorul loviturii de stat prin care în Decembrie 1989 s-a înfiinţat FSN–ul şi a pus mâna pe putere cu promisiunea că va guverna până la alegeri şi că nu va participa la alegeri! A minţit de la bun început!

În ce priveşte UDMR-ul, este semnificativ că maghiarii au vrut de mai multe ori să-şi creeze încă un partid, alternativă firească la UDMR. Autorităţile judiciare din Bucureşti, obediente faţă de guvernanţi, au blocat înfiinţarea unui nou partid maghiar, care ar fi introdus pluralismul şi democraţia în viaţa politică a comunităţii maghiarilor din România. Nici un partid parlamentar nu s-a opus acestor ilegalităţi!

În felul acesta, atât românii, cât şi maghiarii, adică toţi cetăţenii români rămân sub dictatură, de 19 ani sub aceeaşi dictatură, de inspiraţie gorbaciovistă (kaghebistă) şi cominternistă: dictatura partidelor parlamentare! O dictatură a

incompetenţei agresive, a corupţiei instituţionalizate şi legiferate, a trădării de Neam. Faptul că avem în Parlament mai multe partide nu mai poate să ne păcălească. Ne-am dat cu toţii seama că suntem minţiţi! E timpul să acţionăm!

5. Sunt multe de făcut pentru a pune capăt acestei dictaturi perverse, care a ştiut să creeze aparenţele democraţiei şi să păcălească electoratul. Aşadar, primul lucru pe care îl avem de făcut este (1)să-i lămurim pe oameni că au fost minţiţi încă de la prima apariţie la TV a lui Ion Iliescu, pe 22 decembrie 1989. Să-i facem pe oameni să priceapă că răul de care avem parte de aici vine, de la falsa democraţie, de la falsul pluralism politic post-decembrist în care trăim.

Al doilea obiectiv: atât la alegerile locale, cât şi la generale, (2)lumea să nu voteze cu nici unul dintre partidele parlamentare. Fiecare cetăţean să-şi aleagă dintre celelalte partide un partid căruia să-i dea votul. Oricare ar fi acesta. Aşadar, cuvînt de ordine:

Nu votaţi candidaţii şi listele partidelor parlamentare. Toate sunt o apă şi un pământ! Sunt partide kaghebiste, mafiote! Au trădat şi au furat destul!

Al treilea obiectiv: (3)colaborarea partidelor ne-parlamentare între ele şi cu societatea civică, cu sindicatele îndeosebi, trebuie demarată şi susţinută cu bună credinţă, pentru ca din partea acestora să apară o ofertă electorală care să merite votul concetăţenilor noştri. Nu avem voie ca la următoarele alegeri să ne lăsăm încă o dată înşelaţi şi păcăliţi.

Bucuresti, 27 ianuarie 2008

Pentru detalii accesati site-ul Lista Nationala.