Fwd: Dar eu pentru cine-am votat?

Marian Ilie
Ataşamente21:24 (acum 2 ore)

Stimati Domni,

Cu scuzele de rigoare pentru noua mea imixtiune in treburile AUR, o fac in calitatea de alegator, vechi militant alaturi de cativa din domniile voastre, precum si ca sustinator care chiar v-a adus ceva voturi.
Cred ca am ajuns in miezul problemei, de unde eu vin cu reprosurile la adresa D-nei senator Diana Sosoaca. Dupa cum insasi afirma mai jos, domnia sa nu urmareste televiziunile. Pacat, pentru ca milioane de romani se „informeaza” de pe canalele TV. Ca e bine sau rau n-are importanta, asa stau lucrurile si trebuie sa le luam ca atare. Pentru o marea parte a electoratului, in mentalitatea caruia ideile si actiunile neomarxiste nu au trecere, imaginea pe „sticla” a actorilor de pe scena politica este decisiva in alegeri.
Reprosurile mele, cum am incercat sa explic, au la baza impactul aparitiilor D-nei senator pe ecranele TV si in presa scrisa asupra cunoscutilor si prietenilor,  de la tarani obisnuiti la titrati cu destula experienta profesionala si sociala, si doar in ultima instanta impresiile mele personale.
In ce ma priveste, o buna parte din domniile voastre stiu ca sunt national-suveranist convins, ca inca din 2010 am editat un volum de poezie protestatara la fel de incisiva si curajoasa precum iesirile in strada, despre care s-a scris ca „va patrunde in constiinta culturala  a vremii” (https://stiriactuale.ro/basarabia/9384-a-doua-scrisoarea-iii-a-poetului-marian-ilie-va-patrunde-in-constiinta-culturala-a-vremii.html) – cronica preluata de revista basarabeana si cateva reviste literare autohtone din revista AGERO Stuttgard.
Se mai stie ca am participat la multe proteste, inclusiv la cele pentru Rosia Montana, unde am facut ca sloganul lui Nicusor Dan „Uniti, salvam Rosia Montana” sa devina „Uniti, salvam toata Romania” (!), intr-unul din recentele volume incluzand poemul „Protest la Kilometrul Zero”, pe care il atasez, de proba.
Ma numar printre creatorii drastic cenzurati inainte de ’89, volumul de debut „Contopit cu tara” (versuri patriotice) fiindu-mi scos din spalt, la Ed. Militara, in 1986. Nu lipsit de semnificatie este si faptul ca m-am numarat printre fondatorii unei filiale a sindicatului rezervistilor, din care aveam sa ma retrag in momentul de varf, intrat in dizgratia „liderului maxim” Mircea Dogaru pentru opinii si reprosuri asemanatoare celor de fata. Din pacate, timpul mi-a  dat dreptate, SCMD ajungand o epava in care se aduna nisipul.
Scriu toate acestea nu ca sa-mi prefigurez o statuie, ci in incercarea de a ajuta AUR sa-si gaseasca o cale larg deschisa catre constiinta cat mai multor romani. Cum am mai spus, un segmemnt important din electorat asteapata aparitia unui partid in care sa creada cu adevarat, diferit de cele ce au invadat pana acum scena politica. Acel partid poate fi AUR, care insa trebuie sa demonstreze ca este de o alta factura decat cele carora le-a acordat girul pana acum.
Din acest punct de vedere reprosam (eu si multi ca mine) iesirile in strada galagiose, vilolente, cu obiectiv limitat si incert, care readuc in minte Piata Universitatii (ai carei lideri, odata ajunsi la guvernare, s-au dovedit la fel de hrapareti si mai anti-nationali decat guvernantii de atunci), sau 10 augustul de acum trei ani (cu marea deziluzie a prestatiei in parlament si la guvernare lasata de USR alegatorilor).
Dragi pieteni, acceptati sau nu, Doamna senator Sosoaca a aparut ieri (sambata) la televizor exact cum apar membrii clanurilor intelope care fac petreceri incalcand normele impuse si facandu-si popularitate cu asta pe canalele TV. Nu va e clar ca nu orice roman isi poate permite asa ceva? Nu orice roman isi poate permite sa nu poarte masca, chiar constient fiind de inutilitate ei. Cum vedem zi de zi, nu oricarui roman i se permite sa infrunte politia sau jandarmeria asa cum o poate face D-na senator. Eu as putea sa o fac, dar la ce mi-ar sluji?! Vedeti bine, prin mijloacele pe care le am (contul de e-mail, creatia proprie si aparitiile frecvente la un post TV local) militez impotriva plandemiei, dar este pre putin. Convingerea mea este ca asta ar trebui sa faca parlamentarii AUR, care au la dispozitie un cadru mult mai propice decat al meu – si, cu exceptia citata, o faceti. Din pacate, cum am mai spus, o prea mare parte din aparitiile publice ale AUR o au in centru pe doamna senator – si, inca, in ipostaze ce-l pun in deruta pe alegatorul de rand. Uneori chiar ma gandesc ca e posibil ca razvratirile individuale ale unor romani fata de politie sa fie inspirate din cele ale D-nei Sosoaca, iar razvratitii sa suprte consecinte pe care domnia sa nu le suporta.
A aparut acum un mare pericol la adresa democratiei si libertatilor, proiectul legii privind politia militara. Presupun ca domnii generali Chelaru si Roman isi amintesc ca in urma cu vreo 20 de ani in zona Sibiu s-a desfasurat o aplicatie NATO avand ca tema actiunile politiei militare pentru controlul multimilor. Doamna senator are toate conditiile si chiar obligatia sa se bata pentru impiedicarea acestei initiative dezastruoase. Asta sa faca – si asta sa faceti, dragi prieteni, nu sa-l concurati pe Marian Ceausescu la audientele TV.   Iar daca e de iesit in strada, hai sa asteptam pana la primavara si sa ne adunam in fostul Camp al Cotrocenilor – pentru ca de acolo vine duhoarea. Imi pare rau ca actorul preferat al Doamnei Diana Sosoaca nu simte aceasta duhoare; probabil ca pentru el Clauza Voda foloseste o hartie igienica parfumata.
Doamna Diana joaca prea dur, si orice fractura i s-ar intampla va fi a AUR! Uitti-va ce s-a ales din PRM…
Nota: am scris toate acestea ca raspuns la „interpelarea” unui national-suveranist de notorietate, care nu stia ca adresa de e-mail potlogaru@ este tot a mea. Va asigur de cele mai bune intentii si tare as dori ca timpul sa ma contrazica. Pana atunci sunt gata sa primesc contraargumentele oricaruia din domniile voastre. Idelurile promoivate de AUR sunt si ale mele – si nu de azi de ieri…
Cu pretuire,
Marian Ilie