Circula prin anii 50-60 povestea de mai jos:

La o ședință a conducerii de partid și de stat s-a discutat problema Școlii, a învățămîntului. Ana Pauker și alții, ca oile care s-au luat după ea și după moda zilei, a propus ca ministrul de resort, Ștefan Voitec, să meargă în Uniunea Sovietică și să se documenteze, iar la întoarcere să declanșeze reforma, după modelul sovietic, cel mai avansat din lume!

Ajuns la Moscova, Voitec se întâlnește cu omologul său sovietic și-i spune de ce a venit! La care rusul răspunde: Păi noi ne pregătim să venim în România, în schimb de experiență, căci știm și noi ce știe toată lumea: Că aveți un învățămînt bine pus la punct! Să vedem ce putem prelua de la voi!

Când Voitec s-a întors de la Moscova cu acest răspuns, Ana Pauker, fiică de rabin, adică fiica unui învățător, a făcut criză de nervi că ar avea ce învăța de la noi tovarășii sovietici. A pus mâna pe telefonul scurt sau roșu – cum i-or fi zis ei pe atunci, și a vorbit direct cu tovarășul Stalin, reclamându-l pe ministrul sovietic deviaționist și mic burghez. Bietul de el a fost destituit imediat, iar la noi s-a introdus modelul sovietic. A durat până în 1956, când s-a început revenirea, treptată, la ce a fost. Revenirea nu a mers până la capăt, dar a fost destul de substanțială!…

După 1990, la inspectoratele școlare, conformându-se unor indicații de la Bruxelles, inspectorii școlar le cer profesorilo să nu predea la un nivel prea ridica, să coboare stacheta pretențiilor… S-au desființat scoli și facultăți tehnice. Și mai ales plaga plăgilor: apariția Facultăților private! Opera altui comintenist,  Paul Cornea.