La data când am publicat prima dată textul despre excelența „Mioriței”, în 2017, textul a fost adnotat cu un comentariu pe care nu l-am văzut, mi-a scăpat. Mea culpa! Pun acum pe prima pagină comentariul remarcabil pe care l-am stârnit cu ani în urmă, cu scuzele de rigoare. Autorului i se ridică suspendarea pripită de pe site de care a avut parte. Încă o dată, mea culpa.

*

  1. surena 10 august 2017 la 4:15 pm – Editeaza – Raspunde

    D-le prof.Coja as vrea sa va rog sa va aplecati si asupra variantei,considerata a fi cea mai veche, culeasa de Ioan Sincai intre 1792-1794:

    Aude-sa, D[oa]mne, aude
    Peste cel plaiut de munte,
    Un suier, D[oa]mne, suier
    Ca acolo, D[oa]mne,
    Sant numai trei pacurarasi
    Doi ce[i]mari
    Si-s ver[i] primari
    Unu-i mic si-i strainel.
    Acel mic si strainel
    Ca [la] apa l-au manat.
    Pana la apa au umblat
    Foarte mult l-au judecat
    Ca pe dinsul sa-l omo[a]ra
    Oile sa i le ee.
    Da el cind din apa au venit
    El numai au avut
    O mioara zdravioara.
    Si inainte au esit
    Si din grai asa au grait:
    – Drajii mei verisori
    Daca pe mine mi-t[i] omori
    Linga mine punet[i]
    Fluierul de dreapta
    Buciunul de-a stinga.
    Ca cind vintu a sufla
    Fluerul a fluera
    Si buciunul a bucina
    Numai rasunul
    Ca mi-a rasuna
    Peste munti numai la ai
    mei doi parinti
    Si rasunul si mi-a merje
    Peste brazi la ai mei frati,
    Intr-o verde dumbravita
    Este o rece Fantanita
    La acee rece fantanita
    Sunt doua Luminite
    Ca-s ochii Serpelui
    Ca macar cat le-a ploua si le-a ninje
    Acelea nu se vor stinje
    Ca Serpele au mancat
    Numai un Voinic a scapatu
    Cheptu lui le-au mancat jumatate
    Jumatate de cutite de aramite
    Cu iele fu-ntins
    Da el din grai asa au grait:
    -Cine a veni sa ma scoata
    Vina frate si vina Tata si vina Maica
    Oile mi le-au luat
    Si mana mi-au taiat
    Si m-au legat
    Cu spatele la Brad.”

    Acest text este, dupa parerea mea, important pentru ca vorbeste de o sentinta, o condamnare rezultat al unui proces, o judecata intre pacurari transpusa peste niste mituri primordiale, respectiv al sarpelui judecator al sufletelor. Miorita lui Sincai este importanta pentru ca vedem ca moartea pacurasului nu este rodul unei invidii,ci o judecata dreapta in care vinovatul este pedepsit dupa legea pacurarilor legat cu spatele la brad,mana taiata si langa o fantana. Judecand dupa pedeapsa aplicata avem de-a face cu judecarea si pedepsirea unui talhar.
    In sprijinul celor afirmate,argumentate si demonstrate de dvs. vine chiar modul in care Ioan Sincai,fratele cunoscutului Gh.Sincai,a cules aceasta varianta a Mioritei, respectiv a auzit-o in colind. Pe wikisource se precizeaza ca textul face parte dintr-o culegere de cantece populare romanesti aflata in manuscris la Arhivele Statului, filiala Tg. Mures.
    Revenind la Jus valahicum (valachorum) stim ca acesta nu era asa de dur cu furtul pentru mancare (cu burta sau pentru burta),deci pacurasul nostru a savarsit o fapta mult mai grava si in ciuda caintei pacurasului el este pedepsit cu taiatul mainii (furtul) si uciderea (tradarea) iar mentiunea ”foarte mult l-au judecat” ne arata ca a avut loc un proces in toata regula si nu a fost o simpla uneltire a verilor.
    Istoricul Panaitescu spunea ca intreaga viata economica si sociala a romanilor se baza pe obste dupa legile transmise de oamenii buni si batrani iar oamenii din comunitatea respectiva se supuneau acelor reguli. Asa putem explica si atitudinea ciobanasului judecat care accepta judecata si sentinta iar cainta acestuia face parte din jus valachorum unde stim ca vinovatiilor, daca se caiau sincer pentru faptele lor, puteau beneficia de clementa judecatorilor. Din pacate nu avem publicat acest jus valachorum.Au fost cateva incercari ale unor judecatori inimosi in sec XIX care au cules fragmente si le-au publicat,dar nimeni nu s-a ostenit sa republice aceste studii asa se face ca vorbim din fragmente,din interpretari despre jus valachorum .
    In concluzie cred ca acest colind/cantec Miorita are legatura cu vechiul drept romanesc ancorat in cateva elemente de mitologie primordiala, dar legate de judecata, pedeapsa, cainta si acceptarea sortii.