ANDREI MARGA –
*
Filo-zoful pe care l-a smintit slugărnicia
*
| Ieșirea din ignoranță sau Modificarea Liturghiei Ortodoxe |
*
On Monday, December 30, 2013 1:42 AM, Goldie Rushdy
ANDREI MARGA –
Filo-zoful pe care l-a smintit slugărnicia
| Ieșirea din ignoranță sau Modificarea Liturghiei Ortodoxe | |
| Iată propunerea fostului ministru al educației Andrei Marga: modificarea Liturghiei Ortodoxe din cauza ,,antisemitismului”. Ieri Prohodul, azi Colindul, mâine Liturghia, poimâine ???? |
*
Faptul că formația folclorică „Dor Transilvan” (din rețeaua Primăriei municipiului Cluj-Napoca), a cuprins în repertoriu, a multiplicat (din 2010) și, în cele din urmă, a proiectat pe TVR 3 o colindă cu versuri primitive, de genul „jidovii” care s-au răfuit cu Iisus Cristos, nu poate fi luat nici ca accident și nici superficial. De ce ?
În mod clar nu este vorba de obișnuita culegere de folclor, căci abia folclorul degradat al istoriei a operat cu asemenea clișee. În plus, cultivarea folclorului nu înseamnă nicăieri colecționarea a tot felul de rime și note ce trădează doar incultura.
Nu este vorba nici de libertatea de opinie, căci nimeni în lumea civilizată nu pune în față opinii ce se infirmă din prima clipă. Oamenii maturi concurează cu idei veritabile, nu cu opinii demult clasate.
Nu este vorba nici de credință religioasă, căci credința este altceva decât exhibarea prostului gust. Pe de altă parte, credința creștină este diferită de ritualurile rudimentare (care duc, de pildă, la „sfințirea” a tot felul de tarabe ruginite și drumuri desfundate sau la premierea șefilor zilei!).
Nu este vorba nici măcar de preluarea aproximativă a unor formulări ale Evangheliei după Ioan. Azi se știe că tocmai prologul acesteia este un vechi poem evreiesc.
Faptul petrecut la Cluj-Napoca este, după toate datele, felul de a gândi primitiv al unor oameni care nu au nici cea mai mică neliniște, încât să se întrebe: este adevărat ce se spune în maculata lor frazare și ce se află în capul lor plin de clișee? Este de spus cu toată franchețea că faptul consemnat mai sus ține de o problemă mai largă, recurentă în creștinismul din România de astăzi.
Nu trebuie omis că acest fapt imund intră, la o privire lucidă, în răspunderea directă a Primăriei, a sponsorilor formației respective și a responsabililor folclorului din administrația județului Cluj. Acest fapt intră, însă, și în răspunderea teologilor. Nu se poate spune că religia este veritabilă și cultura în ordine câtă vreme apar asemenea probe crase ale lipsei de cultură. Nici religia nu este compatibilă cu orice nivel de informare, chiar dacă credința este ceva personal.
Ce se ascunde în frazările pretinsei colinde a formației Dor Mărunt? Cât mai simplu spus, este vorba de necunoașterea a ceea ce înseamnă, la propriu, creștinismul. Este evident necunoaștere la nivelul unor formații folclorice, dar trebuie spus, prin implicație, și la nivelul unor parohi (care nici ei nu mai citesc!) sau activiști (care sunt cu credința în gură pe la festivități televizate, pentru ca apoi să fraudeze vârtos, în diferite feluri!). Să luăm însă în seamă istoria lui Iisus din Nazaret, așa cum este ea cunoscută astăzi și asumată de creștinismul timpului nostru.
Nu există istoricește nici un indiciu al vreunei distanțări a lui Iisus față de evreii din timpul său și din orice timp. Toate trăsăturile lui Iisus, absolut toate (felul de a gândi, sensibilitatea, credința, felul de a se exprima, viziunea asupra lumii, angajamentul etc.) sunt – cum au arătat deja Pinhas Lapide și Hans Küng, în dezbaterea radiodifuzată din 1976 – evreiești. Iisus a gândit și a acționat în numele iudaismului, pentru a-l pune în mișcare într-o epocă dramatică pentru poporul său. El și-a asumat că la Templu („casa lui Dumnezeu” construită de Solomon), trebuie făcut ceva pentru puritatea a ceea ce el numea „casa Tatălui ceresc” și a acționat în consecință. A-l pune pe Iisus în opoziție cu evreii în privința relației cu Dumnezeu a fost tehnica perversă a unor ramuri ale nazismului și a adepților acestuia din Europa Centrală și Răsăriteană.
Procesul lui Iisus și deznodământul de pe cruce? Acest proces a fost instrumentat copios pe scara istoriei, pentru a-i acuza pe evrei de deicid. Azi se cunoaște prea bine, de la B. Travers Herford (1923) și Paul Witner (1961) încoace, că procesul lui Iisus a fost un proces roman. Evreii nu aveau nici procedura, nici permisiunea de a o aplica în preajma unei mari sărbători, nici condamnarea unui coreligionar și nici crucificarea în abordarea proprie a litigiilor. Mai trebuie adăugat că este greu să-i întreci pe evrei în credința în Dumnezeu și, cum se observă și din enciclica comună a Papei Benedict al XVI-lea și a Papei Francisc (2013), faimoasa emunah evreiască continuă să inspire. Mai este nevoie să amintim că Dumnezeul lui Iisus este același cu Dumnezeul lui Abraham, Itzak, Jacob, cum ne asigură chiar Evangheliile despre Iisus?
Predica de pe Munte și celelalte exprimări ale lui Iisus, pe care apostolul Pavel le-a sistematizat și le-a consacrat ca o nouă viziune, care este creștinismul, nu erau în nici un fel opuse evreilor, chiar dacă în efervescenta viață religioasă a iudaismului au concurat multe curente. Creștinismul a fost îmbrățișat mai întâi de către evrei, apostolii fiind, cum se știe, evrei. Dintre evrei s-au recrutat primii creștini, iar o parte a evreilor nu sunt nicidecum singurii din lume care nu au văzut în Iisus febril așteptatul Mesia.
Putem evoca astăzi foarte multe fapte stabilite cu acuratețe de cercetarea istorică a vieții lui Iisus din Nazaret. În fond, suntem astăzi generațiile care au mai multe informații despre ceea ce s-a petrecut în Țara Sfântă înainte de nașterea lui Iisus, în timpul vieții lui pământești și după crucificare. Nici o generație anterioară nu a avut la dispoziție atâtea informații. S-a putut depăși astfel cu multe decenii în urmă falsa opunere dintre Iisus și evrei și s-a deschis problema veritabilă, care este cea a cunoașterii istoriei în urma căreia Iisus din Nazaret a devenit Iisus Cristos. Reconstituirea acestei istorii este o preocupare culturală de cea mai mare anvergură și cu cel mai larg impact a timpului nostru.
Dar informațiile și această problemă veritabilă au rămas, din nefericire pentru publicul românesc, departe. Sunt în literatura de specialitate internațională câteva sute de monografii solide despre Iisus din Nazaret. În diverse țări sunt traduse multe dintre ele. După ce protestanții au inaugurat cercetarea lui „Iisus istoric”, catolicii s-au dedicat acesteia (începând cu Ernst Renan) cu mari forțe, iar în Israel sunt peste o sută treizeci de volume și studii de mare precizie consacrate lui Iisus din Nazaret. Din păcate, în România nu s-a produs nici o astfel de lucrare, iar traduceri sunt vreo două, trei, și ele deja prea vechi. Nu se mai susține nici un curs pe aceste teme. Nu se poartă nici o discuție relevantă, iar ignoranța tinde să devină cuprinzătoare. Cu un cuvânt, este o ceață groasă. Să mai insistăm asupra observației lui Hegel, cum că în ceață se fac confuzii elementare?.
Există ieșire din ignoranța ce persistă la noi în jurul acestor teme. Nu este deloc realistă, nicidecum, relativizarea Holocaustului evreilor, găsind acum aproape oriunde holocaust. Relativizarea i-a făcut pe cercetătorii evrei să vorbească, pe bună dreptate, de Shoah. Ieșirea din ignoranță pe care o am în vedere, la propriu, presupune doi pași. Primul constă în lansarea, de către teologi, filosofi și istorici pricepuți a unei competente dezbateri asupra lui „Iisus istoric” și a corelației dintre „Iisus istoric” și „Iisus eschatologic”. Al doilea pas constă, oricât de incomod pare, în revizitarea liturghiei, al cărei text are, prin natura lucrurilor, mare răspândire. Știm prea bine că, de pildă, Papa Paul al VI-lea a decis în cele din urmă renunțarea în liturghia catolică la formulările ofensive față de evrei, care au fost înțelese ușor, în decursul istoriei, ca formulări antisemite. Această operație trebuie făcută și în liturghia de la noi. Ar trebui ținut seama de împrejurarea că fragmentele din Evanghelia după Ioan, care se invocă frecvent, au fost elaborate în cadrul unei polemici ce avea deja un trecut înăuntrul iudaismului și riscă mereu (desigur, adesea datorită slăbiciunilor exegezei) să fie înțelese pe dos, ca formulări antisemite, ceea ce nu a fost și nu este nicidecum cazul.
(cotidianul.ro)
Textul se mai sus este preluat de pe Internet. La care text am de făcut următoarele observații și comentarii:
Mai întâi remarcăm câteva fraze memorabile ale fostului activist UTC Andrei Marga:
1. „cultivarea folclorului nu înseamnă nicăieri colecționarea a tot felul de rime și note ce trădează doar incultura”. Aplicând acest criteriu de selecție dispare 90% din colecțiile de folclor! Creațiile unor „inculți”, majoritatea analfabeți! Ba, zic unii specialiști, nu atât de specialiști în folclor cu Margă acesta, cu cât sunt mai analfabeții autorii de folclor, cu atât ar fi mai adevărați!…
„Rime care trădează incultura”? Cum vine asta?
2. Adică, ne propune fostul ministru, să instituim o cenzură a Primăriei, inclusiv sponsorii să facă cenzură și ei! Plus cenzura pe care s-o facă „responsabilii folclorului din administrația județului Cluj”! Există această funcție în organigrama județului Cluj?! „Responsabilii folclorului”?! Sau e tot o propunere a distinctului filo-zof!
3. „S-a putut depăși astfel cu multe decenii în urmă falsa opunere dintre Iisus și evrei”… Nerodul, cam asta ne cere: să ajustăm colindele după ultimele concluzii ale specialiștilor cu privire la „Iisus cel istoric”. Ba chiar – decurge logic, toate textele, biblioteci întregi, ba chiar și textele liturgice să fie ajustate după concluziile la care s-a ajuns într-o „dezbatere radiodifuzată” despre care numai inculții ca noi, subsemnatul și cititorii, nu avem habar! Și ce referință bibliografică irefutabilă ne oferă marele profesor clujean: o dezbatre radiodifuzată!… Halal de cine te-a odrăslit!
Domnule Marga, materia pe care ați studiat-o cu succes deplin, materialismul istoric și dialectic, demonstra chiar lipsa de istoricitate a lui Iisus, vezi textele lui Engels pe tema asta, care se discutau în anii studenției noastre. Pe mine și pe Alexandru Moscu ne-a dat afară de la seminar tovarășa I. pentru observațiile „deviaționiste” făcute pe marginea tezei aberantului Engels!
Păi, nătărăule, „opunerea dintre Iisus și evrei” este fundamentul și justificarea creștinismului, și face parte din tradiția cea mai curentă a culturii europene! Cine nu știe că primii creștini au fost evrei?! La fel cum se știe că și primii anti-creștini au fost evrei! Mai corect spus, au fost evreii, cu articol! Pentru că primii creștini și-au pierdut evreitatea în măsura în care evreii care nu l-au urmat pe Iisus au fost net majoritari și, mai ales, au fost de un anti-creștinism feroce! Nimeni nu a mai persecutat o religie în halul în care evreii i-au persecutat și denigrat pe creștinii! De cele mai multe ori pe mâna altora, așa cum a fost și condamnarea lui Iisus!
Ne crezi idioți când spui că răstignirea lui Iisus a fost un „proces roman”?! Găselnița asta aparține unor evrei de cea mai proastă calitate, pe care nu dau doi bani în primul rând evreii serioși! Care nu dau nici pe tine mai mult, căci slugărnicia și disponibilitatea de a te lepăda de ai tăi pentru o pernă în plus pusă sub fundu-ți de vădană, provoacă aceeași scârbă, acelați dispreț, și nouă, dar și stăpânilor la care le-ai căzut în genunchi cu fiecare prilej, nu cumva să ți-o ia alții înainte!… Căci grea trebuie să fie viața de serv în serviciul „celorlalți”! Mai ales când ai ales-o singur!
….V-o spune copilul care am fost cândva, la vârsta colindelor, când umblam să duc din casă în casă vestea nașterii Domnului fără să ocolesc casele „jidovilor” din mahalaua Cuza Vodă, căci eram mereu însoțit de Peter, Peterică, singurul „pui de jidov” aflat la îndemână! Adică în clasa mea de la Licul Mircea cel Bătrân! Și ne primeau jidovii cu bucurie și generozitate, căci nu erau jidovi tembeli și înapoiați precum cei care mănâncă azi banii statului român ca să ne apere de antisemiți!… Iar casele jidovilor mei miroseau a cozonaci și sarmale, ca și ale celorlalți mahalagii…
Bătrân smintit ce ai ajuns! Te-a smintit slugărnicia! Sunt convins că nu ți-a cerut nimeni să te faci avocatul nătărăilor care au scandalizat atâta lume pentru „acel” colind! Ai sărit să mai arăți o dată cât de loial și de recunoscător ești celor care ți-au „sponsorizat” cariera politică și academică!
Ce socoteli îți vei fi făcut? Dacă mergi cu servilismul până la a ataca creștinismul la liturghie, cum n-a mai făcut-o nimeni până acum în România, ce-or să-ți ofere urmașii lui Ana și Caiafa? Ce nouă dregătorie mai mare decât cele pe care le-ai primit până acum și s-a ales praful de ele sub oblăduirea ta, de ipochimen uns cu toate alifiile parvenirii, ale pricopselii, dar sărac de orice urmă de caracter! De onoare!… De demnitate!
Te dai și teolog acum?!…
Dar de ce nu încerci să fii om! Om și atât! E destul! Căci nu mai ai atâtea zile de trăit ca să apuci să te speli de noianul de păcate cu care te-ai chivernisit! Cum de nu te-ai ferit să mai adaugi un păcat, mai mare decât toate cele de până acum?!… Auzi la el, să schimbăm liturghia, nu cumva să se supere monitorii profitori și provocatori ai anti-semitismului! Un Maximilian Katz sau Aurel Vainer! O mână de „jidovi” pe care nu-ți vine nici în lift să-i ai alături!…
Și cât rafinament speculativ la domnul rector filo-zof: să pleci de la o colindă primitivă, cu rime „inculte”, a unor analfabeți, și să ajungi la contestarea textului milenar al liturghiei?!… Ce minte luminată, ce obraz întunecat și hâd! Hidos de-a dreptul!… Priviți-l în poza de mai sus! El e Andrei Marga!…
Unde ai să ajungi cu atâtea păcate, hăplăule?!…
…Te pomenești că eu îl căinez de mama focului, iar nesimțitorul stă liniștit și-și numără păcatele, înduioșat de prostia noastră, a colindătorilor de ieri și de azi, căci știe el din frageda pruncie, încă de când nu umbla cu colinde reacționare pe la casele oamenilor, căci îl sugruma cravata roșie de la gât, dar mai presus de orice știa el încă de pe atunci că numai inculții mai cred în mântuire și alte baliverne de-ale lui Iisus… Aici, dacă ești deștept, aici și acum umple-ți mațul, mațul și portofelul, și lasă proștilor grija zilei de Apoi…
Ziua de mâine! De azi și de mâine! Atât! De la Engels și Marga citire!
***
…Maică-mea, ardeleancă înfocată, vorbea despre oamenii și locurile din Ardeal numai în superlative. Despre clujeni, mai ales. De aceea, m-am mirat foarte când am auzit-o odată certând-o pe o nepoată din Rășinari, pripășită pe la Ploiești. Am făcut pe miratul: cum, mamă, vorbești de rău o ardeleancă?!
La care mama mi-a răspuns: „Păi, află tu că ardelenii îs oameni minunați, îs cei mai faini! Dar când e să fie nesimțit un ardelean, apoi să știi că nu-i altul mai nesimțit!”
Îți mulțumesc, Andrei Marga, că mă făcuși să-mi amintesc de mama, Dumnezeu s-o odihnească…
Iar ție, Andrei Marga, ce să-ți urez? Ce să-ți doresc? Ce minister? Ce bursă? Ce caftan?
ION COJA
30 decembrie 2013
nu ne-a placut „dictatura proletariatului”… Dupa o dictatura rea… ce urmeaza? O dictatura si mai rea. De aci… dictonul romanesc cu schimbarea domnilor… bucuria…
Cum ziceam că era pe vremea bietului Ceausescu? Rau am zis noi! Cum e dupa el… sub dictatura samitilor? Si mai rau!
În toamna lui 89 i-am auzit pe mulți spunând că MAI RĂU NU SE POATE! Și s-a putut!
Într-adevăr, Andrei Marga a fost un vajnic teoretician al marxism-leninismului. După retrovoluţia din 1989, a năpîrlit în „ţărănist”, iar după căderea în groapa Istoriei a P.N.Ţ.C.D.-ului a renăpîrlit în „liberal“. Căci şi P.N.L.-ul este pe marginea gropii şi, fiind în pierdere de viteză şi de „’telectuali“, are nevoie să se făţuiască şi l-a primit cu braţele deschise – deoarece numai cu istorico-filosoful Crin Antonescu nu mai făcea faţă. Numai că prestigiul lui de „filosof“ nu a acoperit trecutul lui de ideolog marxist reşapat şi, aşa cum a relevat laconic d-l Coja, a fost uşuit din toate funcţiile de stat în care l-au proţăpit liberalii. Din toată aura lui de „filosof“ nu s-a ales decît cu faţa lui de culturnic şi a ajuns „omul cu caloriferul“. Toată viaţa lui a fost – în terminologie economică – un parvenit, iar sub specie morală un om fără caracter.
Astfel că, de la filosofia marxistă a trecut la filosofia iudaică, deoarece, după cum remarcase tot d-l prof. Coja în altă parte, e bine să de dai „evreu“, sau, măcar, să te jidăneşti – atitudine în care Andrei Marga excelează. În comentariul său, Mihai Delamare relevă ceea ce puţină lume ştie, anume că ministrul Marga a fost primul care a dat ordinul să se studieze obligatoriu holocaustul în şcoli – acum chiar fabricîndu-se un manual pentru clasa a XI-a despre „Minciuna secolului XX“, cum o numeşte Arthur Butz (vezi Arthur R. Butz, The Hoax of the Twentieth Century: The Case Against the Presumed Extermination of European Jewry, pe http://www.amazon.com/Hoax-Twentieth-Century-R-Butz/dp/0967985692. Iar cartea „Fraţii mai mari“ – titlul fiind plagierea sintagmei lansate de papa Maledictus Întîiul, pardon, Benedictus al XVI-lea – începe cu o prezentare superelogioasă – altfel nu se putea, căci nu mai obţinea catedra de la Ierusalim – dedicată lui Hannah Arendt, una dintre detractoarele cele mai scîrboase a României, deşi individa nu a fost în România, nu a avut contacte cu vreun român; dar această atitudine este „expresia manifestă a antiromânismului visceral al autoarei“, cum se exprimă, indignat, prof. dr. Gică Manole (vezi: http://www.art-emis.ro/analize/845-eichman-la-ierusalim-minciuna-ca-profesie.html). Şi tot aşa. Ăştia sunt „fraţii noştri mai mari“. Desigur, papei Benedictus al XVI-lea îi făcea plăcere să-i numească pe evrei „fraţii noştri mai mari“, fiindcă, în calitate de „Cardinalul Ratzinger“, se trăgea din jidani şi avea tot interesul să-i laude pe evrei, căci se conforma propagandei jidăneşti de a-i substitui pe jidani evreilor. Dar Andrei Marga ce gheşeft (mai) are?
Iar noi ne dăm copilașii la școală pe mâna unor astfel de netrebnici. Mai apoi ne mirăm de cum gîndesc și ce fac tinerii, de ce nu se mai înțeleg părinți cu copii.
Răspundeți-vă sincer: de ce Sistemul ne-ar vrea binele învățându-ne obligatoriu?
Un nemernic acest andrei marga. el a declansat dezastrul invatamantului romanesc, ca ministru al invatamantului. E un tradator si o unealta jidoveasca, pus pe capatuiala. La indemnul stapanilor lui, dupa ce a distrus invatamantul, se leaga acum si de credinta romanilor. Asa ne trebuie daca nu stim sa ne alegem conducatorii.
Învățământul ie stricat peste tot, pare-se, începînd tot cu 1990.
Andrei Marga debiteaza on serie de gugumanii in articolul incriminat, care unor naivi ar parea ca au o anumita ‘logica’, dar ele sant lipsite de logica si contravin adevarului istoric. in primul rand, dumnealui vrea sa acredideteze ideea ca n-a fost un conflict intre Iisus si evrei. o asertiune falsa, fapt cunoscut de toata lumea, deci nu are rost sa insist, dar voi insista mai jos asupra unor detalii mai putin cunoscute, chiar filozofului Marga. d-l Marga ar trebui sa stie ca in Talmud, Iisus este facut in fel si chip. Este numit mamzer (bastard), pe Fecioara Maria, o numesc adultera sa nu zic mai mult Iisus este numit idolatru si stricator al legii iudaice, drept pentru care a fost condamnat la moarte de catre ei nu de catre Romani, iar dupa moarte la pedeapsa vesnica de a fierbe in Iad intr-un cazan cu excremente! realmente nu exagerez cu nimic. aceste detalii sant prezentate in lucrari contemporane, pe care desigur marele filozof nu le cunoaste (vezi doar lucrarea Iisus in Talmud, de C. Schafer, professor de studii iudaice la Princeton University). tot in Talmud evreii se lauda ca ei l-au ucis pe Iisus, nu romanii. daca ar fi actionam dupa aceeasi logica, ar trebui ca si noi sa le cerem evreilor sa-si faca mea culpa, pentru niste asertiuni mult mai grave decat, un inocent colind. cu toate acestea, eu nu cred ca evreii din ziua de azi sant de vina de ceea ce au spus niste rabini in primele secole dupa Christos, dar nici ei nu trebuie sa se lege de niste colinde inofensive. problema trebuie pusa numai in acesti termeni. in ce priveste Liturghia Ortodoxa (de fapt nu este doar una), a cere sa o modifici este si cum ai cere sa se modifice toate pasajele din Noul Testament unde sant incriminati evreii. in special in Evamghelia dupa Ioan, care dupa o serie de teologi moderni este singura Evanghelie scrisa de un contemporan al Lui Iisus (Marga sustine ca nu a fost niciun conflict intre Iisus si evrei, se pare ca nu a citit nici Evengheliile cu destula atentie). asa ca dupa logica lui Andrei Marga, ar trebui cenzurate nu numai inofensivele colinde, dar si Liturghiile, Evangheliile si de ce nu si Talmudul. escamotam istoria, ne furam caciula si toata lumea va fi fericita. Halal logica!
E si el, saracul, ca atatia altii hipnotizat de Antena 3 si e disperat sa nu il intreaca adversarul lui cel infocat, Basescu, in debitatul de prostii scarboase. Si Base a spus ca Regele nu trebuia sa abdice, desi e clar ca soarta Europei de Est era hotarata pe un servetel de sters degetele de catre mai-marii lumii invingatori, si oricum impotrivirea regelui nu numai ca nu insemna nimic, dar demonstra ca e dus cu pluta, ca face pipi contra vantului si nici un strop nu ajunge pe pamant ci ii intra integral in pantofi. Mie mi se pare ca e atat de simplu de inteles ce insemna atunci sa te pui tu fiul ploii, cu invingatorii celei mai mari conflagratii mondiale. Stalin, Dej si Petru Groza l-ar fi belit de viu si cui folosea martirajul sau ? Si-apoi in care alta tara intrata dupa cortina de fier a mai ramas vreun picior de rege ?
Echivalentul intelectualului este sintagma „luminătorul neamului” în ideea că această parte a societăţii contribuie cu mintea şi eforturile pentru cunoaştere, la prosperitate.
Perioada iluministă a demonstrat cât de importană este contribuţia oamenilor cu carte şi suflete alese la dezvoltarea societăţii, ce forţă pot reprezenta odată aflaţi în fruntea Ţării sau ca sfetnici ai Puterii.
Pentru mine acest individ, despre care o parte dintre cunoscuţi voiau să mă convingă de valoarea sa culturală, nu m-a convins. Din păcate am avut dreptate, acel feeling a funcţionat bine.
La această oră AM este o „ruşine naţională” prin ceea ce a făcut la ICR, aproape nu poţi crede că s-a prostituat în asemenea hal sau că este aşa de slab la minte. Un „savant” ca el nu putea să coboare mai jos.
Ruşinea lui este în fapt batjocura Poporului român, un jeg căruia toată învăţătura de o viaţă nu i-a folosit, dimpotrivă l-a ajutat să apară în „hainele împăratului”. Adică despuiat de spoiala de cultură prin care s-a remarcat ca personalitate.
Sau poate că vârsta i-a jucat o farsă şi de vină a fost demenţa ori senilitatea…..
Aceşti intelectuali precum AM, sunt cozile de topor care legitimează impostura, hoţia şi trădarea.
Sau poate …. „cherchez le femme” …cine ştie?
Astia-s „intelectualii” cu care ne-am pricopsit de 20 de ani incoace. Scribalaii aia doi pe care ia-ti pomenit deunazi, acuma si-a mai pus si asta difuzor la prostie sa ne asurzeasca de tot. Iar pe Manolescu il apuca isteria cand e vorba de traditiile noastre (http://adevarul.ro/news/societate/locomotiva-balaurul-1_52bdb3aac7b855ff5607f9b9/index.html
Se pierde cu firea si devine cam haotic.
andrei marga vrea tot timpul sa fie evidentiat , sa ‘ iasa in fata ‘
Andrei Marga e platit din Israel
«În ceea ce îl priveşte pe Andrei Marga, numirea acestuia (în 2012) la ministerul de Externe a avut în vedere şi legăturile sale israeliene, evreieşti în general, filo-sionismul fiind caracteristica precumpănitoare a politicii externe (şi chiar şi interne, uneori) a României ultimilor ani.
Astfel, Andrei Marga colaborează la revista Studia Judaica, care apare la Cluj, în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, din 1990. Se publică aici atât studii despre sionism, cât şi despre mistica evreiască, aşa cum sunt cele despre kabbalah, semnate chiar de Andrei Marga. Apoi, în anul 1998, când era ministru al Educaţiei, Andrei Marga a dat ordinul de a se studia obligatoriu holocaustul în şcolile şi liceele româneşti. Tot Marga a scris o carte, publicată în 2009 la editura evreiască Hasefer, cu titlul „Fraţii mai mari: Întâlniri cu iudaismul“, care se adresează „generaţiilor viitoare“ pentru a le convinge că iudaismul stă la baza europenismului nostru şi că, de aceea, trebuie să ni-l „asumăm“, fiindu-i tributari. De fapt, ne învaţă Marga, evreii sunt fraţii noştri „mai mari“ sau „fraţii de predilecţie“, sintagmă ce marchează „noua paradigmă filosofiică“ a sa, mizând pe reconstrucţia Europei cu un viitor multicultural, iudaic nu numai creştin, pentru „a împlini idealul unei Europe realmente comune“, bazat pe „un dialog autentic“ asemeni dialogurilor pe care Marga le are, în cuprinsul cărţii, cu „personalităţi de marcă“ evreieşti, inclusiv cu prima femeie rabin din Austria, cu care a abordat „miracolul construcţiei statului modern (Israelul) pe pământul biblic al evreilor“.
După ce a pierdut rectoratul Universităţii de la Cluj, Andrei Marga a primit un angajament de la „fraţii mai mari“ şi, din 4 martie 2012, preda la Universitatea Ebraică de la Ierusalim (The Hebrew University of Jerusalem), în Israel, ceea ce îi realimentează entuziasmul faţă de evrei şi îl face să publice articolul „Miracolele şi secretele Israelului“, în care elogiază peste măsură calităţile evreilor şi rolul lor „civilizator“, căci „Israelul asigură cele mai performante echipe (teams)“, zicea A. Marga, adăugând că nimeni nu a mai „produs o cultură antreprenorială… care să fie comparabilă cu cea a Israelului“, căci „Israelul se specializează în antreprenoriat al creşterii ridicate (high growth), care ajunge să transforme întregi industrii globale“. Se înţelege de aici că toate naţiile lumii ar trebui să îi accepte pe evrei ca şefi.
La scurt timp de la exprimarea acestor convingeri apreciative pentru Israel, în care ignora cu desăvârşire chestiunea palestiniană şi politica israeliană agresivă, „filozoful“ Andrei Marga este cooptat de premierul desemnat Victor Ponta ca ministru de Externe al României. Să nu uităm că Ponta era tutelat în plan extern, de câţiva ani buni, de „doamna de fier“ a Israelului, Colette Avital, căreia îi ceruse ajutorul pentru a ajunge premier al României . Marga mai publicase la începutul anului şi lucrarea „The Destiny of Europe“, pe aceeaşi linie apreciativă şi părtinitoare pentru Israel (la baza Europei moderne ar sta în primul rând iudaismul, vârful „triunghiului“ civilizator Ierusalim-Atena-Roma), anunţând încă una pentru acelaşi an, 2012, „Schimbarea lumii actuale“.»
P.S. Citatul de mai sus provine din cartea „Armaghedonul Templului lui Solomon” (Bucuresti 2013)