Stimaţi participanți la colocviul Limba română – mijloc de comunicare radiofonică,
Îmi face o mare placere să mă adresez domniilor voastre, care aţi făcut ca limba română să răsune pe undele radio în întreaga lume, acoperind astfel cu sunetul inconfundabil al graiului românesc întreaga suprafaţă a planetei. Activitatea dumneavoastră se bucură de o preţuire deosebită din partea românilor, indiferent de ţara în care fiecare locuim, drept care dumneavoavoastră binemeritaţi recunoştinţa noastră vie şi sinceră. Mă alătur compatrioţilor mei spre a vă exprima gratitudinea mea deplină, în primul rând ca român. Ca preşedinte al României, mi-am asumat şi îmi revine în chip legiuit o răspundere deosebită privind răspâdirea în lume a adevărului despre România şi neamul nostru românesc. Ştiu că şi dumeavoastră vă străduiţi, cu success, în acelaşi scop, de aceea recunoştinţa pe care o port nobilei dumneavoastre activităţi este sporită de conştiinţa faptului că instituţia prezidenţială din România va avea în domniile voastre întotdeauna un sprijin de nădejde. Chiar şi atunci – sau mai ales atunci când emisiunile dumneavoastră nu vor ezita să scruteze cu atenţie activităţile preşedintelui, ale guvernanţilor. Sunt sincer convins că avem mare trebuinţă de ochiul dumneavoastră lucid şi intransigent, devotat cauzei adevărului despre România şi lumea în care trăim.
De aceea – şi nu vă spun o noutate – în România e multă lume care vă ascultă, fireşte, în măsura în care emisiunile dumneavoastră bat până la noi. Asemenea emisiuni au avut, cu ani în urmă, un rol deosebit în informarea corectă a populaţiei româneşti asupra evenimentelor ce se petreceau în ţară sau în lumea largă. Consider că azi, când în România a fost înlăturată orice cenzură asupra informației, importanţa emisiunilor dumneavoastră nu scade cu nimic, ci, dimpotrivă, creşte. Încărcate de prestigiul adunat prin timp, emisiunile dumneavoastră se adaugă celorlalte, în evantaiul multicolor sub aspect politic şi ştiinţific pe care îl reprezintă azi oferta informaţiei radio către populaţia României.
Apreciem în chip deosebit emisiunile radio adresate românilor din străinătate, celor din diaspora sau celor din ţările învecinate. Aceste emisiuni, elaborate în România sau în studiourile locale, au menirea extrem de importantă de a menţine vie candela simțirii româneşti în inimile acelor români în care noi ne punem mari nădejdi, convinşi fiind că vom găsi împreună cele mai bune căi de urmat pentru a stabili relațiile cele mai fireşti şi mai productive între noi, ca români, precum şi între ţările în care locuiesc acești fraţi ai noștri şi România.
Cândva, poetul sublim care a fost Nichita Stănescu spunea că limba română este patria noastră a tuturor. Vorbind româneşte, indiferent de distanța la care vă aflaţi de statul român, dumneavoastră şi ascultătorii dumneavoastră rămâneţi în interiorul acestei patrii, rămâneţi compatrioţii nostri dragi. Îi numesc astfel, compatrioţi iubiţi, şi pe cei care au învăţat româna ca pe o limbă străină şi care şi-au făcut o pasiune şi o nobilă profesie din exerciţiul limbii române pe unde radiofonice. Le suntem recunoscători cu atât mai mult.
Vă mărturisesc că a intrat în obişnuinţele vieţii mele să ascult emisiunile radio în limba română, indifferent de locul din care sunt transmise. Îngăduiţi-mi ca acestor emisiuni, extrem de variate şi de diverse, să le găsesc totuşi un numitor comun: grija exemplară pentru o exprimare cât mai corectă şi mai frumoasă. Pe scurt : cultul limbii române! Răzbate în emisiunile dumneavoastră – mai mult decât la TV sau în presa scrisă – disponibilitatea dumneavoastră pentru ceea ce Ienăchiţă Văcărescu numea ˮ creşterea limbii româneşti şi-a Patriei cinstire ˮ. Iată de ce, în numele întregului nostru popor, al românilor de pretutindeni, eu îmi fac datoria, plăcuta datorie de a vă felicita şi de a vă asigura de tot concursul pe care autorităţile românești îl pot oferi activităţii dumneavoastre atât de rodnice pentru interesele legitime ale neamului românesc, pentru o lume mai bună !
Să ne trăiţi căci ne trebuiţi !
*
Text scris pentru Ion Iliescu şi semnat de acesta ca autor.
*
Nota redacției: Pe la începutul anilor 1990, am fost invitat de actrița Agatha Nicolau, deputat FSN, să scriu câteva texte care să apară în public semnate de Ion Iliescu. Procedeu cunoscut în toată lumea. Am acceptat. Am scris trei texte, dacă-mi aduc bine aminte: cel de mai sus, citit la Sinaia, unde a avut loc o întâlnire a celor care pe unde radio țineau în străinătate emisiuni în limba română. Un altul a fost la aniversarea lui Grigore Vieru și altul la un Paște, adresat tuturor românilor. Ultimul text a fost publicat și în „România liberă”, cu un comentariu care m-a amuzat: se întrebau cine a fost teologul care i-a scris lui Iliescu textul, un text care era exclus să fie conceput de mintea ideologului marxist liber cugetător.
A urmat invitația mea la o întâlnire cu unul dintre consilierii cei mai apropiați ai lui Iliescu, la un mare restaurant din București. Mi s-a dat de înțeles că urmează să fiu răsplătit pentru efortul făcut. Am refuzat ambele oferte spunând că pentru mine a fost o onoare să scriu texte semnate de președintele statului și că mă simt destul de răsplătit.
Cu Ion Iliescu nu am stat de vorbă decât o singură dată, în urmă cu câțiva ani, când am solicitat o audiență personală la biroul său din strada Primăverii. Subiectul audienței a fost rugămintea mea de a-i da un telefon lui Radu Mazăre, pentru a-i cere să înceteze intervențiile sale în justiția constănțeană unde eu și frații mei aveam un proces de restituire a unor terenuri abuziv luate de persoane care nu aveau nicio legătură cu acele terenuri, nici un drept. Am stat câteva zeci de minute, timp în care secretara a încercat să-l prindă la telefon pe primarul Constanței. Tot încerca și nu reușea. Am dat să plec, dar Iliescu nu a zis o vorbă că va încerca să vorbească mai târziu cu Mazăre, cum ar fi fost notmal. În plus, am avut și impresia că secretara s-a făcut că-l caută pe primar… Mă judec în continuare și azi pentru acele terenuri, luate cu japca de favoriții justiției din Constanța și protejați de Radu Mazăre, favoritul lui Ion Iliescu.
Zilele trecute am dat peste copia întâmplător păstrată în arhiva personală. O public, face parte din „opera” mea. Nu-i mai aparține lui Iliescu. Nu a meritat-o! I-o retrag.
Ion Coja
„Ați invocat ”închinător la Zamolxe” puteți oferi mai multe amănunte!?!
Părerea dvs. despre ”Zamolxe”
Mulțumesc”
Ceva nu „se pupă”
Am cerut ”Părerea dvs. despre ”Zamolxe”” și primesc …trimitere la…plimbare ! :(
Cu așa ”pozatori” departe șansele de salvare a României și Românilor.
Oricum….noua Românie nu va mai fi la fel ca cea de dinainte de…”separare”. Iar cei care ”se vor duce” nu vor fi regretați de cei care vor merge ”mai departe”.
…”Ia aminte la copacul cel falnic, cu cât este mai înalt cu atât rădăcinile sale sunt mai adânci în pământ, căci din pământ își trage tăria, nu uita asta. Cu cât te ridici mai mult, cu atât trebuie să cobori mai mult, căci măsura ridicării este aceeași cu măsura coborârii. …”
http://remerra.blogspot.com/p/pag1.html
Evident, nu aștept …reacții, cu atât mai puțin…altceva.
Succes, să aveți
Același
Deci domnul Coja marturiseste ca l-a ajutat pe ilici si a facut trafic de influenta .
Moșu 30 martie 2021 la 11:14 pm – Raspunde
„…„legenda” generalului Chelaru.
Ar mai fi multe de spus pe aceeași temă, inclusiv despre impostura mai recentă de dacolog, de închinător la Zamolxe, de un caraghioslâc total!”…
În atenția semnatarului acestui articol:
Ați invocat ”închinător la Zamolxe” puteți oferi mai multe amănunte!?!
Părerea dvs. despre ”Zamolxe”
Mulțumesc
Pe scurt, pe acest site Mihai Vinereanu a demonstrat că Zamolxe a trăit înainte de Pitagora, că acesta i-o fi fost discipol și nu invers. Ceea ce este de o importanță covârșitoare! Prin Pitagora putem ajunge la Zamolxe, de la care nu ne-au rămas texte.
„O să-l iau de gât” pe Mihai Vinereanu, do-i da, de el !? :)
”
Moșu 21 martie 2021 la 10:57 pm – Raspunde
Mărioooo
Îți urmăresc ”activitatea” pe aici dar și pe alte bloguri…
Din păcate virulența ta, te descalifică ca …femeie!
Ai mari probleme cu frustrările(femei abuzate/bătute, copii, păduri, animale) acumulate și …refulezi. Păcat, că trebuie să sufere unii nevinovați, de ”ghiveciurile” tale. Le amesteci, de dracu’ le ia.
Până nu dai cu …barda, nu te lași. Ai trecut ca ”gâsca prin apă” prin mai multe curente spirituale, dar tot la marea aberație ai rămas: cre.tinismul.
Ai fost contrată/alungată/catalogată, de pe mai toate…inclusiv pe ”Trenduri…”
Despre felul tău!!!! ”Brânză bună-n burduf de câine” ”Dacă tăceai, filozof…rămâneai”
Pe un blog, puțin vizitat/comentat, sunt reiterate, în a treia carte ”Muncile lui Heracles” doar acolo sunt date și ….SEMNIFICAȚIILE. Cuprinde foarte multă cunoaștere…EXACT, ce interzice nenorocita aia de biblie care perpetuează două…trăsături: FRICA și SUFERINȚA.
Omenirea, ca fiecare dintre noi, TREBUIE, să treacă prin acele ”munci” pentru a putea afla răspunsurile la cele PATRU MARI ÎNTREBĂRI, ale VIEȚII: CINE SUNT, DE UNDE AM VENIT(pe Pământ), CE AM DE FĂCUT(MISIA), UNDE MERG,după.”
”… Văzând că stăpâneşte perfect toate cunoştinţele cu privire de plante, arbori, pietre şi modul optim de tratament şi întrebuinţare, în funcţie de ciclurile solare, lunare şi poziţia unor corpuri cereşti, preotesele i-au pus la încercare mintea şi sufletul, căutând să-l încurce în toate modurile posibile. Foarte curând şi-au dat seama că fusese pregătit mult mai bine decât erau ele şi că trecuse uşor chiar şi de temutele iniţieri ale treptei a doua. Urmau deci să-l pună la încercare conform cu pregătirea dură din treapta a doua.
Testele grele la care a fost supus Zamolxe în prima lui întrupare, s-au păstrat în memoria umanităţii ca fiind „Muncile lui Heracle”. Din cauza anumitor considerente, cele 12 munci s-au păstrat în mod codificat.
Fiul lui Zeus (conducătorul zeilor) şi al Alcmenei (o muritoare), Heracle şi-a manifestat încă de timpuriu puterile deosebite. La 10 luni ar fi ucis cu mâinile goale doi şerpi trimişi de Hera, iar la 18 ani a ucis leul din Citaeron, care ataca cirezile tatălui său. Ulterior îi scapă pe tebani de sub jugul lui Erginus şi, drept răsplată, regele Creon i-o dă de soţie pe fiica sa, Megara. Cu Megara, Heracle va avea mai mulţi copii. Legenda spune că Hera îi va lua minţile lui Heracle, iar acesta îşi ucide copiii. Cuprins de remuşcări teribile, Heracle consultă oracolul din Delphi şi află că, pentru ispăşire, Apollo îl trimite să slujească 12 ani lui Euristeu.
Uciderea copiilor simbolizează „uciderea” concepţiilor sistemului matriarhal (reprezentat de Hera), iar beneficiarul muncilor, Euristeu, reprezintă potenţialul de putere pe care îl poate atinge un om.
Prima muncă – uciderea leului din Nemea. Acesta era o fiară care pustia ţinutul respectiv şi înspăimânta oamenii. Leul se ascundea într-o grotă cu două ieşiri şi reuşea să atragă oamenii transformându-se într-o frumoasă fată. Eroul îşi dă seama de şiretlic, astupă una dintre ieşiri şi apoi în întunericul grotei se luptă cu leul. Heracle reuşeşte în cele din urmă să-l sugrume. Îi jupoaie pielea cu ajutorul propriilor sale gheare, deoarece nici piatra ascuţită şi nici pumnalul din metal nu reuşesc să-i străpungă pielea. Înfăţişându-se mai apoi lui Euristeu, îmbrăcat cu pielea leului, acesta, de frică, nu-i îngăduie să pătrundă în cetate, ci îi porunceşte să-şi depună prada înaintea porţilor. Conform tradiţiei, cu această ocazie, Heracle înfiinţează Jocurile Nemeiene….
Semnificația…după comentarii(de-or fi).
http://remerra.blogspot.com/p/misterele-scolii-zamolxiene.html
Chiar dacă nu ”se pupă” cu articolul, totuși postez.
Succes
Același
” 1955m 3 aprilie 2021 la 12:55 am – Raspunde
: … -Esti (un) mort, caruia nu-Mi pare chiar asa de mult rau ca ti-am acordat putina atentie, in speranta ca voi reusi sa te resuscitez, dar (acum) vazand ca borborosesti cuvinte prin care nu transmiti decat frustrare si prin care M-ai facut sa inteleg …”
Azi 17-04-2021
… Leul din Nemeea este de fapt întruchiparea caracterului animalic din om, adică a egoului în formă brută. Cei aflaţi în acest stadiu nu pun preţ decât pe corpul fizic şi sunt în stare de orice pentru a-l apăra, dezvolta şi manifesta.
În mod evident, preotesele l-au supus pentru început la testul postului, acesta fiind cel care poate stăpâni trupul, dar care potoleşte şi multe porniri lăuntrice trufaşe. Unele versiuni ale mitului susţin că lupta (inclusiv căutarea) ar fi durat 30 de zile, ceea ce presupune că postul a fost extrem de dur. În mod normal, testul de post al aspirantelor era de 15-20 de zile şi doar tradiţia afirmă că existaseră odată preotese care puteau ţine 30 de zile de post.
Faptul că leul a fost răpus în întunericul grotei sugerează că interiorul (aparent aflat în întuneric) trebuie să domine exteriorul şi nu invers. Ego-ul este puternic doar când se raportează la exterior, la alte persoane.
Faptul că pielea leului nu putea fi străpunsă de nicio armă, decât de propriile sale gheare, sugerează în mod clar că egoul are destinul de a fi sfâşiat de propriile fapte.
Doar voinţa, determinarea şi puterea unui suflet curat pot stăpâni trupul şi pornirile sale animalice. În mod evident, lui Heracle i s-a testat şi instinctul de conservare (leul transformat într-o fată frumoasă).
De remarcat faptul că acest tip de încercare (testarea părţii animalice din om) era întâlnit şi la alte şcoli de iniţiere din antichitate. Preoţii egipteni îşi supuneau şi ei discipolii la astfel de teste dure. Spiritualitatea nu poate creşte într-un trup dominat de pasiuni animalice. Trupul trebuie curăţit de acestea. Curajul, postul şi controlul pornirilor sexuale erau primele teste pe care trebuiau să le treacă aspiranţii. Ele sunt în directă legătură cu instinctele animalice (supravieţuire, adaptare, conservare) şi toate trei trebuiau trecute….
Evident, nu am sperat la comentarii. Au apus „vremurile” când erau foarte multe(zeci de) comentarii.
Și(peste) acest site/blog se va așterne…uitarea.
Posibil, ca și acest blog să reprezinte o ”supapă”….
Succes
Acelaș, și niciodată, altul.