IOSIF V. STALIN !
BUNICA AYAHUASCA·DUMINICĂ, 5 NOIEMBRIE 2017·LECTURĂ: 19 MINUTES

Motto:
„Rusia este administrata direct de catre Domnul Dumnezeu. Altfel, nu poate fi explicat modul cum a reusit acest stat sa existe pana acum.”
Burkhard Christoph von Münnich, general feldmaresal rus
ALTFEL DESPRE IOSIF V. STALIN!
Acum câţiva ani când am început să cunosc lumea rusească, concepţiile şi mentalităţile ruseşti, am observat cu surprindere ca multi ruşi – dar şi alţi oameni din fostul U.R.S.S – au un mare respect pentru conducătorul ţării din perioada 1922-1953, Iosif Visarionovici Stalin! Unii oameni păstrează şi astăzi în case sau asupra lor diferite lucruri care amintesc de fostul preşedinte al U.R.S.S, insigne, portrete, fotografii, sculpturi în miniatură, etc. Iosif Stalin este considerat un mare conducător, un om foarte capabil, cel care a dus la bun sfârşit un război foarte greu împotriva unei forţe ca Germania nazistă, şi care a făcut ca Uniunea Sovietică să cunoască o importantă dezvoltare economică, culturală şi ştiinţifică într-un context al vremii foarte dificil! De asemenea, sunt impresionante şi imaginile filmate în Martie 1953 la moartea lui Stalin, cu mii de oameni aşteptând la un rând nesfârşit să îşi ia ramas bun de la el, multi dintre ei cu lacrimi in ochi!
Pentru un om din exterior, care este influenţat de toate informaţiile despre Iosif Stalin provenite din surse occidentale (filme documentare, articole de presă, etc), acestea sunt nişte lucruri foarte ciudate şi de neînţeles! Într-adevăr, uitându-ne de exemplu la filmele documentare de la posturile occidentale vedem că Stalin este prezentat întodeauna ca un conducător tiranic, în vremea căruia au fost aresţati, deportaţi şi ucişi milioane de oameni. I se relevă de fiecare dată numai latura negativă şi realizatorii acestor filme vor să ne convingă că asta este singura imagine pe care trebuie să o avem despre fostul preşedinte al Uniunii Sovietice. Şi atunci apare întrebarea: dacă Stalin a fost un om atât de crud şi sângeros cu poporul lui, de ce era şi este chiar astăzi atât de respectat şi admirat? În al doilea rând, un om echilibrat şi cu judecată raţională îşi dă seama că nu este posibil ca un om să conducă timp de 31 de ani o ţară ca U.R.S.S, în condiţiile extrem de complicate ale anilor ‘30-‘40, fără să fi făcut şi lucruri bune pentru acea ţară, fără să fi contribuit la dezvoltarea ei.
În al treilea rând, după cum veţi vedea în acest articol sunt foarte multe aspecte din activitatea lui Iosif Stalin nedezvăluite publicului larg din lume!

Mai sunt şi unii oameni cărora le place să vadă în istorie numai partea care le convine, acceptând greu sau deloc anumite adevăruri istorice. Însă istoria nu este o chestiune de „alb sau negru”, ci una cu multe nuanţe, contexte, bazată pe fapte reale, mărturii şi dovezi. Plecând de la toate aceste aspecte, am fost curios să aflu din surse ruseşti şi georgiene cât mai multe despre viaţa şi activitatea lui Iosif Stalin, despre ceea ce a însemnat U.R.S.S-ul în vremea lui şi care sunt motivele pentru care el este apreciat şi respectat până în zilele noastre? Scopul acestui articol este de a dezvălui aceste lucruri despre care nu se pomeneşte în presa occidentală sau românească. Sunt de părere că trebuie să înţelegem corect istoria, aşa că am extras câteva informaţii despre acest personaj bazate pe fapte, documente şi mărturii pe care le prezint în continuare.

“Noi am rămas în urma ţărilor dezvoltate cu 50-100 de ani. Trebuie să recuperăm această distanţă în 10 ani! Ori facem asta, ori ne vor distruge. Iată ce ne dictează nouă obligaţiile faţă de ţăranii şi muncitorii din U.R.S.S.” I.V. Stalin
În anul 1922 când Iosif Visarionovici Stalin a devenit Secretar General al Comitetului Central al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, ţara venea după un război civil răvăşitor de 5 ani, aflată într-o situaţie economică şi socială foarte precară. De la bun început Stalin s-a declarat hotărât ca în timpul cel mai scurt, să facă din U.R.S.S o ţară puternică şi suverană, total independentă atât economic cât şi politic. Însă aceasta nu se putea face fără schimbări majore faţă de perioada ţaristă care impuneau sacrificii şi măsuri radicale, chiar aspre. Încep prin a menţiona faptul că Stalin era un om foarte interesat de cunoaştere, inteligent, căruia toată viaţa i-a plăcut să citească şi să înveţe lucruri noi. Cu timpul a reuşit să acumuleze cunoştinţe importante în mai multe domenii de activitate. Dragostea pentru lectură a avut-o încă de când era elev la un seminar teologic, obişnuind să citească inclusiv în vacanţe. Atunci îi plăcea să se retragă într-un loc liniştit pentru a citi cărţi de ştiinte economice, istoria culturii, psihologie sau astronomie. De asemenea, de pe la vârsta de 15-16 ani a început să scrie poezii, unele dintre ele fiind publicate în 1895-1896 în ziarul literar „Iveria” din Tbilisi. Mai târziu, se spune că ajunsese să citească în medie cateva sute de pagini pe zi din diferite domenii, iar în 1952 deţinea în biblioteca proprie peste 5000 de cărţi! Datorită acestei pasiuni, Stalin a cerut ca în fiecare oraş să se construiască cel puţin un parc unde să existe şi spaţii pentru iubitorii de lectură.
„Este nevoie să ajungem la un asemenea nivel de creştere culturală a societăţii, astfel încât toţi membrii acesteia să îşi dezvolte abilităţile fizice şi intelectuale, să aibă toţi acces la suficientă educaţie pentru a-şi putea alege în mod liber profesia de urmat. Pentru aceasta este nevoie să scurtăm ziua de muncă la cel puţin 6 ore, apoi la 5 ore pe zi, pentru ca fiecare membru al societăţii să aibă suficient timp liber pentru educaţie din toate punctele de vedere.” I.V Stalin
În acea perioadă s-a acordat o mare atenţie dezvoltării culturii şi educaţiei, care erau oferite populaţiei gratuit. Astfel până în anul 1950 numărul şcolilor si liceelor crescuse de 5 ori faţă de anul 1914, iar cel al şcolilor profesionale şi universităţilor de peste 11 ori, de la 4000 la 46000! Nivelul de şcolarizare al populaţiei în aceeaşi perioadă se mărise de la 50% până la peste 90%, inclusiv in mediul rural.Îngrijirea medicală era de asemenea gratuită, extinzându-se crearea dispensarelor medicale şi farmaciilor inclusiv în mediul rural. Nivelul mortalităţii a scăzut de peste 2,5 ori, iar cel al mortalităţii infantile de 3 ori, aceasta din urmă fiind o mare problemă a Europei acelor ani. În ceea ce priveşte demografia, numai până în anul 1930 în U.R.S.S. se înregistrase o creştere de 40 de milioane de oameni!
Dezvoltarea economică a Uniunii Sovietice în cei 31 de ani de conducere a lui Iosif Stalin se poate rezuma în câteva date reprezentative. Imediat după preluarea conducerii ţării, Stalin a impus ca absolut necesare modernizarea agriculturii pe baze ştiinţifice şi creşterea intensivă a industrializării. Industria ale cărei baze fuseseră puse în Rusia încă din secolul al XVII-lea de către ţarul Petru cel Mare, ajunsese la începutul secolului XX la un nivel semnificativ. Rusia Ţaristă îşi stabilise drept obiectiv să ţină pasul cu creşterea industrială din ţările occidentale, ajungând să aibă propria producţie de locomotive, automobile, tunuri, nave de război, şi pregătindu-se să construiască primul tramvai electric. Totuşi dezvoltarea industrială în timpul perioadei ţariste era îngreunată de mai mulţi factori, cum ar fi politica protecţionistă a guvernului, monopolul crescut asupra industriei sau stabilirea unor priorităţi nerealiste. După încheierea Războiului Civil în 1922 industrializarea trebuia continuată şi adusă la un nivel ridicat, mai ales în contextul noii ordini de stat bolşevice.
În acest scop, Iosif Stalin a apelat inclusiv la specialişti străini din ţări cu industrie în plină dezvoltare, cum ar fi Germania, Anglia sau S.U.A. De exemplu, în 1928 arhitectul industrial Albert Kahn, un german emigrat în S.U.A a fost invitat la Moscova pentru a oferi consultanţă şi a ajuta la stabilirea strategiilor industriale ale U.R.S.S. Acesta a sosit împreună cu un grup de ingineri, pregătind în timp de 2 ani peste 4000 de specialişti sovietici, iar între anii 1929 şi 1932 a proiectat şi organizat construcţia a 571 de obiective industriale. Uniunea Sovietică a avut întodeauna o relaţie reciproc avantajoasă foarte bună cu Germania, care îi oferea suport atât în domeniul industrial civil, cât şi militar. Aceste lucruri coroborate cu forţa uriaşă de muncă din U.R.S.S. şi nivelul ei de calificare în creştere, au făcut să se ajungă ca între anii 1920 şi 1941 pe întreg teritoriul ţării să se construiască peste 9000 de unităţi industriale mari, uzine, fabrici, termocentrale, hidrocentrale, rafinării, etc. Cea mai mare fabrică de tractoare din lume de la acea vreme, se construise în U.R.S.S. în timp de 15 luni!
„Îmi este greu să îmi imaginez ce fel de „libertate individuală” poate avea un om fără loc de muncă, care umblă flămând şi nu se poate bucura de rezultatele muncii sale. Adevărata libertate se află numai acolo unde unde este distrusă exploatarea, unde nu există opresiunea unui om asupra altuia, unde nu sunt şomeri şi sărăcie, unde omul nu tremură de teama că mâine îşi poate pierde locul de muncă, locuinţa, pâinea.” I.V Stalin
În anul 1950 nivelul industrializării Uniunii Sovietice ajunsese de 2,5 ori mai mare decât în 1914, iar volumul producţiei industriale pe cap de locuitor era de 4 ori mai mare faţă de acelaşi an. Venitul pe cap de locuitor crescuse de peste 3 ori, de la 350 de dolari în 1914, până la 1100 de dolari in 1950. Rezerva de aur a ţării se mărise de aproape 6 ori, de la 317 tone în anul 1920, la 2050 de tone în 1953.
În domeniul apărării, în timpul lui Iosif Stalin s-au făcut cercetări pentru crearea bombei atomice (produsă în 1948) şi a bombei cu hidrogen (1953). Acestea au fost determinate şi de ameninţările venite din partea S.U.A. după terminarea războiului, mai exact prin Memorandumul nr. 329 din 4 Septembrie 1945, la numai două zile după capitularea Japoniei! În ceea ce priveşte domeniul spaţial, în 1946 i s-a prezentat lui Stalin primul proiect al unei rachete capabilă să transporte un om la 100-150 de kilometri deasupra Pământului. După ce l-a analizat, preşedintele a numit o comisie de experţi care să se ocupe de aceasta, însă a adăugat: “Ţara este pe jumătate distrusă! Abia după ce o să o punem pe picioare, peste 7-8 ani, putem pune în practică şi acest proiect.” În orice caz, bazele succeselor Uniunii Sovietice în domeniul spaţial din anii ‘50-’60 au fost puse în ultimii ani de conducere ai lui Iosif Stalin.
Faptul că o ţară săracă în 1922 a reuşit o astfel de dezvoltare economică, socială şi culturală, fără a apela la împrumuturi externe, fără a beneficia la început de mari tehnologii, bazată în mare parte pe resursele proprii, este considerat de mulţi economişti un mare succes economic!
Un moment important în cursul economic şi financiar al U.R.S.S. l-a constituit Conferinţa Financiară şi Monetară din 1944 de la Bretton Woods (SUA). În această staţiune din statul american New Hampshire, s-au adunat în data de 1 Iunie 1944 reprezentanţii a 44 de ţări pentru a discuta despre viitorul economic şi financiar al lumii după preconizata înfrângere a Germaniei naziste şi încheierea războiului. În mod foarte ciudat, americanii si englezii considerau războiul deja încheiat, deşi abia avusese loc debarcarea Aliaţilor în Normandia, iar în Estul Europei armata germană se găsea încă pe teritoriul U.R.S.S, în Bielorusia! La această conferinţă reprezentanţii S.U.A. au propus în mod ferm ca singura monedă folosită în schimburile economice internaţionale să fie dolarul american. Practic celelalte ţări ale lumii trebuia să îşi convertească moneda naţională şi să îşi raporteze comerţul extern numai la moneda americană sau aur. De menţionat că începând cu luna Iulie 1937 rubla se evalua pe baza dolarului, la un curs de 53 de ruble pentru 1 dolar. Tot la această conferinţă s-a luat decizia înfinţării a două instituţii financiare internaţionale, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare. Bazate pe aceste schimbări, S.U.A. împreună cu cele două instituţii şi-a oferit ajutorul financiar ţărilor europene afectate de război. În schimb, ţările care beneficiau de acest ajutor trebuia să îşi cedeze în mod neoficial o parte din suveranitate şi să servească intereselor S.U.A.Când a aflat aceste detalii Stalin nici nu a vrut să audă de aşa ceva, afirmând într-un interviu acordat ziarului Pravda că „poporul nu a făcut atâtea sacrificii să îl învingă pe Hitler, pentru a-şi depune de bună voie suveranitatea în mâinile lui Churchill”. În plus, americanii i-au propus Uniunii Sovietice să continue cumpărarea dolarilor la cursul de 53 de ruble pentru 1 dolar, însă Stalin a considerat că la valoarea actuală a rublei ăsta este un adevărat jaf! Atunci i-a cerut ministrului de finanţe să făcă calculele necesare pentru o evaluare corectă a cursului de schimb. Specialiştii sovietici au stabilit că la acel moment, 1 dolar nu putea echivala cu mai mult de 14 ruble, dar bineînţeles că S.U.A. au refuzat să vândă dolari la acest curs.
În consecinţă U.R.S.S. a semnat tratatul de la Bretton Woods, dar a refuzat să îl ratifice!
“Dacă o ţară socialistă îşi leagă moneda naţională de cea a unei ţări capitaliste, atunci poate uita de stabilitatea sistemului său financiar-economic!” I.V Stalin
Din acest moment, Iosif Stalin a început să ia măsurile necesare pentru eliberarea rublei de dolar şi convertirea ei în aur pur, astfel încât U.R.S.S. să îşi păstreze independenţa economică şi politică faţă de S.U.A şi cele două instituţii financiare mondiale nou create. Răspunsul Uniunii Sovietice la hotărârile conferinţei de la Bretton Woods a fost reforma monetară din 1947 asupra căreia Stalin se gândea de mai mult timp ca fiind o măsură absolut necesară după război. Motivaţia acestei reforme era dată în primul rând de decalajul semnificativ dintre masa monetară mare şi volumul mărfurilor existente pe piaţă. La 1 Ianuarie 1946 masa monetară în U.R.S.S. era de 73,9 mld. ruble faţă de 18,4 mld ruble în 1941, iar o mare parte din produse se vindeau populaţiei pe cartelă, şi nu în schimbul banilor. În afară de asta existau pe piaţă mai multe tipuri de preţuri, şi o bună parte din bani se afla în mâinile speculanţilor. Reforma monetară presupunea ca în termen de 7 zile să se convertească întregul volum de bani şi obligaţiuni în noile forme, dar nu numai atât. Trebuia să se renunţe la sistemul de cumpărare pe cartelă şi să echilibreze nivelul masei monetare cu viteza circulaţiei mărfurilor.
Prin decretul Comitetului Central al P.C.U.S aprobat de Iosif Stalin în 13 Decembrie 1947, s-au luat următoarele măsuri:
  • – anularea cartelelor pentru alimente;
  • – stabilirea preţurilor unice de stat pentru comerţul en-detail;
  • – vânzarea liberă a mărfurilor;
  • – scăderea cu 10-12% a preţurilor la faină şi produse de panificaţie;
  • – scăderea de 3,2 ori a preţurilor la produsele textile şi de încălţăminte;
  • – preţurile produselor din carne, peşte, lactate şi ouă au rămas neschimbate;
    De remarcat că scăderile de preţuri de mai sus s-au făcut în mod constant până în anul 1953, când a încetat din viaţă Iosif Stalin! Astfel în cei 5 ani aceste produse s-au ieftinit în total de 2-3 ori, în timp ce în ţările occidentale preţurile la produsele de bază au crescut şi peste 100% în aceaşi perioadă. De asemenea, trebuie reţinut faptul că deşi se denominase rubla salariile rămăseseră aceleaşi, fiind plătite în noua monedă.
Rezultatele reformei monetare din 1947 au fost:
  • – lichidarea consecinţelor războiului în domeniul circulaţiei banilor, fără de care nu se putea renunţa la sistemul cu cartele şi nu se putea adopta sistemul comerţului la preţuri unice;
  • – creşterea circulaţiei banilor şi aducerea ei la acelaşi nivel cu viteza de rotaţie a mărfurilor;
  • – creşterea bunăstării populaţiei şi micşorarea datoriei interne a statului;
  • – aprecierea semnificativă a rublei, creşterea puterii sale de cumpărare şi a cursului de schimb în raport cu valutele străine.
    În anul 1953, după 5 ani de la această reformă raportul dintre salarii şi preţuri era următorul: salariile se încadrau în general între 800 şi 3000 de ruble, dar anumite categorii de lucrători primeau chiar mai mult. De exemplu, oamenii care munceau în condiţii grele ca minerii sau metalurgiştii primeau salariu şi de 8000 de ruble. Preţurile în acelaşi an erau următoarele (la cantitatea de 1 kg): pâine albă 3 ruble; lapte 2,24; zahăr rafinat 9,4; ulei de floarea soarelui 17; un set de 10 ouă 8,35-11 ruble (în funcţie de calitate). În medie costul coşului zilnic pentru un om era în jurul sumei de 510 ruble lunar!Iosif Stalin a gândit această reformă financiară astfel încat majoritatea populaţiei să nu aibă de suferit de pe urma ei. În plus, trebuia ca după anii grei de război oamenii să resimtă în scurt timp o îmbunătăţire a nivelului de trai şi să capete încredere în ziua de mâine.
În data de 28 Februarie 1950 Consiliul de Miniştri al Uniunii Sovietice decide să se renunţe la calcularea cursului de schimb al rublei în raport cu dolarul S.U.A, şi să se calculeze raportat la valoarea sa în aur! S-a stabilit că 1 rublă valora în acel moment 0,222168 grame de aur pur, iar 1 gram de aur se putea cumpăra cu 4,45 ruble. Astfel rubla devenise singura monedă din lume al cărei curs de schimb era dat de valoarea sa în aur!
În fine, cursul valutar faţă de moneda americană se stabilise la 1,59 de dolari pentru 1 rublă!
În continuarea acestor măsuri, Iosif Stalin intenţiona să creeze un sistem financiar internaţional în care să înlocuiască dolarul american cu rubla de aur. De asemenea, economiştii au stabilit că dacă s-ar fi continuat măsurile reformei monetare din 1947, la începutul anilor ’70 Uniunea Sovietică s-ar fi aflat în primele 5 ţări din lume ca nivel de trai!
„Înainte credeam că democraţia înseamnă conducerea de către popor, dar tovarăşul Roosvelt mi-a explicat foarte clar că democraţia înseamnă conducerea de către poporul american.” I.V. Stalin
Acestea sunt şi motivele pentru care Occidentul îl urăşte pe Stalin! Relaţiile dintre ţările occidentale şi U.R.S.S. au decurs bine până în anul 1944, când a avut loc Conferinţa Financiară şi Monetară de la Bretton Woods (S.U.A.) despre care am scris mai sus. Uniunea Sovietică şi preşedintele său se bucurau de respectul şi aprecierea oamenilor politici sau de cultură occidentali. Ambasadorii detaşaţi la Moscova se arătau încântaţi de întâlnirile cu preşedintele U.R.S.S-ului, iar între acesta din urmă şi preşedintele S.U.A. Franklin Roosvelt era o relaţie foarte bună. După întâlnirile cu Iosif Stalin scriitorul francez Louis Aragon l-a apreciat ca fiind „un om corect şi mare conducător”, publicistul englez Gerbert Wells spunea că nu a întâlnit un om mai cinstit şi sincer ca Stalin, iar scriitorul irlandez George Bernard Show spunea despre preşedintele sovietic că este „genial”, în timp ce pe conducătorii occidentali îi numea „pigmei”. Însă totul avea să se schimbe radical după acea conferinţă de la Bretton Woods, când U.R.S.S. a refuzat dominaţia dolarului american în comerţul international, aşa cum am descris mai sus. Din acel moment atitudinea faţă de Stalin a oamenilor politici, a presei şi societăţii din S.U.A. şi Marea Britanie s-a schimbat complet! În data de 5 Martie 1946 primul ministru britanic Winston Churchill declară într-un discurs începerea unui “război rece” cu Uniunea Sovietică. Dacă până atunci Iosif Stalin fusese “un om bun, cinstit si inteligent”, acesta devenise dintr-o dată un tiran sângeros, un dictator crud, un om care ucidea oamenii cu milioanele, iar ţara prietenă U.R.S.S. era denumită de acum „imperiul răului”.
Se dăduse startul unei febrile campanii împotriva lui Stalin, în presa americană şi britanică apărând numeroase caricaturi în care acesta era prezentat în diferite ipostaze denigratoare. Imaginea generală era accea a unui personaj sângeros, criminal, care ucide oameni cu toptanul fără nici o remuşcare. Mai era prezentat şi ca un bun prieten al lui Adolf Hitler. În presa americană Iosif Stalin devenise personajul principal al subiectelor de senzaţie, adjectivele la adresa lui înmulţindu-se inclusiv până la “pervers” sau “sadic”. Campaniile de presă anti-staliniste s-au extins mai târziu şi în alte ţări ale Europei Occidentale, atât în presa scrisă, cât şi mai târziu în televiziune. Această situaţie s-a perpetuat până în zilele noastre, când toate documentarele care îl au ca subiect pe fostul preşedinte al U.R.S.S. se referă în mod constant la aceleaşi subiecte tip: represiunile din anii ‘20-’30, participarea în al doilea război mondial, întâlnirile internaţionale de la Teheran şi Ialta. Referitor la represiuni, pe lângă faptul că numarul total al victimelor este prezentat diferit, de la 20, 30, chiar până la 60 de milioane de oameni, se scot multe detalii din contextul istoric, iar altele sunt intenţionat omise! Însă acesta este un subiect care trebuie tratat separat. Când o să vedem un film documentar sau un articol în presa importantă din Occident şi România, în care se spun despre Iosif Stalin lucrurile descrise în acest articol, atunci o să putem spune că au căpătat un dram de obiectivitate şi corectitudine.
NOTĂ: Dacă printre cititori este vreo persoană care crede că prin acest articol am încercat să îi aduc elogii lui Iosif Stalin, o rog să se abţină de la comentarii ridicole şi este liberă să nu mai citească acest blog.
„Nu există şi nu poate exista în capitalism adevărata „libertate” pentru cei exploataţi, adevărata participare a maselor exploatate la conducerea ţării, măcar şi pentru faptul că cele mai democrate şi capitaliste guverne nu sunt alese de către popor, ci de către Rothschild, Stines, Rockefeller şi Morgan. Democraţia în capitalism este democraţia minorităţii exploatatoare care se bucură de limitarea drepturilor majorităţii exploatate, adică democraţia îndreptată împotriva acestei majorităţi.” I.V. Stalin
Închei acest articol cu o poezie scrisă de Iosif Visarionovici Stalin în anul 1895 la vârsta de 16 ani, publicată în acelaşi an în nr. 218 al ziarului literar „Iveria” din Tbilisi:
Un om mergea din casă-n casă,Bătând la uşi străine.Din vechea sa cobză de stejarRăsunau cântece de lume.
Şi din cântecul curatCa strălucirea soarelui.Se auzea un mare adevăr,Ca un vis înălţător.
Până şi inimile de piatră le făcea să bată.Şi multora le deştepta minteaCea adormită în flacăra întunericuluiÎnalţată mai sus decât copacii.
Dar în locul unei mari recunoştinţeOamenii pământului luiÎn loc de vin otrava dispreţuluiI-au turnat in ulcică.
Şi i-au strigat: "Blestematule!Bea tot până la fund.Cântecul tău ne este străinŞi nici adevărul tău nu ne trebuie”.


https://aureldan.blogspot.ro/2017/11/altfel-despre-iosif-v-stalin.html