Alianța Binelui

CD

O NOUĂ SCHIMBARE DE PARADIGMĂ ÎN ISTORIA PLANETARĂ
– Sa nu repetam istoria…
De CD

Lumea de astăzi este modelată de o tensiune cauzată de două paradigme opuse care trag omenirea în două direcții opuse. Una este unipolară și se bazează pe principiul de organizare „Might makes Right” – “Puterea face dreptatea”, celălalt este multipolar și modelat de un principiu de „cooperare câștig-câștig”.

Una definește „valoarea” imperială în jurul extragerii materiale de pământ și forță de muncă, sau furtul total prin camătă, război și speculație, cealaltă definește valoarea în jurul puterilor creatoare ale gândirii umane conduse de proiecte pe termen lung care armonizează profitul individual cu Bunăstarea Generală.

Una este modelată de cuvintele lui Tony Blair și Kissinger care au cerut o „eră post-Westphaliană” a intervențiilor “umanitare” în statele naționale, cealaltă se bazează pe apărarea suveranității naționale, așa cum este consacrată în Tratatul de la Westfalia.

Rădăcinile statului național modern în principiile dreptului internațional care au apărut odată cu Principiul Westphaliei din 1648, care a pus capăt războaielor religioase de 30 de ani sunt incă puternice si rezonante in constiinta tuturor natiunilor de pe planeta. Aceste principii pot fi usor revigorate si reinstituite asa cum au fost ele văzute din zilele republicii lui Platon, până la lupta lui Cicero pentru salvarea sufletului Romei, la ascensiunea dinastiei lui Carol cel Mare și multe alte culmi ale republicii suverane, a regatului crestin si ale natiunilor independente si suverane.

O sfantă aliantă de interese, principii morale si sociale, intarită de idea de salvare impotriva inamicului comun unipolar si hegemonic se poate usor concretiza in Sfanta Eurasie.
Niciodată nu se va putea realiza o concordie religioasă, dar cum fiecare religie pretinde ca este reprezentată de cele mai inalte valori morale, va fi o paradă victorioasă a principiilor morale ce se vor regasi in practica relatiilor interstatale,
ajungandu-se la o noua paradigmă multipolară.

Cu un mic effort de imaginatie intins de la Paris la Beijing, de la Sankt Peterburg la Colombo(Sri Lanka), de la Lisabona la Vladivostok de a Lofoten (Norvegia) la Sana(Yemen), ne putem da seama ca rezervele naturale, minerale si energetice, capitalul uman si cultura milenara pot duce la o dezvoltare armonioasă si de sine stătătoare a Eurasiei.

Cooperarea globală trebuie consolidată pentru a depăși provocările tot mai mari cu care se confruntă lumea în atingerea obiectivelor de dezvoltare și prosperitate comune, este idea care s-a desprins la Intalnirea la Varf a Chinei cu 30 de sefi de state arabe din Orientul Apropiat si din Africa.

Africa se vrea si ea partenera la Eurasia refuznd hotarat “ordinea bazata pe reguli” si dominatia hegemonică ce incearcă să se infiltreaze prin toate mijloacele in vechile colonii.
Eurasia este o optiune ce se deschide tărilor mici si mijlocii si chiar statelor mai mari in conditiile crizelor energetice si de materii prime, dublate de cea financiară a unei monede supratipărite.

Alianța Rusia-China a devenit de o puternică influenta cu proiectele ei de infrastructură vizionară în Arctica, Eurasia, Africa și Europa, exemplificate convingator prin Inițiativa Belt and Road și BRICS+ în evoluție. Această alianță de cooperare a exploatat o realitate strategică a intereselor comune autentice ale omenirii, care este atât de puternică încât chiar și țările aflate anterior în război între ele și subiecte ale manipulării imperiale s-au eliberat din ce în ce mai mult de influenta imperială pentru a participa la această nouă paradigmă.

O astfel de liga a tarilor independente, iesite de sub influenta manipulatorului imperial trebuie sa aiba in vedere punctele cheie dar si punctele slabe care au destramat Liga de la Cambrai care a fost sabotată înainte ca misiunea sa de a curăța lumea de oligarhism să poată fi desăvârșită.

Renașterea se caracterizează la prima aproximare printr-o creștere a populației umane, a longevității și capacităților productive, ea a fost efectul material al unei înfloriri de idei creative, și descoperiri care ating toate domeniile cunoașterii: medical, artistic, muzical, arhitectural, științific și economic.
Cauza de bază a acestui fapt a fost o schimbare mai profundă a înțelegerii Legii Naturale, bazată pe ideea că legile omenirii erau legitime numai dacă erau în concordanță cu legile descoperite morale și fizice ale naturii.

Acest lucru a fost exprimat de filozoful Renașterii timpurii, cardinalul Nicolae de Cusa, care a declarat în 1433:
„Există în popor o sămânță divină în virtutea nașterii lor comune egale și a Drepturilor Naturale Egale ale tuturor oamenilor, astfel încât toată autoritatea – care vine de la Dumnezeu ca și omul însuși – este recunoscută ca divină atunci când ia naștere din consimțământul comun dintre toate subiectele… Aceasta este acea stare conjugală rânduită divin de unire spirituală bazată pe o armonie durabilă prin care comunitatea este călăuzită în plinătatea păcii către fericirea veșnică.”

Ludovic al XI-lea, considerat drept un rege filosof, serios cunoscator al lui Platon, cât și al lui Confucius a spus:
„Când dreptatea domnește într-o împărăție, BINELE COMUN este bine păzit, la fel și PARTICULARUL: pentru că Justiția este o asemenea virtute care menține compania umană și viața comună, cu condiția ca fiecare să folosească înțelept lucrurile comune ca fiind comune; și a lucrurilor particulare ca fiind particulare.”

După ce a reorganizat sistemul bancar corupt și sistemul fiscal al națiunilor sale, în timp ce a redirecționat trezoreriile către lucrări publice și educație de masă, Franța sub Ludovic al XI-lea a crescut in putere și a reușit să evite încrucișările militare care au caracterizat Europa de secole. Succesul său a fost reprodus curând în Anglia, când Henric al VII-lea de Tudor a părăsit Franța pentru a răsturna dinastia rea Plantagenet a lui Richard al II-lea în 1485 și a urmat exemplul lui Ludovic al XI-lea.

Această „nouă manieră de stat” câștiga simultan avânt în orașele-stat din Italia, Florența și Milano, manifestându-se odată cu ascensiunea la proeminență a unor figuri precum Cosimo de Medici, Leonardo Da Vinci și Nicollo Machiavelli. Conducătorul umanist Eneas Piccolomini, un adept al lui Cusa, a fost ales Papă în 1460, devenind Pius al II-lea, ceea ce l-a influențat pe Sfântul Împărat Roman Friedrich al III-lea în cauza umanistă.

Odată ce Machiavelli a devenit al 2-lea cancelar al Florenței în 1502, l-a numit imediat pe Da Vinci ca inginer șef al lui Cesar Borgia și cei doi au lucrat îndeaproape împreună, reformând practicile militare în apărarea Florenței timp de ani de zile.
Machiavelli, Leonardo, Borgia care a devenit liderul Milanului cu ajutorul lui Machiavelli au înțeles bine natura Răului care încerca să anuleze noua paradigmă renascentistă.

Iată cum Raul poate genera o ligă a Binelui
Acum, în acest moment, s-a realizat de către figurile proeminente ale renasterii că pentru ca procesul Renașterii să supraviețuiască, o sursă a Răului care a afectat omenirea timp de secole ar trebui să fie distrusă.
După cum vom vedea mai târziu, Veneția a fost forța principală care a menținut în mod activ lumea în război și populația în nevoi timp de secole și acei umaniști de frunte știau că această forță din Venetia nu se va odihni până când Renașterea nu va fi anulată și omenirea va fi supusă – subjugare totală.

Împreună, ei și co-gânditori de frunte din Italia, Franța și Spania au organizat o alianță care aproape a șters acest Rău de pe fața pământului în 1508, numită Liga Cambrai.

În timp ce Veneția se considera o republică, intitulându-se literalmente „republica senină”, a fost sub toate pretextele o oligarhie totală. Orașul-stat a fost fondat de familiile de frunte ale oligarhiei romane care au căutat refugiu de vizigoți și huni, când Imperiul s-a prăbușit în 450. A crescut ca partener junior al Imperiului Bizantin timp de secole și a format o formă unică de guvernare.

In1201-1204, Veneția a reușit să dea o lovitură de stat asupra Imperiului Bizantin cu jefuirea Constantinopolului în timpul Cruciadei a IV-a. Aceasta a fost o lovitură a geniului malefic care a folosit forțele europene fanatice din Franța și din Sfântul Imperiu Roman, care au crezut în mod prostesc că se îmbarcă într-o cruciada pentru a lupta împotriva turcilor în Țara Sfântă.
Acești cruciati au fost convinși să plătească mai întâi datoriile pe care le aveau față de Veneția (pentru utilizarea navelor de transport ale acesteia din urmă) prin asediul și jefuirea orașului creștin Constantinopol.

Această schemă duplicitară a permis Veneției nu numai să-și distrugă sora mai mare, ci și să preia controlul asupra tuturor rutelor sale comerciale pe mare. Veneția a primit, de asemenea, o mită uriașă de la Imperiul Otoman pentru că i-a ținut pe cruciați în afara drumului lor – eliberându-i astfel pe turci să distrugă rămășițele culturii renascentiste-umaniste din Bagdad în 1258.

Până în 1350, Veneția deținea controlul asupra finanțelor mondiale prin monopolul său asupra lingourilor de aur și argint, comerțul maritim și cea mai sofisticată rețea de informații de pe pământ. Măiestria Veneției de a manipula războaiele între potențiali aliați în timp ce finanța toate părțile nu s-a limitat la Europa.
Această „nouă Romă” și-a răspândit tentaculele prin Asia, obținând un monopol al comerțului în teritoriile controlate de mongoli în schimbul oferirii de informații politice hanilor al căror succes la pătrunderea în Rusia, Kiev, Tarile Romane, Bulgaria, Ungaria și nu numai a fost posibil prin astfel de agenți venețieni ca Marco Polo și tatăl său care a devenit chiar consilierul lui Kublai Khan.

Cosimo de Medici, sponsorul lui Cusa și al Conciliului de la Florența din 1438, a spus despre venețieni:
„Asocierea cu venețienii aduce două lucruri care au fost întotdeauna respinse de oamenii înțelepti: pierzanie și rușine”, iar Ludovico Sforza, un aliat al lui Machiavelli a spus: „Venetienii sunt încăpățânați și împietriți, ținând mereu gura deschisă pentru a putea mușca. Ei vizează puterea și uzurparea tuturor vecinilor lor pentru a-și împlini pofta sufletelor lor pacatoase de a cuceri Italia și apoi mai departe, așa cum au făcut romanii, gândindu-se să se compare cu romanii când puterea lor este la apogeu.”

Un alt aliat al Ligii, Ludovic al XII-lea al Franței a spus că venețienii „au fost comercianți fără sânge uman, trădători ai credinței creștine care au împărțit tacit lumea cu turcii și care deja plănuiesc să arunce capete de pod peste Dunăre, Rin, Sena, Tagu și Ebro, încercând să reducă Europa la o provincie și să o țină subjugată armatelor lor”.

Cel mai eviscerant în atacul său a fost Papa Pius al II-lea, care a spus: „Așa cum dintre animalele brute, creaturile acvatice au cea mai mică inteligență, tot așa dintre ființele umane, venețienii sunt cei mai puțin drepți și cei mai puțin capabili de umanitate… Sunt ipocriți. Ei doresc să apară ca creștini în fața lumii, dar în realitate nu se gândesc niciodată la Dumnezeu și, cu excepția statului, pe care îl consideră o divinitate, nu au nimic sacru, nimic sfânt… Orice lege și dreptul pot fi încălcate de dragul puterii.”

Liga Cambrai a fost înființată la 10 decembrie 1508, unind Papa Iulius al II-lea, Sfântul Imperiu Roman Maximilian, Franța lui Ludovic al XII-lea și Ferdinand I al Spaniei sub cauza comună a zdrobirii acestei „noi Rome”.
Machiavelli a fost forța motrice din spatele ligii, care a pus în mișcare proiectul în 1507, când a aranjat ca Maximilian să se îmbarce cu acordul ca Florența și Milano să finanțeze cauza și să furnizeze informații strategice pe tot parcursul actiunii.

Venețienii nu au putut să se apere împotriva atacului care a căzut asupra lor. Teritoriile controlate de venețieni, cum ar fi Padova și Pisa, au fost câștigate de cetățenii-soldați florentini organizați de Machiavelli, Da Vinci și Borgia și odată cu victoria decisivă a Franței la Agnadello, armatele venețiene au fost distruse la 14 mai 1509. Dogele a trimis un mesaj Papei cerșind milă și indurare. Machiavelli a sărbătorit victoria scriind că ”într-o singură zi, venețienii au pierdut ceea ce le-a luat 800 de ani de efort pentru a jefui si cuceri”.

Folosind cea mai slabă verigă a coaliției, noul Papă Iulius al II-lea, venețienii au scos o ofertă secretă oferind Papei ca mită toate teritoriile pierdute ale Romei și mai mult, promisiunea de a cumpăra alaun din teritoriile papale la valori umflate decât să-l cumpere ieftin de la turci.
Această mită l-a cumparat pe papă și, în consecință, Liga a fost lăsată să se dezintegreze.

A fost creată insă o nouă alianță controlată de data aceasta de venețieni în 1512, numită Liga Sfântă, care i-a inclus în curând pe Henric al VIII-lea al Angliei și Ferdinand I al Spaniei. Armatele lui Ludovic al XII-lea au fost decimate în bătălia de la Ravenna în 1512, forțând o retragerea Franței și lăsând Florența pentru a fi învinsă în curând. Armata cetățenească a lui Machiavelli a fost rapid măcelărită, iar marele lider a fost torturat și pus in inchisoare, în timp ce Da Vinci a fentat moartea fugind la Roma și mai târziu în Franța.

Momentul de mare potențial se prăbușise, a urmat o epocă de tulburări s-a dezlănțuit un război care nu avea să aibă un răgaz major până la stabilirea Păcii de la Westfalia din 1648. Dar si acest accord a fost sabotat de aceleași forțe venețiene care în acel moment se aflau în plină mutare, spre centrul lor de putere către locația mai strategică a Angliei și Țărilor de Jos.

În cartea sa “Imperiul anglo-olandez modern: originile, evoluția și perspectiva anti-umană”, istoricul Bob Ingraham povestește cu amănunte sordide cum familiile de frunte din Veneția și-au mutat operațiunea din lagună în timpul secolului al XVII- lea pentru a deveni Imperiul anglo-olandez.
Această cercetare valoroasă relatează crearea unui nou sistem de bancă centrală privată, inovat de Banco della Piazza di Rialto din Veneția din 1587, care s-a transformat în Banca Veneției în 1619.

Această nouă paradigmă bancară a creat modelul care a fost folosit la crearea Băncii. de la Amsterdam în 1609 și mai târziu Banca Angliei în 1694, după ce Partidul Venețian din Anglia a orchestrat o lovitură de stat cunoscută sub numele de „Revoluția Glorioasă”.

Această inovație financiară s-a bazat pe conștientizarea faptului că este mai bine să se controleze emiterea de bancnote și certificate de credit de către o națiune în timp ce se maschează o corporație privată ca o instituție națională, decât să încerce pur și simplu să impună o simplă cămătărie unei națiuni, așa cum se făcuse anterior timp de secole.

În timp ce Pacea de la Westfalia din 1648 a văzut o reactivare a principiului renascentist enunțat de Cusa, Europa a căzut din nou pradă războaelor organizate de bancile răspandite déjà in vestul europei, lăsând frumoasele principii ale tratatului simple cuvinte pe pergament.
Principiile umaniste ale renasterii ce puteau crea o nouă eră a progresului și a cooperării câștig-câștig, au fost și ele distruse de elita financiară cu mintea mică, pradă jocurilor pe termen scurt și propriului ego.

Astăzi, dupa zeci de sanctiuni perfide si cu efect de bumerang, multe din ele deschizand ochii unor parteneri si aliati ai hegemonului, 135 de națiuni au fost aduse în solidaritate cu alianța Rusia-China și acest nou impuls pentru progres și cooperare a inspirat un naționalism reînnoit chiar și în Comunitatea Transatlantică, care căzuse atât de profund sub controlul financiar anglo-olandez de-a lungul secolului XX. că puțini crezuseră că speranța revenirii mai poate exista.

Cu peste 8 miliarde de suflete pe planetă și puterea atomului la îndemâna noastră, miza nu a fost niciodată mai mare, iar libertatea de a face față răului venețian nu a fost niciodată atât de tolerabilă.
Natiunile s-au trezit, dar nu la desteptarea liberal-progresită si actiunii kontrakultur, ci la presiunea economică si la arestarile pandemiei, o arma de eugenizare a populatiei.

Indiferent cat de comozi suntem noi si dacă vrem sa facem efortul de imaginatie să cuprindem Eurasia in limitele ei si Alianta Binelui in toate colturile planetei lucrurile vor avea mersul lor cu sau fără comozi.