Stimate domnule Dacicus,
cu riscul de a spune niste truisme, si asta tocmai in fata intelectualului ce sunteti, pe care il respect foarte mult si il citesc totdeauna cu interes, le voi exprima fortat de niste neclaritati in care sunt plasat.
Iata deci jenantele truisme: Istoria se face exclusiv pe baza de dovezi, nicidecum pe baza dorintelor noastre si in nici un caz pe baza de fantezii. Or, dacomanii (scuze!) exact asta fac: in lipsa oricarei dovezi inseileaza o „istorie” (in realitate, o poveste), conforma cu dorinta lor de cum ar vrea ei sa se fi petrecut lucrurile, pentru sustinerea careia nu pot aduce decat fantezii, creatii ale imaginatiei lor, recunosc, destul de monotona si nu foarte bogata.
Adevarul istoric este ca romanizarea dacilor a avut loc.
Celor care imi cer dovezi (unul se exprima apodictic: „Nu exista nici o singura dovada a romanizarii”) le raspund: dovezile se gasesc in absolut toate tratatele de istorie care cuprind perioada respectiva (acesta aste si unicul motiv pentru care istoricii profesionisti sunt anulati in bloc de – scuze! – dacomani), ceea ce ma scuteste de a le mai repeta.
Acestor dovezi eu, ca om de stiinta, nu le pot opune sentimentele mele. Ca dac, si eu sunt profund indurerat de agresiunea romana asupra Daciei. Ma doare nespus ca un popor viteaz, de o inalta moralitate, si care, pe deasupra, nu e unul oarecare ci e poporul meu, isi vede pamantul, care e al lui de la facerea lumii, pe care nu l-a cucerit de la nimeni ci l-a mostenit din tata in fiu, isi vede tara cotropita de cineva care nu uzeaza de alt argument decat ca e mai tare la bataie.
Numai ca, in calitatea mea de om de stiinta, nu-mi pot permite sa invntez o „realitate” paralela, alta decat cea reala.
Dacii au fost invinsi, iar romanii si-au impus regulele lor in provincia nou ocupata.
Dar, pe langa ca sunt om de stiinta ( o spun fara emfaza cum as spune „sunt sofer” sau „sunt cioban” daca as fi), eu, ca si dv, sunt si crestin credincios. Din aceasta perspectiva, eu vad in toate lucrarea Providentei. Acolo unde noi vedem o mare nenorocire se poate ca Providenta sa lucreze, dupa un plan pe care noi nu-l putem distinge, spre salvare. Eu cred ca dezastrul pe care Dacia a fost nevoita sa-l suporte, care pe noi ne doare, pe care-l vedem nedrept, nemeritat, s-a facut spre salvarea ei. Dacia, in forma ei initiala, nu cred ca ar fi rezistat unui mileniu de navaliri barbare. Ea a reaparut ca neatinsa dupa o mie de ani datorita imunitatii pe care latinizarea i-a dat-o.
Sunteti nedrept cand ma socotiti unilateral, partizan, opac la o latura a realitatii istorice.
Eu sunt vehement numai din sentimentul ca imi apar parintii de denigratorii lor.
Convingerea mea e ca parintii nostri sunt dacii si romanii. Iar, potrivit propriilor dv afirmatii, corect e sa ne respectam unii altora convingerile, chiar si cand sunt diferite de ale noastre. Si asta cu atat mai mult cu cat aceasta (descendenta din daci si romani) nu e o pozitie singulara a mea ci ea este a tuturor istoricilor si a qasi-totalitatii poporului roman, cu neglijabila factiune a dacomanilor (scuze, dar nu stiu cum sa le spun, poate imi sugerati un termen mai adecvat).
Ei bine, eu ma voi lupta pe viata si pe moarte cu toti cei ce ii vor ponegri pe parintii mei, dacii si romanii.
Impresia dv ca eu ii supraestimez pe romani in defavoarea dacilor este complet eronata.
Eu ma razboiesc cu toti cei ce ii vor jigni pe daci si pe romani. Deocamdata insa nu vad pe nimeni atacandu-i pa daci. Pentru mine dacii sunt suprema valoare a umanitatii si, in momentul in care cineva ii va denigra, reactia mea va fi pustiitoare. N-am insa cu cine ma bate pe acest subiect: nimeni nu-i contesta pe daci.
Asupra romanilor insa s-a dezlantuit o ofensiva mai ceva decat cea de la Stalingrad. Ei bine, romanii sunt si ei, alaturi de daci, parintii mei. As fi un las, sau macar un inconstient, daca nu as reactiona.
Repet: asa cum ii apar pe romani, atacati incalificabil, impotriva adevarului istoric, in forme descalificante, o voi face, daca va fi cazul, si in privinta dacilor. Pana acum insa (cu exceptia roeslerienilor si urmasilor lor, care insa nu fac stiinta ci politica sovina) nimeni nu i-a atacat pe daci.
Daca vreun excentric o va face, va avea din partea mea acelasi tratament de care se bucura dacomanii (fara scuze!).
Sper, domnule Dacicus, ca, daca nu am reusit sa ma fac inteles, macar nu v-am jignit cu nimic.
Cu stima,
AT