Cristina ADLER:

 

„Nu voi spune niciodată că în România a fost Holocaust!”

 

 

Pe blogul www.ioncoja.ro am postat în ziua de 22 ianuarie 2014 textul intitulat Domnul Simon Perez neagă holocaustul din România. Ca de obicei, pe marginea textului s-au făcut mai multe comentarii, onorabile și decente. În mod deosebit mi-a atras atenția comentariul semnat CRISTINA ADLER, în al cărui cuprins apare și fraza

 

„de fapt m-am cam plictisit de comentarii de rea credință la adresa evreilor… iar domnul Coja, excelează”.

 

Duc dorul unui dialog, al unei confruntări de păreri și informații cu un „adversar” corect pe tema contenciosului româno-evreiesc, așa că i-am răspuns doamnei cu un comentariu din care

citez fragmentul următor:

 

„Doamnă Adler, vă invit să probați reaua mea credință față de evrei. Începeți cu ultimul text „la adresa evreilor”, cel centrat pe declarația lui Shimon Perez, pe urmă treceți la penultimul și așa mai departe. Pariez pe o sticlă de Carmel că nu veți găsi asemenea probe de rea credință!”

 

Doamna Adler, persoană cu simțul umorului, se pare, mi-a răspuns astfel:

 

„Vă mulțumesc pentru promptitudinea cu care mi-ați răspuns… Vă tot citesc articolele… de vreo 3 ceasuri… Și nu prea înțeleg exagerările nici dintr-o parte, nici din cealaltă… citesc și comentariile… (…) Mai citesc… Sticla de Carmel rămâne ca pariu…”

 

La acest răspuns, am trimis replica următoare:

 

„Lăsați textele (comentariile altora). Vă rog să vă limitați la ale mele! Aștept dovezile de rea credință, adică de incorectitudine! Eu am dat nenumărate citate din autori evrei – evrei de certă calitate, contra unor declarații sau afirmații ale unor evrei de calitate incertă, în niciun caz evrei de valoare, prețuiți de toată evreimea și nu numai! Și trec drept anti-semit pentru că mă încred în Filderman, Graur, Jagendorff, Mircu, Șafran Alexandru, Moshe Carmilly, Perez, Vasilii Grossman etc., și nu în sperjuri ca Radu Ioanid sau Wiesel!

Am sentimentul că sunteți o persoană care aspirați la adevăr și corectitudine în mod sincer! Vă rog să mă ajutați să mă îndrept! Să nu mai fiu (taxat) anti-semit! Arătați-mi unde am fost anti-semit! Adică unde am fost incorect, de rea credință, mincinos etc.!”

 

Distinsa doamnă Adler mi-a răspuns cu următoarele:

 

„Nu mi-am permis să spun că sunteți mincimos! Nici nu cred asta. Când am spus de rea credință m-am referit la poziția domniei voastre față de evrei… Ori sunt foarte buni, așa ca președintele Israelulu,i ori foarte răi ca Begin. Eu cred că nu-i chiar așa…Oamenii în general nu-s buni sau răi în totalitate și nu văd de ce ar face evreii excepție de la regula aceasta (doar ca s-o confirme). Nu cred că-i corect.

„Etichetele” cred că nu-s potrivite atunci când e vorba de oameni.

„Evrei care huzuresc în România de pe urma Holocaustului”? Nu cred că există.

Și pentru că sunt într-adevăr un om corect, nu voi spune niciodată că în România a fost Holocaust… (…) Cel căruia astăzi în România i se impută crimele împotriva evreilor, Antonescu, nu este atât de vinovat. Dimpotrivă. Deși nu se prea vorbește despre asta, Generalul Antonescu a izbutit să împiedice deportările masive cerute de „băieții buni” de la Berlin. (…)

Cred că este greu să stabilești care-i adevărul în ceea ce-l privește pe unul sau altul (…)

Așadar, adevărul este undeva la mijloc și poate ar fi mai bine să fim mai puțin vehemenți și să nu dăm verdicte…  O zi frumoasă, vă doresc, mitfreundliche Grüsse, C”

 

Răspunsul meu a fost cam „vehement” în continuare. Parcă îmi pare rău acum:

 

„Nu, dragă doamnă! Vorba asta cu adevărul că este la mijloc este o vorbă aproape totdeaun convenabilă mincinoșilor! Într-un divorț, de cele mai multe ori se potrivește! Sunt vinovați ambii soți, de cele mai multe ori! Dar când vii să acuzi că românii au ucis 300.000 de evrei, adevărul nu poate fi la mijloc: românii au ucis numai 150.000… Doar n-o să spunți că și Carmelul mi-l dați, dar numai pe jumătate!…

Vă rog să mergeți cu corectitudinea până la capăt și să identificați când am fost de rea credință: în ce text, în ce frază?(…) Deja ați făcut un început promițător: În România nu a fost holocaust! O spun 90% dintre evrei!…”

 

Pe scurt, schimbul de mesaje cu doamna Cristina Adler m-a reconfortat. În mod evident cunoaște esențialul, din familie, din propriile informații dobândite de-a lungul anilor: în România nu a fost holocaust! Pentru alte aspecte ale contenciosului româno-evreiesc mai are multe de aflat! Ca și subsemnatul!…

 

Important este că în schimbul de informații și comentarii s-a vădit că dacă ești de bună credință, și unul, și celălalt, relația care se stabilește face să sporească farmecul vieții și al acestei lumi! Îți mulțumec, doamnă Cristina!…

 

Am eu semnele mele că părinții dumneavoastră au fost ceea ce odinioară se numeau „evreii pământeni”! Categorie de evrei care au spălat multe din păcatele altor evrei… Mă bucur că au supraviețuit prigoanei sioniste!

 

Tot binele!

 

Ion Coja

 

 

Nota bene: Întregul schimb de mesaje se găsește pe blog, la locul amintit.