10 ani de la extinderea teritorială a României

La 3 februarie 2009, teritoriul României s-a extins cu 9700 km² de ape de mare – raft continental și zonă economică exclusivă în Marea Neagră, singura extindere a drepturilor teritoriale și suverane de la Marea Uniune a României în 1918.

„Curtea Internațională de Justiție (ICJ, Haga) a decis în unanimitate că linia de graniță maritimă unică care delimitează platoul continental și zonele economice exclusive ale României și Ucrainei în Marea Neagră va urma arcul de 12 nave marea teritorială a Ucrainei în jurul insulei Serpent până la punctul în care arcul intersectează cu linia echidistantă de coastele adiacente ale României și Ucrainei „ – Acesta a fost anunțul Curții Internaționale de Justiție de la Haga din 2009, în care Curtea a anunțat că România sa extins, prin dreptul internațional, cu 9700 km², o zonă bogată de hidrocarburi care sporește independența energetică a țării. Aceasta a rezolvat de asemenea o dispută politică complicată, care a durat peste 40 de ani, ceea ce a blocat aproape relațiile dintre România și Ucraina.

Echipa de avocați din România, condusă de Bogdan Aurescu, a câștigat mai mult decât sa obținut vreodată în toate procesele similare de delimitare în fața Curții Internaționale de la Haga. Pentru România, a fost, de asemenea, o confirmare a unuia dintre principiile politicii sale externe, și anume încrederea în instrumentele de drept internațional.

Ce înseamnă decizia ICJ pentru România?

În primul rând, aceasta înseamnă 9700 km² de platoul continental și zona economică exclusivă din România și accesul la resursele acestor zone maritime. Dacă această decizie a Curții nu ar fi existat, aceste resurse nu ar fi putut fi accesate.

Decizia a însemnat, de asemenea, soluționarea definitivă a unei dispute politice complicate care a durat mai mult de 40 de ani (disputa privind demarcarea maritimă în bazinul Mării Negre a început în 1967 cu fosta URSS și a durat 20 de ani de negocieri cu fosta URSS, șase ani și 34 de runde de negocieri cu Ucraina și patru ani, patru luni și 18 zile de confruntare juridică cu CIJ). Este o soluție definitivă care nu mai poate fi schimbată sau pusă sub semnul întrebării (nici măcar dacă circumstanțele se schimbă, cum ar fi de exemplu ocuparea ilegală a Crimeei conduce la o parte a spațiului maritim al Ucrainei de a fi de facto controlat de Rusia).

Decizia finală în acest proces a eliminat această problemă complexă pe agenda politică a celor două state vecine, astfel încât a favorizat nivelul de asperități în relația româno-ucraineană. Dacă acest caz nu ar fi fost soluționat în 2009, nu ar fi fost posibilă relansarea relațiilor cu Ucraina între 2014 și 2015, în contextul conflictului dintre Crimeea și Ucraina de Est și luarea în considerare a susținerii ferme a României de suveranitatea, integritatea teritorială și Aspirațiile europene. În acest cadru, modul în care a fost găsită o soluție prin depunerea unui recurs la Curtea Internațională de Justiție (…) poate fi privit ca un exemplu de soluționare pașnică a diferendelor în regiunea Mării Negre, care nu lipsește conflictelor între statele regiunea (..).

În plus, soluția incontestabilă a litigiului a fost adoptată în unanimitate pentru prima dată în istoria ICJ fără opinii separate sau declarații divergente ale judecătorilor, ceea ce indică soliditatea soluției (chiar și judecătorul ad-hoc numit de Ucraina a votat în favoarea soluție care a dat României 80% din suprafața în litigiu).

Specialiștii în domeniul delimitării sunt de acord în unanimitate că acest rezultat reprezintă cel mai mult din ceea ce ar putea fi atins de România în acest proces și, în același timp, cea mai mare parte a ceea ce sa realizat în toate procesele similare de delimitare prezentate la CIJ. Nu există alt caz de rezultat mai favorabil.

ICJ Ruling a fost mult mai bună decât s-ar fi putut realiza prin negocieri bilaterale: cea mai bună ofertă de compromis a celeilalte părți a fost făcută în 1987 de URSS și ar fi condus, dacă ar fi fost acceptată, alocarea României (…) o regiune continentală și o zonă economică exclusivă de aproximativ 4000 km² (…), în timp ce de către ICJ Ruling din 3 februarie 2009, România a obținut 9700 km², ceea ce este de două ori și jumătate mai mare decât fosta Uniune Sovietică propusă.

Rezultatul a fost obținut prin utilizarea instrumentelor de drept internațional, care confirmă faptul că pentru un stat dimensiunea României, dreptul internațional multiplică exponențial eficiența acțiunii de politică externă pentru a atinge obiectivele de interes național. De aceea, respectul pentru dreptul internațional trebuie să fie permanent în centrul politicii externe a României și al arsenalului său de acțiune diplomatică.

Echipa românească condusă de Bogdan Aurescu a avut 20 de membri, inclusiv Agentul, care a coordonat toată munca echipei, de la aspecte organizatorice până la stabilirea motivelor – întocmirea documentelor (…) transmiterea probelor, pregătirea proceselor-verbale etc.

Cele 1713 de documente scrise și peste 400 de pagini pentru procesele-verbale au fost elaborate în cea mai mare parte de echipa română. Acest lucru explică, de asemenea, costul scăzut al procedurii – 630.000 de euro, considerând că alte state plătesc multe milioane de euro pentru un proces la ICJ. (…)

ICJ Ruling a reprezentat un succes diplomatic important, în special în aplicarea dreptului internațional și un rezultat care a ridicat profilul României și cel al Școlii de Drept Internațional din România. Mai mult, hotărârea din 3 februarie 2009 a devenit un reper important pentru delimitarea maritimă ulterioară, fiind constant menționată în jurisprudența ICJ și în alte organisme internaționale, precum și în doctrina internațională a problemei.

Echipa care a condus procesul ICJ timp de patru ani, patru luni și 18 zile, iar persoanele care au făcut parte din acesta sunt cea mai importantă valoare adăugată a acestei experiențe formidabile, care a fost procesul de la Haga. Există oameni buni care și-au îndeplinit datoria, prin muncă profesională și efort onest (…), cu un profil moral admirabil.

Procesul de la Haga se referea exclusiv la delimitarea platoului continental și a zonelor economice exclusive ale celor două state din Marea Neagră, și nu la calitatea de membru al insulei șerpilor în unul dintre ele. Acest lucru se datorează faptului că, în justiția internațională, instanțele judecătorești se pot pronunța numai asupra soluționării a ceea ce părțile la litigiu au convenit să le soluționeze înainte de a merge la instanță. În schimbul scrisorilor la nivel ministerial, încheiat în 1997, în conformitate cu Tratatul politic de bază, care a stabilit posibilitatea soluționării litigiului româno-ucrainean la CIJ, nu sa convenit ca problema afilierii insulei Serpent să fie supusă Curții de la Haga . Schimbul de scrisori se referea numai la notificarea CIJ pentru a rezolva problema delimitării platoului continental și a zonelor economice exclusive. În plus, un alt articol al acelui acord printr-un schimb de scrisori menționează obligația Ucrainei de a nu pune arme ofensive pe Insula Șerpilor, „aparținând Ucrainei”, deci recunoașterea explicită a apartenenței acestei formațiuni maritime statului vecin. Totuși, ceea ce a fost dezbătut și România a câștigat teren, a fost rolul insulei în delimitare, Curtea acceptând argumentele României că Insula nu are nicio influență în stabilirea liniei de graniță.

La audieri din septembrie 2008, echipa românească a inclus pe agentul Bogdan Aurescu, Cosmin Dinescu (co-agent, la acel moment director general pentru probleme juridice), Călin Fabian (co-agent, ambasadorul României la Haga) Liviu Dumitru, Ioana Preda, Irina Niță, Mirela Pascaru, Catrinel Brumar, Olivia Horvath, Rodica Vasile (din MAE), Eugen Laurian, Octavian Buzatu, Ovidiu Neghiu (Cartografi), Mihai German, Gicu Boroși (ANRM), Alain Pellet, James Crawford, Vaughan Lowe , ajutat de asistenții lor, Daniel Muller și Simon Olleson). Alți membri ai echipei care au contribuit la faza de scriere a documentului: Iulian Buga (co-agent, ambasadorul României la Haga până în 2008), Ion Galea, Alina Orosan, Victor Hrihorciuc (traducător rus și ucrainean). Efortul lor este combinat cu efortul,

În faza de scriere a documentelor, Memorandumul României, depus la CIJ în august 2005, a inclus 256 pagini de argumentare, în care au fost anexate numeroase desene, hărți, grafice, însoțite de două volume substanțiale de anexe – una conținând textele originale, altele conținând traduceri autorizate în limba engleză a celor 91 de anexe, ambele volume adăugând până la 857 de pagini. La aceasta se adaugă un atlas cu 42 de hărți. Răspunsul României, depus la ICJ în decembrie 2006, a avut 331 de pagini și două volume cu 45 de anexe, în total 326 de pagini. În faza de depunere a dosarelor, Dosarele Judecătorilor au fost pregătite de către Echipa Română în 36 de exemplare pentru fiecare zi a audierilor, în susținerea documentelor, hărților etc. Cele 400 de pagini de acte au acoperit 200 de documente sau fișe de informare: 147 de documente în prima rundă din procese-verbale și 53 în runda a doua.

Sursa: RRA.Translate de Miruna Matei