După o „vizită istorică” la Casa Albă, 

incă 5 ani sofer,fără carnet de conducere…

Johannis sa fie alesul SUA pentru alegerile prezidențiale din România? La Casa Albă, președintele României s-a lepădat ,se zice, de binomul franco-german .Dupa ce a fost  supus unui test de stres colonial , la Washington a fost consolidată securitatea României și probabil, o insecuritate a președintelui ei…

Fara sa anticipe , peste atatia ani o vizita oficiala sasului nostru in SUA,  nonagenarul Henry Kissinger povestește că odată, candva…cu prilejul vizitei prim-ministrului din Mauritius la Casa Albă, consilierii președintelui Richard Nixon, făcând …omeneste , o confuzie…intre Mauritius  cu Mauritania, i-au dat șefului lor un material documentar referitor la cea din urmă… Ori daca Mauritius este o insulă binecuvantata din Oceanul Indian, având un climat favorabil unei agriculturi înfloritoare (…si care întreținea relații excelente cu SUA.)  Mauritania este doar o țară africană acoperită de mult deșert și lovită frecvent de secete cauzatoare de foamete, In plus, din diverse motive, SUA rupseseră si relațiile diplomatice cu aceasta…Așa se face că, luându-și oaspetele drept altul, șeful administrației americane, a început spunând că… a sosit vremea să se analizeze posibilitatea normalizării relațiilor diplomatice dintre cele două țări, ceea ce ar permite Washingtonului să ofere ajutorul necesar pentru depășirea crizei grave din agricultură lor și contracararea efectelor lipsei acute de alimente. Uluit și neștiind cum să reacționeze, premierul statului Mauritius, a căutat o ieșire întrebând dacă SUA sunt mulțumite de funcționarea bazei de supraveghere astronomică pe care o are în țara sa. Ceea ce, de astă dată, l-a lăsat pe Nixon cu gura căscată, făcându-l să îi trimită rapid lui Kissinger un bilet cu întrebarea: „Ce mama dracului facem noi cu o bază de supraveghere astronomică într-o țară cu care nu avem relații diplomatice?!”

Peședintele României nu este omologul președintelui SUA ! Această poveste absolut reală merită evocată atunci când se face analiza întâlnirii …. din 20 august 2019 dintre președinții SUA, Donald Trump, și al Republicii România, Klaus Iohannis. Oare știa gazda că toate subiectele pe care dorea să le abordeze, exced competențele constituționale ale oaspetelui său? . Pentru ca Klaus Iohannis este doar mediatorul dintre puterile statului român – legislativă, executivă și judecătorească. Așa prevăd constituțiile celor două țări. Daca  SUA sunt un model veritabil de republică prezidențială, România este o republică parlamentară, unde șeful executivului său este prim -ministrul. De aceea, președintele României nu poate încheia singur nici o înțelegere oficiala internațională care nu a fost în prealabil negociată și convenită cu Guvernul.

Poate tocmai în siajul acestor raționamente și fără a se obosi să se informeze prea mult asupra identității politice a  oaspetlui de la Casa Albă, cunoscutul corespondent al CNN, Richard Quest, anunța din studioul de la New York, că prezintă în direct declarațiile de presă ale președintelui Trump dinaintea întâlnirii cu … „prim-ministrul român Iohannis”. 

Suntem totuși tentați să credem că Donald Trump nu a fost victima unei confuzii similare celei trăite cu decenii în urmă de Richard Nixon. În acest caz, de ce s-a mai întâlnit cu Klaus Iohannis și l-a pus pe acesta să convină asupra unei declarații comune, dublată de un memorandum pe chestiuni comerciale fără nici o valoare juridică dar cu un posibil impact psiho-politic major, semnat … nu de miniștrii de resort, ci,intr-un fel, de fostii ambasadori ai celor două state (sau mai exact ai … „statelor paralele”,  ambii cu mandat cvasi-expirat)? De precizat: Memorandumul semnat de „fostii” George Maior și Hans Klemm nu are valoare juridică.O posibilă explicație a fost furnizată de doi diplomați și experți în relații internaționale, unul din echipa republicană trumpistă, iar celălalt din cercurile democrate. Astfel, potrivit celui dintâi au mințit cei care au spus că Trump avea mesaje importante de transmis. Nici vorbă. Era vacanță la Washington și Trump a avut nevoie să fie văzut lucrând … Washingtonul este pustiu până la 25 august. Asta este aici regula…” ( „They lied saying he was called by Trump. No way. They lied Trump has important messages to send. No way. There was nothing. Absolute nothing…Why did they meet? It is vacation time in WA. And Trump had time to see the guy. He needs to be seen as working. WA is empty untill August 25. It is the rule here.”)

Fără a contrazice aceste evaluări , cred că imaginea trebuie completată în lumina unor informații venite din Europa și care au pătruns prea puțin în presa românească. Potrivit acestora, între SUA, Germania și Franța, cele trei puteri care se confruntă direct pe câmpul de luptă politic românesc, a intervenit, cam în perioada alegerilor europene, un armistițiu, valabil pe durata următorului an electoral românesc. Prin respectivul acord, Washingtonul a acceptat realegerea comanditatului german Klaus Iohannis ca președinte al dominionului român, rezervându-și, în schimb, o oarecare influență  în sectoarele care contribuie la promovarea strategiei americane vizând securitatea regională, dar cedând Berlinului și Parisului controlul pârghiilor guvernamentale românești în UE. Întâlnirea cu Klaus Iohannis a fost, deci, pentru președintele Trump, departe de o miză concretă, căci știa prea bine că nici o eventuală înțelegere pe teme de interes american cu oaspetele bucureștean nu poate fi îndeplinită de acesta ,ci va fi dusă la îndeplinire tot de guvernul român,desi absent din discuție, dar cu importanta semnificație de imagine publică.Deci o victorie simbolică  în fața electoratului american, Klaus  angajându-se simultan si de partea Amercii, în „războiul”cu Germania și  China. In plus , o promisiunea smulsă lui Iohannis că … va modifica legea PSD a exploatării mai favorabile a resurselor din platoul maritim românesc ,inclusiv un „argument” pentru a spori generozitatea donațiilor făcute de corporații americane, campaniei sale prezidențiale de la anul. 

În ultimul rând, era si ocazia de a proclama că, acceptand preferințele germane cu privire la persoana președintelui României, SUA nu renunță la agenda lor geopolitica , acaparatoare a  Europei germane. Unul dintre analiștii politici americani care s-a ocupat  de relațiile americano-române, pledând pentru o politică americană mai consistentă față de România, a formulat problema cam în următorii termeni: „De acum nu mai contează. Faptul este consumat și va fi folosit tocmai spre a-l accepa (pe Iohannis – n.n.) ca fiind si o opțiune americană pentru viitoarele alegeri.

(d.d.r.- O sinteza dupa Qmagazine)