Aleea academician Nicolae Cajal din Muzeul Satului!!!

Da, în Muzeul Național al Satului am dat peste o placă cu această informație: Aleea Academician Nicolae Cajal… Să te tot miri! Ce legătură poate fi între satul românesc și Nicolae Cajal?!
Un fel de explicație s-ar găsi în faptul că pe aleea respectivă singura casă țărănească este prezentată vizitatorilor cu titlul de Gospodărie evreiască, anul 1860! Așadar, pun evreii piciorul și-n Muzeul Satului Românesc! Doar toată România este a lor, ca o veritabilă „colonie”, cum a numit-o răposatul Ilie Șerbănescu!
Citind textul lămuritor aflat sub titlul de mai sus, aflăm că construcția din satul Poienele Izei
nu a fost ridicată de vreun gospodar evreu, ci de un localnic autentic numit Petreuș Vasile, în 1860, și abia în perioada interbelică a fost cumpărată de un evreu, cârciumarul satului, ca tot evreul autentic.
Pe scurt, am descoperit la Muzeul Satului un fals grosolan care mă obligă la comentariul următor:
1. Administrația Muzeului e datoare o explicație: a falsului din inscripția „gospodărie evreiască” și nefericita idee de a potcovi Muzeul cu „Aleea Academician Nicolae Cajal”! Alte alei n-am mai găsit în geografia Muzeului. Iar dacă le trebuia musai un nume de evreu pentru „aleea” unde se află „gospodăria evreiască”, har Domnului sunt o mulțime de nume evreiești mai potrivite, eventual al unor etnografi! Colegi cu Dimitrie Gusti…
2. Mă bate gândul că are o legătură cu această mizerie fiica răposatului academician, o persoană care a mai ilustrat de câteva ori renumita lipsă de măsură jidovească. Am comentat cu ani în urmă gestul odraslei academice de a face cerere pentru primirea unei pensii de „supraviețuitoare a holocaustului din România”! Nici mai mult, nici mai puțin! Comentariul meu adresat la vremea aceea Comunității evreiești le amintea faptul că tatăl academicianului Cajal, tot medic, fusese medicul de familie al guvernatorului Transnistriei, celebrul „criminal” George Alexianu, vinovat de „holocaustul” din Transnistria! Dacă va fi fost un regim de represalii anti-evreiești în acei ani, este sigur că de acele represalii nu avea cum să aibă parte familia doctorului Marcu(?) Cajal. În plus, fiul Nicolae Cajal n-a ajuns tatăl fiicei sale decât mulți ani după ce presupusul holocaust încetase! Așadar fiica academicianului nu avea cum să se considere supraviețuitoare a holocaustului, victimă a persecuțiilor antievreiești etc., etc…
Curând după intervenția mea am primit un sfat, să nu mai fac caz de relația dintre Cajal bătrânul și George Alexianu…
3. Cu Nicolae Cajal am avut un schimb de scrisori „deschise” pe teme din contenciosul iudeo-valah, cu care ocazie l-am acuzat pe partener de un gest incorect: imediat după august 1944, junele Nicușor se prezentase la conducerea Facultății de Medicină din București cu o cerere de înmatriculare direct în anul al V-lea, unde ar fi ajuns dacă i s-ar fi permis în toamna anului 1940 să se înscrie la facultate! Cerere de un absurd total!…
Nicolae Cajal nu mi-a răspuns la aceste acuzații și schimbul nostru de opinii s-a întrerupt aici! Dar m-am trezit căutat de Eugen Simion care avea să-mi transmită un mesaj de la domnul academician: cererea făcută cu ani în urmă era justificată de faptul că junele Cajal, care nu fusese acceptat la Facultatea de Medicină din București, totuși a urmat în anii de dictatură antonesciană facultatea de medicină în cadrul sistemului de învățământ evreiesc, organizat de comunitatea evreiască cu sprijinul ministerului de resort din guvernul Ion Antonescu. Da, Antonescu le-a interzis tinerilor evrei să frecventeze școlile românești, alături de colegi români, pentru a-i feri pe aceștia de influența nefastă a propagandei iudeo-bolșevice. Dar le-a permis evreilor să-și organizeze un sistem propriu de învățământ, ba chiar le-a dat tot concursul de care au avut nevoie! Știam de la Alexandru Graur că a existat această rețea de școli și facultăți evreiești, însuși Alexandru Graur activase ca profesor și inspector în acest sistem. Nu ascundea acest lucru!
Deosebire mare, așadar, între omul Alexandru Graur și evreul Nicolae Cajal!
În prima clipă m-am mirat că Nicolae Cajal nu mă pusese la punct într-un text de răspuns la acuzația mea neîntemeiată! După aceea m-am lămurit! Un asemenea text ar fi însemnat să se recunoască oficial că suferințele evreiești din vremea lui Antonescu nu fuseseră prea greu de suportat! Mereu după aceea am dat peste alți evrei care se plângeau că nu au mai avut acces la școli din cauza regimului antonescian!
4. Numele lui Nicolae Cajal, ca lider evreu, se leagă și de povestea cu Abatorul, una din paginile cele mai urâte scrise de comunitatea evreiască din România. Textele semnate de Radu Iftimovici pe acest subiect, reproduse în paginile site-ului nostru îl incriminează definitiv pe Nicolae Cajal, ca lider evreu, ca academician, ca om.
E o glumă proastă existența aleii care îi poartă nevrednicul nume.
Cer intervenția onor comunității aparținătoare pentru a se desolidariza de gestul administrației de la Muzeul Național al Satului…

Ion Coja