VIRGIL
81 aprobate
virgil.jarul@gmail.com
82.78.233.194
Doua secole impreuna, 4 volume, a fost tradus si editat in romaneste, dar spre
deosebire de Arhipelagul Gulag a disparut complet din oferta librariilor si
anticariatelor. Cauza se poate intui usor, dar daca stie cineva vreo sursa, poate
anunta aici. Multumesc!
Arhipelagul Gulag pe toate gardurile, free. Multumesc, stiti vreo sursa si
pentru „Doua secole impreuna” ?
Inainte de a afla despre victime si temniceri, vreau sa aflu despre vinovati !
Mulțumesc, de..nemulțumire. :(
Pe viitor voi încerca să…evit ”Facerea de bine….” și ”Dacă tăceam…rămâneam”
Păcat
Cartea a apărut în limba română în 2008, așa că nu e de mirare că nu se mai găsește.
Am găsit doar vol. IV, la https://www.printrecarti.ro/284128-alexandr-soljenitin-doua-secole-impreuna-evreii-si-rusii-inainte-de-revolutie-1795-1917-volumul-4.html?gad_source=1&gclid=CjwKCAiAuNGuBhAkEiwAGId4anH2WAkFTvFWeImyx64mhop99ndDwVX208Cmxw0fPXHxNXzRmREhkhoCTHcQAvD_BwE
În engleză, toate volumele la https://ia600301.us.archive.org/32/items/Solzhenitsyn200YearsTogether/Solzhenitsyn-200%20Years%20Together.pdf
Alexandr Soljenițân e un scriitor mare. Eu am citit „O zi din viata lui Ivan Denisovici” și „Arhipelagul Gulag”, și aveam probleme, în sensul că mi se abureau ochelarii!
Mosule, Virgil a intrebat de cartea Rusii si evreii. Doua secole impreuna.
Linkuri-le trimise de matale duc la alta carte.
Oricum, multumim si pentru atat!
https://kupdf.net/search/Arhipelagul+Gulag
https://kupdf.net/download/alexandr-soljenitin-arhipelagul-gulag_58d0b763dc0d604323c34616_pdf
Succes, la-nțeles :)
”ALEXANDR SOLJENIŢÂN
ARHIPELAGUL GULAG 1-2
ÎNCHIN această carte celor care nu au avut destulă viaţă ca să istorisească ei cele prezentate aici.
Şi să mă ierte că nu am văzut, nu mi-am adus aminte, nu am desluşit totul.
CUPRINS: Partea ÎNTÂI – INDUSTRIA PENITENCIARĂ Capitolul 1_Arestarea…8
Capitolul 2 – Istoria canalizării noastre…22
Capitolul 3_Ancheta…72
Capitolul 4 – Găitanele albastre…106
Capitolul 5 – Prima celulă – prima iubire…129
Capitolul 6 – Primăvara aceea…169
Capitolul 7 – Sala maşinilor…203
Capitolul 8 – Legea – copil…219
Capitolul 9 – Legea se maturizează…247
Capitolul 10 – Legea în floare…274
Capitolul 11 – Pedeapsa capitală…314
Capitolul 12-Tiurzak…330
Partea a DOUA – PERPETUUM MOBILE Capitolul 1 – Corăbiile Arhipelagului…350
Capitolul 2 – Porturile Arhipelagului…378
Capitolul 3 – Caravanele robilor…399
Capitolul 4 – Din insulă în insulă…414
Conţinutul capitolelor…433
Abrevieri şi sigle…440
Note…445 „Documentpolitic”? „Creaţie literară”? De Alexandru Paleologu…478
În ANUL o mie nouă sute patruzeci şi nouă, împreună cu nişte prieteni, am găsit în revista
„Priroda” („Natura”) a Academiei de Ştiinţe o notiţă remarcabilă. Scria acolo cu litere mărunte că
pe râul Kolâma, cu prilejul unor săpături, nu se ştie cum a fost descoperită
0 lentilă de gheaţă subterană – un vechi torent îngheţat, iar în el – reprezentanţi ai faunei
fosile, având o vârstă de câteva zeci de milenii. Acei peşti ori tritoni s-au păstrat atât de proaspeţi,
afirma savantul corespondent, încât participanţii la săpături, după ce au spart gheaţa, i-au mâncat
pe loc cu plăcere.
Cititorii nu prea numeroşi ai revistei au fost pesemne destul de uimiţi, aflând cât de mult
timp se poate păstra în gheaţă carnea de peşte, însă puţini dintre ei erau în stare să priceapă tâlcul
adevărat al acestei notiţe imprudente.
Noi am priceput numaidecât. Ne-am închipuit cu toată intensitatea această scenă, până la
cel mai neînsemnat amănunt: cum participanţii spărgeau gheaţa cu o grabă plină de îndârjire;
cum, călcând în picioare interesele extraordinare ale ihtiologiei şi înghiontindu-se unul pe altul cu
coatele, rupeau bucăţi de carne milenară, o târau lângă foc, o dezgheţau şi o înfulecau până la
saturaţie.
Am priceput pentru că noi înşine ne număram printre acei participanţi, ca membri ai
acelui trib puternic al zeki*-lor, unic pe pământ şi singurul în stare să mănânce triton cu plăcere.
Iar Kolâma era cea mai mare şi cea mai celebră insulă, polul ferocităţii acelei uimitoare
ţări, numită GULAG, ciopârţită de geografie într-un arhipelag, dar ferecată de psihologie într-un
continent, al acelei ţări aproape invizibile, aproape imperceptibile, locuită de poporul zeki-ior.
Acest arhipelag a sfârtecat în parcele răzleţe şi a împestriţat o altă ţară, ţara care îl
includea, a pătruns adine în oraşele ei, a atârnat peste străzile ei – şi cu toate acestea unii nu-şi
dădeau seama de nimic, foarte mulţi auziseră ceva destul de vag, numai cei care au trecut pe
acolo ştiau totul.
Dai’, ca şi cum şi-ar fi pierdut graiul în insulele Arhipelagului, ei păstrau tăcerea O
cotitură neaşteptată a istoriei noastre a făcut ca nişte lucruri, extrem de puţine, despre acest
Arhipelag să iasă la iveală, însă aceleaşi mâini care ne puneau cătuşele, acum întind palma
conciliant: „Nu trebuie! V Nu trebuie să răscolim trecutul!… Celui care va pomeni trecutul – să i
se scoată un ochi! Însă proverbul continuă astfel:” Iar celui care îl va uita – să se scoată
amândoi!”
Trec ani, trec decenii şi şterg irevocabil cicatricele şi rănile trecutului, în această vreme,
unele insule s-au cutremurat, au fost inundate, marea polară a uitării clipoceşte deasupra lor. Şi
cândva, în veacul viitor, acest Arhipelag, cu aerul lui, cu osemintele locuitorilor lui, congelate în
lentila de gheaţă, se va înfăţişa ca un triton neverosimil.
Eu nu voi cuteza să scriu istoria Arhipelagului: nu mi-a fost cu putinţă să cercetez
documentele. O să aibă oare cineva, cândva, această posibilitate? Cei care nu doresc să-şi aducă
aminte au avut (şi vor avea încă) destul timp să distrugă cu desăvârşire toate documentele.
Cei unsprezece ani petrecuţi acolo, pe care nu i-am resimţit ca p o ruşine, nici ca pe un
coşmar cumplit, căci aproape îndrăgisem acea lume monstruoasă, şi faptul că acum, printr-o
turnură fericită, am devenit procuratorul multor istorisiri şi scrisori ulterioare mă vor ajuta poate
să dezgrop câte ceva din oscioarele şi carnea – de altminteri o carne încă vie, a unui triton, de
altminteri, încă viu.
*Tabelul cronologic va figura la sfârşitul volumului al III-lea al operei de faţă.
Explicaţiile abrevierilor şi cuvintelor derivate, precum şi notele traducătorului, numerotate în
cadrul fiecărui capitol, sunt amplasate la sfârşitul volumului.
În această carte nu există nici personaje, nici evenimente născocite. Oamenii şi locurile
apar cu numele lor adevărate. Dacă apar cu iniţiale, aceasta se întâmplă din considerente
personale. Dacă nu apar deloc, este numai pentru că memoria oamenilor nu a reţinut numele –
însă totul s-a petrecut întocmai.
Această carte nu ar fi putut să fie scrisă de un singur om. În afară de tot ce am scos din
Arhipelag pe pielea mea şi mulţumită memoriei, urechilor şi ochilor mei, materialul pentru carte
mi-a fost pus la dispoziţie, sub formă de relatări, amintiri şi scrisori, de [un şir de 227 de nume]
Nu le exprim aici recunoştinţa personală: acesta e monumentul nostru comun şi prietenesc
ridicat în memoria tuturor celor schingiuiţi şi asasinaţi.
Din această listă aş fi vrut să evidenţiez pe aceia care prin truda lor m-au ajutat să
consolidez această lucrare cu referinţe bibliografice extrase din cărţi aflate în fondurile
bibliotecilor contemporane sau de mult retrase din circulaţie şi distruse, încât pentru a găsi acei
exemplar care s-a păstrat era nevoie de multă stăruinţă; aş fi vrut şi mai mult să evidenţiez pe cei
care m-au ajutat să ascund acest manuscris în clipe de restrişte şi apoi să -l multiplic.
Însă n-a sosit încă vremea ca să pot cuteza să le dezvălui numele…..”
https://kupdf.net/download/alexandr-soljenitin-arhipelagul-gulag_58d0b763dc0d604323c34616_pdf
Succes, s-aveți :)