Stimate Domnule Profesor
       Din ciclul Prin librariile americane, va pun la dispozitie amintirile unei evreice romane despre atmosfera din Dorohoi din 1940. Desi nu a fost de fata la incidentul din cimitir care a declansat ceea ce este cunoscut drept pogromul de la Dorohoi, marturia ei este interesanta pentru ca prezinta doua variante auzite atunci si neluate in seama de cei care au tratat subiectul din punctul de vedere antiromanesc.
     Toate cele bune !
                                Ioan Ispas

 

 

Angela Yaron s-a născut în anul 1927 în Dorohoi. Amintirile sale au fost publicate în lucrarea “Voices from Holocaust “, editor Sylvia Rothchild, cu o prefaţă de Elie Wiesel, editura New American Library în anul 1981. Deşi familia ei nu a fost deportată în Transnistria, din relatările ne putem face o imagine despre viaţa evreilor români din perioada războiului.

Tatăl ei era procuror1 şi lider al comunităţii evreieşti din Dorohoi. Părinţii ei s-au născut în cartierul evreiesc al oraşului, dar când ea avea doi ani, ei şi-au cumpărat o casă mare, cu 10 dormitoare în cartierul neevreiesc al oraşului. Nu era impus un ghettou în oraş, dar evreii preferau să locuiască împreună. A fost dată la o şcoală publică .”A fi evreu în România era ca şi a fi evreu în Israel “, afirmă Angela la pag. 87. Sinagoga era doar o instituţie ca oricare alta. Dacă cineva era religios sau nu era problema sa personală. Sinagoga era responsabilitatea comunităţii care-şi alegea un consiliu. Acesta ţinea legătura cu statul şi cu celelalte organizaţii nonevreieşti. În micul lor orăşel toată lumea ştia cine este evreu şi cine nu. În 1932 tatăl ei a fost în Germania să-şi viziteze verii. A vrut să rămână acolo, singurul motiv pentru care n-a făcut-o a fost faptul că mama ei ura mutatul. Înainte de a începe războiul au apărut afişe care arătau ce oribili sunt evreii. L-a întrebat pe tatăl ei despre asta şi el i-a răspuns “ Este problema lor nu a ta . Tu eşti OK “. Fratele ei de 15 ani a vrut să meargă la catolici, dar tatăl său i-a spus :”Nu poţi face asta. Tu eşti evreu ! “. Insistând pe motiv că e prea greu să fii evreu, tatăl a fost de accord, dar până la urmă nu s-a mai dus, Mai târziu fratele ei a vrut să se înscrie la comunişti dar nu l-a lăsat tatăl său. Nu purtau stea galbenă, dar numele lor era ca o stea. Aveau însă un unchi cu numele Balus şi au profitat pentru a-l schimba pe al lor.

În 19412, într-o zi ploioasă în cimitirul evreiesc un militar3 evreu căzut în război4, era înmormântat cu onoruri militare conduse de un locotenent şi o gardă de câţiva soldaţi.

Rabinul conducea funerariile la care prticipau mulţi membri ai comunităţii în semn de respect . Angela n-a fost de faţă, era la şcoala evreiască. Evenimentele de la cimitir, care s-au terminat cu împuşcături ( altele decât salva de onoare ) sunt descrise din ceea ce i-ar fi spus unchiul ei. Nu redăm această variantă pentru că Angela Yaron n-a fost martor ocular. Soldaţii au ajuns şi la casa lor, căutând după evreii implicați în incident5Tatăl ei nu apucase să schimbe tăbliţa cu numele, dar le-a arătat actele de identitate şi a fost lăsat în pace. S-au dus peste drum să întrebe, dar vecinul respectiv le-a spus soldaţilor că nu sunt evrei6. Noaptea a venit şeful poliţiei să-l anunţe pe tatăl ei că vor fi luaţi ostatici şi că el este în capul listei7. El le-a spus că evreii sunt consideraţi vinovaţi pentru că au atacat pe soldaţi la cimitir. Varianta unchului ei era inversă că soldaţii i-au atacat pe evreii din cimitir8. Familia ei a părăsit Dorhoiul a doua zi doar cu două geamantane şi bijuteriile mamei sale9. Au plătit conductorul ca să fie singuri în compartiment. S-au dus la Târgu Jiu la fratele bunicii sale, care nefiind căsătorit, i-a adoptat şi le-a dat numele său. Au stat un timp la unchiul ei apoi s-au mutat din oraş în oraş, vânzând din bijuterii pentru a face rost de bani pentru chirie şi mâncare. Tatăl ei însă dorea să meargă copii la şcoală, aşa că până la urmă au ajuns la Bucureşti. Aici tatăl ei a găsit de lucru ca jurist consult într-o fabrică de textile, proprietatea unor evrei,au închiriat un apartament cu două camere la erajul trei şi au urmat şcoala evreiască. Aveau o ştampilă de evreu pe actele de identitate. A fost o elevă bună şi după război a fost reprimită la şcoala românească. Primii doi ani n-a vorbit nici un coleg cu ea. A terminat liceul,prima din 132 de elevi. A urmat o facultate şi s-a căsătorit cu un prieten vechi sosit din Israel. Au depus actele de emigrare.

În timp ce aştepta viza soţul ei s-a înscris la Institutul Politehnic. Au obţinut viza în 1949 şi au emigrat în Israel . La început le-a fost greu,pentru că nu cunoştea limba .

Din Israel au emigrat în SUA,unde lucrurile au mers bine, ducând o viaţă de care era mulţumită.

 

Delaware,

Oct.2010                                                                                       Ioan Ispas

 

Comentarii

  1. Este de remarcat funcția publică înaltă pe care o avea un evreu român în perioada respectivă.
  2. Evenimentul menționat a avut loc în 01.07. 1940, probabil autoarea nu și-a amintit exact data. Era în perioada de retragere a armatei și administrației românești din Basarabia ca urmare a ultimatumului dat de URSS.
  3. Dacă unitatea a deplasat o gardă de onoare militarul evreu mort avea rang de ofițer.
  4. Una dintre măsurile luate ca urmare a comportamentului evreilor din Basarabia și Bucovina de Nord în perioada evacuării administrației românești a fost și îndepărtarea din armată a evreilor români. Așadar ofițerul evreu nu putea fi ucis în război. El a fost ucis ori ca urmarea unei ciocniri a unității sale cu sovietici ori ca urmarea unui atac al bandelor înarmate de comuniști care atacau armata română în retragere.
  5. Deci nu erau vizați toți evreii ci numai cei care au agresat soldații din garda de onoare de la cimitir.
  6. Faptul că l-a ajutat pe vecinul său evreu într-un moment când acesta era în dificultate este o dovadă a omeniei românești și a inexistenței antisemitismului.
  7. Când un șef al poliției se deplasează noaptea să-l avertizeze pe un procuror evreu că este în pericol, acesta dovedește că este un bun coleg, că nu are resentimente vizând originea colegului său.
  8. Este de remarcat sinceritatea Angelei Yaron care redă ambele variante, pe care le-a auzit, ale celor întâmplate la cimitir. Este absurd ca după ce au tras salva de onoare, comandantul gărzii să ordone foc împotriva rudelor camaradului lor de arme. Mai plauzibilă este varianta că evreii din cimitir, pe fondul frustării că un conațional de al lor a murit pentru o cauză care nu le aparținea, al triumfului sovieticilor din apropiere și al degringoladei armatei române, au agresat soldații români.
  9. Este interesant ca Angela Yaron nu remarca nimic neobisnuit pe drumul de acasa la gara. Nu sunt grupuri furioase de cetateni sau militari care fugaresc evrei terorizati, nimic din atmosfera caracteristica unui pogrom. Ei pot parasi linistiti Dorohoi-ul, orasul n-a fost blocat.